622 matches
-
și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin abur, îl văd pe Nathaniel descheindu-se încet la nasturii cămășii. Apuc să zăresc o porțiune de piele bronzată și-mi cobor grăbită privirea. Hai să nu ne comportăm ca niște adolescenți. Își dă jos cămașa. Ce mare lucru ? Îi aruncă mamei lui cămașa, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din sângele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o trase pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna șoselei.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca lui Jiquel. Se ridică de două ori în picioare. În sinea lui, credea că a construit cel mai logic și mai încântător discurs din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând trecu și la raționamentul propriu-zis. Își descheie mânecile cămășii. Se aplecă peste masă. Fabulos, îi trecu prin cap. Dezvoltarea premiselor îi indică o eroare de ansamblu, ceea ce-l făcu să recompună totul pas cu pas. Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și tu sari de pe el. Poate te prinde Hugo. O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de faptul că era gol. Și eu folosisem tehnica asta, dar era prima dată când eu eram victima. Nu prea te așteptai la așa ceva din partea unui bărbat. Dar apoi, Hugo nu era bărbatul tipic. Se aplecă și începu să-mi descheie cămașa. Parfumul Issey for Men ne învălui pe amândoi, un văl sub care se afla adevăratul Hugo, la fel de bun ca și parfumul. Mi se învârtea capul. Hugo își strecură mâna pe sub cămașa mea și-mi prinse sânul. — Nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strecură mâna pe sub cămașa mea și-mi prinse sânul. — Nici nu știi de când aștept să fac asta, zise el calm. Doamne, Sam, ce bine e când te lasă omul fără replică. Presupun că trebuie să profit cât mai pot. Îmi descheie și ultimul nasture și începu să dea la o parte cămașa, încet și cu o foarte mare plăcere. — Hugo, spusei eu din nou, fără să-mi dau prea bine seama ce vreau să zic. — Gata cu vorba, nu crezi? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rece și se năpusti pe scări așa de repede, încît Otilia, presimțind ceva, ieși speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoție, deși după paloarea feței își dădu seama că ea a înțeles. Se repezi la bătrân, îl descheie la gât, ca să se afle în treabă, și observă că respira și gemea cu ochii pe jumătate închiși, ca un om care simte o durere. Îl ridică de jos, cu ajutorul Marinei, care îl luă de-a binelea în brațe, atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la serviciul ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-mi scot și alți dinți - n-aș fi putut cu o singură mână. Și apoi, și Dina ar fi înțeles lucrătura. Mâinile mi le rupeam doar pentru ea. Pentru întîiași oară de când aterizase la mine, minunatul domn Costache își descheiase un nasture de la haina piper și zâmbise fericit de ce ajunsese să facă el unui dinte. Pierderea dentară o încasase falca de sus. Pe falca de jos se mai răsfățau câțiva îndrăciți dinți galbeni, ce nu crescuseră niciodată împotriva Dinei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
malurile străzii. O singură pastilă!... Blegesc ăștia toate glandele din tine, ca franjurile dintr-un preș!... Vrei tu să te plimbi pe stradă și să mergi ca un preș?... Vrei să te duci și tu la vreo muiere și, când descheie aia hanțele de pe tine, să atârni ca un preș?... Văd pe fața ta expresivă și inteligentă că nu vrei... Atunci, de ce, paștele păștișorului mă-tii, ai pornit răhățoiul circului ăsta? - Vorbești cu el ca și c-un infractor. Îți va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
groasă decât a ta?!... Eu crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan nu-l băgă în seamă pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacă ar fi fost prins la strâmtoare, că-s o eflorescență a travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umbre întruna, însă departe de-a lor, la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută. Flora îi prinde mâna și o așează ușor printre nasturii rochiei. Se descheiaseră câțiva, îi simte pântecul întins cum aștepta încordat să-l reîntâlnească. Explorează mai departe, mătasea îl încurajează, își dă seama că are un chiloțel neglijabil. - Nebuno! Și își continuă cercetările, o atinge ușor, nu s-a îngălbenit și a lăsat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la băiere, să nu se înăbușe. Surugiii dădură bice cailor și trăsura abia se urni. Lina privi încă o dată pomii de care mai spânzurau lămpile aprinse. Parcă nu s-ar mai fi întors niciodată în casa părinților. Abia își stăpâni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul gros, scotea greu bocancii, dar mergea mai departe, ferindu-se de lumina focurilor. I se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și-l aștepta să se închine. Bărbatul avea privirile stinse. Pe fața-i aspră, acoperită de o barbă sură, nu se vedea nici o lumină. Își descheia nasturele de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puștii și-a tras un foc spre cer. Caii din fată s-au speriat și-au răsturnat săniile. Din mestecăniș, au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit caii, și săniile au luat-o razna pe câmpul întins și nesfârșit. În urmă, hoții râdeau cu munile pe burtă. - V-a plăcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu, că-i caciolit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sufletul... Apoi ridică un degețel,... cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i pleznească colanul... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre a ieși din casă... C-o deciziune teribilă, sărmana fată se repezi cu furie, izbindu-se cu creștetul capului de părete, însă, numai leșinată, ea recăzu în brațele canibalului care, c-o strânsoare murdară, cu hainele dehamate și camașa descheiată la piept, astfel încît i se vedea pieptul plin de păr roșu - el voi să apese gura lui murdară și cu musteți roșii, rare, pe buzele ei cele vinete ca porumba... O simți ea aceasta și cu o ultimă sforța
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lângă pereți cu laițe, el văzu aceeași mână umblând pe masă peste o hârtie și acum distinse un bătrân cu capul aplecat peste masă, a cărui barbă sură atingea hârtia. El simți cum mînile mici îi îmblă peste trup și descheie toate curelele de la armura lui, îi iau casca din cap, îi scot încălțămintele - dar era foarte înghețat. În sfârșit, fără greutatea armelor și dezbrăcat, el căzu pe patul alb pe care ședea, o căldură dulce-l cuprinse și adormi. Dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de îmbrățișarea ei nervoasă. Îi era ca și când l-ar fi bătut cineva... - Angelo, răsună vocea ei. El se sculă... Ea era... îl chemă în cabina ei... - Dezbracă-mă. - Ce fel... - Dezbracă-mă-ți zic... zise ea cu mânie. El îi descheie corsetul... Zapada umerilor ei se ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire rece la el... - Aide! nu fi copil... Vino ici la picioarele mele... îngenunche... Scoate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]