495 matches
-
se putu stăpâni să nu se amestece: ― Lasă, Ilona... De ce să te ostenești tu? Poate duce soldatul și mai greu... Fata groparului zâmbi mulțumită, parcă numai atâta ar fi așteptat, și pe urmă, în vreme ce Bologa își continua drumul, începu să descoase pe Petre, pe ungurește, cum au petrecut acasă, deși Petre nu-i prea înțelegea întrebările. Apostol cu vreo câțiva pași înaintea lor, auzea bine întrebările ei, știa că ea de la el ar dori răspunsurile, și inima îl durea de bucurie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufletul său. Azi Pălăgieșu a sărit brusc deasupra. Dacă într-adevăr a fost denunțul notarului la mijloc?... Aghiotantul generalului e un laș cu spinarea de trestie și poate că nu-i va spune nimic, totuși n-ar strica să-l descoase puțin, să facă lumină, orice s-ar întîmpla pe urmă. Drumul drept e totdeauna cel mai bun. ― Ordinul excelenței... personal al excelenței... Eu nu cunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg în telefon. ― Atunci să mă prezint excelenței? întrebă Apostol. ― De ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umplând paharele. Preoteasa felicită pe Apostol și-i lăudă pe Ilona că-i fată cuminte și... În glasul ei însă era atâta uimire, că Apostol nici nu îndrăzni să răspundă și se bucură când "căprioara" trecu la Ilona, s-o descoase și să-și astâmpere curiozitatea prin fel de fel de întrebări. După ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozavă, pe care adineaori, îndată ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se află în gazdă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l arătase ieri primarul și unde voia să-i dea locuință. "Acum nu va mai sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci, citește procesul-verbal și iscălește, te rog! Apostol nu se mișcă. Pretorul îl măsură un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest amestec gîndirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit. {EminescuOpIV 82} Astfel gîndirea-nșiră o mie de mărgele - Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit; Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
avem de discutat decât vreo... cinci sute de documente care vorbesc despre viile Iașilor. Câteee! Ba chiar peste cinci sute, dragule. Așa îmi trebuie. Da’ nu-mi pare rău, fiindcă am cu cine hoinări în jurul Iașilor și pe deasupra să mai descoasem și cele documente. Plăcerea îi de partea mea, dragă ieșene. Astăzi însă, ar cam fi nevoie să punem punct drumeției noastre, că și mâine e o zi. Mă alătur dorinței tale, dar cu o condiție. Nu spuneam eu? Tu ești
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de privirea bătrânului, căruia nu-i scăpa nimic. Dar era bucuros că poate în sfârșit să se descarce: - Am așteptat mult timp. Numai tu, strălucitorul meu stăpân, poți să înțelegi neliniștea mea pe care n-o înțeleg nici eu. Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără nici o urmă de blîndețe: - Auta, să nu uiți o clipă porunca pe care ți-o dau acum: nimeni, nici chiar dacă te-ar întreba însuși regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, nici alți preoți dacă te vor descoase, nimeni, nimeni să nu afle că acești străini nu sunt zei. Așa cum au și început să audă, vor ști toți în Atlantida că străinii din turn sunt cei cinci zei mari cărora li se închină poporul și că au venit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
al pământului, dar nu credea că e altceva decât născocire. Acum, rămase însă descumpănit. Se gândi că chiar dacă ciudatul om mințea, înfățișarea lui nu semăna cu a nici unuia dintre popoarele lumii. Află că îl cheamă Mahukutah. Altădată l-ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre țărm cu toți ceilalți. Auta îl sfătui să-i spună lui Mai-Baka să mai adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ntombi o privea pe străină cu ochi reci, de vreme ce ea rămase să stea de vorbă în luntrea mare numai cu bărbații, lăsîndu-le pe cele trei pământene (ea, gazda!) singure. Când ajunseră printre flori și ierbi și se așezară, Mehituasehet o descusu pe Nefert despre această străină, iar când află că nu e soția lui Min, răsuflă ușurată. - Dar tu, Mehituasehet, îl iubești pe Min? o întrebă Nefert. - Totdeauna am așteptat să vină un bărbat dintr-o țară depărtată sau un zeu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca untdelemnul, se desțelenesc graiurile, și pornesc la un taifas, la care din când în când, cocoșii vestesc crucea nopții. Boierul Șipoteanu-Fălciu avea prilejul să-l descoase pe Toma, pădurar bătrân, înțeleptul pădurilor, despre viața ascunsă a codrilor copleșiți de zăpezi și taine... Toma se uita la sobă cu gura plină de pară, și molcom povestea, povestea întruna... ...De afară răzbătură, prin noapte, țipetele de trompetă ale
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru tine. Paola făcu o grimasă. —Sunt sigură că o să te păstreze și pe tine. Nu știu dacă asta e o veste bună sau nu, zise Nieve. Chiar nu știu. Cinci ore mai târziu, după ce oamenii care verificau compania o descusură fără milă, nu era sigură că mai voia să se implice vreodată în finanțe. Anchetatorii insistaseră asupra faptului că Paola, o simplă funcționară administrativă din personalul ei, fusese cea care depistase greșeala și îi cerură încontinuu motivele pentru care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bărbații nu gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan al cântărețului! Din nefericire, întâlnirea nu avu loc la conacul starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor lui financiari, care o descusură în amănunt asupra produselor InvestorCorp și ale căror întrebări erau mult mai sfredelitoare decât ale unor clienți normali. S-a ars și acum suflă și în iaurt, spuse Antonio Mantovani atunci când Darcey remarcă insistența lui. Vrem să ne asigurăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici un regret. —Cum ți-ai dat seama? Se uită lung la el. Conversația asta e una foarte, foarte ciudată, Neil. N-am mai vorbit cu tine de săptămâni bune. Iar acum te afli în hotelul meu la Milano și mă descoși cu privire la un bărbat de care am crezut că eram îndrăgostită. În primul rând, nici nu știu cum ai aflat că sunt la Milano. Sau de ce mi-ai întrerupt cina. Așa că, te rog, nu te supăra, dar ce naiba se petrece? —Fă-mi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de deasupra înainte să semneze contractul și să plătească cu economiile ei de-o viață: e adevărat că apartamenul fusese cel mai potrivit din câte văzuse într-un an și jumătate de căutări, dar nu vrusese să riște. Leigh a descusut-o pe Adriana în legătură cu femeia de deasupra, de la apartamentul 17D, dar prietena ei s-a mulțumit să țuguie buzele și să ridice din umeri. Chiar dacă Adriana locuia în apartamentul penthouse al clădirii, ce se întindea pe un etaj întreg, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spuse Dean în timp ce Catherine pleca să-i salute pe noii veniți. Ne vedem mai târziu? — Mai târziu, amice, spuse Toby încercând să facă pe interesantul, dar reușind doar să arate bătrân. Adriana nici nu știa de unde să înceapă. Să-l descoase pe Toby mai întâi despre Dean sau despre Catherine? — Va trebui să ai grijă, altfel s-ar putea să te trezești în paginile revistei Marie Claire, spuse Toby luând două pahare de șampanie de pe tava unui chelner care trecea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe Peres? Nu vreau nimic. Ți-am spus deja de trei ori. Fima propuse În zadar o poveste de aventuri, jocuri pe calculator, glume, bătăi cu perne sau domino. Ceva apăsa sufletul copilului, dar toate Încercările lui de a-l descoase despre școală, dupăamiaza petrecută la vecină, oboseală, dureri de burtă, programul spațial al Statelor Unite nu reușeau să scoată din gura lui Încleștată decât aceleași cuvinte: „Destul. Ajunge“. Era posibil să fie un Început de amigdalită? De pneumonie? Meningită? Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un bărbat care de obicei era atât de rezonabil, încât celorlalți le venea să-l pocnească. Încă o dată, l-am suspectat că-mi ascunde ceva foarte grav. —Mark, ce s-a întâmplat cu firma? Dacă ai de gând să mă descoși, mai bine o lăsăm baltă! A plecat imediat, aproape dărâmându-le pe Lynn, Maria și Lisa care stăteau lângă ușa dinspre grădină trăgând cu urechea. Nu știu ce are, am comentat eu. Lisa era palidă de tot. — Se întâmplă ceva cu firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-ți plătesc o bună parte din cele de damă”. „Nu pentru asta sunt aici, vecine”, zisei cercetându-mi chipul deformat în oglinda unei racle de nichel. Dricarul începu să pară că pricepe rostul vizitei mele și începu să mă descoase, dacă răposatul îmi este neam de aproape, cum îl cheamă și unde stă... „Mi-a murit băiatul”, - plânsei liniștit. Și, la vreo două ceasuri după ce plecai de acolo, steagul negru fâlfâia la poarta casei mele. Ușile de la intrare și zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iera proastă dăloc și că florile iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare, Savastano s-a Închis Într-o imensă tăcere vestitoare de furtună. În sfârșit, l-am descusut, pe o Salutaris, despre cele petrecute. Mi-a explicat: — Nu ie zi să nu apar cu garoafe la etaj. Cum zice mereu popa Carbone, istoria să repetă. Donșoara nu dășchide decât după peste o juma dă oră; dă cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l iert niciodată. Pentru ambiția lui a suferit toată țara. Știți ce i-o zis Dobrin lui Niculescu? - Bă, ce ai tu în cap, eu am în picior! I-o închis gura, iote așa. Când oamenii dădeau năvală s-o descoase, curioși, că de unde știe atâtea despre fotbal dacă este oarbă, răspundea cu siguranță și cu demnitate în glas: - Ei, vede Dumnezeu și pentru mine! Și vorbele sprințare, săreau jucăușe depășind orice barieră. Toți eram în admirație cu zâmbetul plimbat de la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pofta mărturisirilor, ca de o vâltoare. Cu un mare efort de voință, reuși să nu o întrebe: Copilul adus din deportare erai tu, Melanie, nu-i așa? Tăcând, se mulțumi să anticipeze ce i-ar fi răspuns, dacă ar fi descusut-o pe tema originii ei neobișnuite: Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dam de cheia acestora. Din acel moment ni se lămurește înțelesul acțiunilor, secretul tăriei și a slăbiciunei: interesantul personaj e o enigmă dezlegată. Multe chei s-au încercat până acuma pentru a înțelege pe d. Brătianu. Unii încercau a-l descoase prin mijlocul ideii daco-romane a unității naționale, deși cei mai pătrunzători puteau vedea din capul locului că și această idee nu era decât un pretext, nu era decât o frază esploatată în folosul unor interese străine ideei. Afară de astea d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
potoleam doar când năvăleau portarii cu lanternele, înjurând de mama focului, sau dacă se punea de-o urmărire de mașini pe ecran. Dar unde erau fetele? Nicăieri și peste tot. Mașinăriile astea de distrus prieteníi, numai zâmbet în sarafanele lor descusute pe coapse, te pândeau în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau pulpele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar pentru mine, iar miza trebuia să fie mai mult de-o poveste care să sune bine. Vroiam să ies din ea intact, fără traume și fără responsabilități. Amintirile mele (sau ale oricui ar fi fost) nu mai puteau fi descusute. Intrasem deja în competiție, distorsionat, însoțit, cu marfa îmbogățită artificial prin adaosuri neuronale: minciunile. Pluteau ca niște E-uri parfumate, indispensabile; doar ele dădeau gustul alterat și culoarea toxică a bucuriei, pe care-o turnam pe gât tuturor celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]