507 matches
-
spuse Dean în timp ce Catherine pleca să-i salute pe noii veniți. Ne vedem mai târziu? — Mai târziu, amice, spuse Toby încercând să facă pe interesantul, dar reușind doar să arate bătrân. Adriana nici nu știa de unde să înceapă. Să-l descoase pe Toby mai întâi despre Dean sau despre Catherine? — Va trebui să ai grijă, altfel s-ar putea să te trezești în paginile revistei Marie Claire, spuse Toby luând două pahare de șampanie de pe tava unui chelner care trecea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că-li-ma-ra ta cer-nea-lă ro-și-e? Fetelor, haideți la probă! strigă mama din pragul ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e prea mică, vreau multe flori pe toată rochița. Lasă așa, simplu și elegant, e de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și cultele cu noi!“ Nisip îl asculta îngândurat. Îl studia și pe Vandaxon. Băiatul cel mai mare al lui Macatist Brandaburlea-Claxon, dacă avea douăzeci și cinci de ani, părea pătruns de măreția momentului. Se apropiase de un alt tinerel, și-l tot descosea de unde făcuse rost de armă. Semnase pentru ea? O mai dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să discute și cu Horcița, candelăreasa de la cimitir. Știa multe femeia aceea, văzuse și mai multe la ea în cimitir, doar că nu vroia să vorbească. Îl plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Spune-mi ceva despre tine! îl provoc. Ai pe cineva? Cum se împacă cu statutul tău de membru în AA? Nu pare prea încântat, dar dă din cap aprobator. Mi se pare corect, afirmă el, înțelegând de ce îndrăznesc să-l descos. Nu aveam pe nimeni când am început să frecventez AA. Reușisem să nu mai beau de vreo șase ani și aveam nevoie de ceva care să mă ajute să n-o iau de la capăt. Începusem o viață nouă, aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum. Cristian Toma dădu încet ocol camionului. Privi în jur cu atenție, examinând amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acasă, iar femeia mersese la poșta din sat ca să poată vorbi cu el la unitate. Ce-ai făcut, mamă? îl întrebase ea îngrijorată, imediat ce îi auzise vocea în receptor. Ieri, au venit niște ofițeri la noi acasă și m-au descusut despre tine. Mi-au pus atâtea întrebări despre tine, de m-au băgat în toți sperieții. Ce putea să-i spună? Cum s-o liniștească? Nici el nu pricepea despre ce putea fi vorba, mai ales în urma discuției cu Cerkatov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămăsese la locul său, indiferent la tot ce se petrecea în jur. Întâmplările prin care trecuse îl marcaseră profund. Încă nu reușise să înțeleagă ce se petrecuse cu el. Avea nevoie de liniște ca să mediteze. Socrul său încercase să-l descoase pe drum, bombardându-l cu o mulțime de întrebări. Răspunsese evaziv, uneori numai ridicând din umeri, ori chiar rămânând tăcut, tocmai pentru că, înainte de toate trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală și căderea în gol, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de filtru, doar pentru satisfacția de a privi de-aproape spectacolul descălțării ei pentru mine (ochisem toate pachetele de cafea rânduite pe polița de sus deasupra ușii). De-aproape e o copilă țigănoasă, cu sâni obraznici care dau să-i descoasă bluza, păr semilung vopsit blond, ochi verzi care, de la înălțime, s-au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te prețuiesc pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința că nu i-a spus adevărul. Avea Încredere În Zâna lui, dar trebuia să nu Încalce protocolul. Stănică o găsi pe soția lui la televizor, urmărea un nou episod dintr-o telenovelă. Îl cuprinse deodată, neliniștea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a fost: "Tudor Petrican, știi cât te prețuiesc; dumneata ești cel mai inteligent student din toate seriile pe care le-am avut în ultimii treizeci de ani." (Odinioară îmi mai spusese asta de două sau de trei ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui Fulda, câteva replici subtile, pline de adevăr. Eroul, Justus, povestește unei prietene: " Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn, singura fericire". " Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?" îl descoase ea. " Nu știu dacă atunci mi-ar mai plăcea!" E de neînchipuit cum nu-și dă seama femeia că dragostea nu-i decit drumul care duce la cucerire, după cum filozofia nu-i decât drumul până la aflarea adevărului. De aici încolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
colea grădinița, dincoace teiul cu umbra lui. Zău, nepoate, dacă te muți aici, prinzi rădăcini ca pomul și nu mai pleci. Dar să ne înțelegem: dacă n-ai o drăguță, vezi de altul. Moșul începu să mă intereseze. L-am descusut: ― Mai ai și alți chiriași? ― Da, încă o pereche. Nu pot să închiriez decât două odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că am vrut chiar s-o întreb în glumă: "Cine-i acest Nenișor? Vreun puișor?" Ea îmi luă vorba din gură și după aceea am uitat de Nenișor și cartea de vizită. Am găsit însă ocazia potrivită ca s-o descos despre o chestiune care mă rodea mai de mult, dar nu îndrăzneam de teamă să n-o supăr: ― Apropo, Aimée, cine te-a cerut de nevastă? ― De unde știi? făcu ea surprinsă. ― Alexa mi-a spus. ― Ce importanță are dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aștepta ca un câine credincios ceasuri întregi, în fața casei, s-o vadă ieșind în oraș. ― Așadar, te iubea? ― Sigur că da, mi-a răspuns cu un gest de cochetărie. Altfel m-ar fi cerut? ― Și l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, dacă nu erai în situația aceea? A ridicat din umeri, nepăsătoare. ― Nu știu! Se prea poate! Auzi, colo, asta găsise să-mi răspundă tocmai în ajunul casătoriei noastre, i-am luat brutal mîinile: ― Îți dai seama ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucură tata. Mihaela coborî ochii. ― Dacă o fi fată? ― Ce-o da Dumnezeu! Dar parcă tot mai mult mi-ar plăcea băiat, ...Cu o zi înainte de a ieși din spital, bătrânul mă chemă la el și se-apucă să mă descoasă, lucru pe care nu-l făcuse până atunci: ― Câte parale câștigi pe lună, băiete? ― Opt mii, tată. ― Numai atît? Hm! Și v-ajung vouă banii ăștia? ― Nu se ajung, dar ne mai strângem și noi. Când n-avem încotro, ne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să afli? ― Nu! Păru contrariată, foarte contrariată de refuzul meu. ― Rău faci. Sânt unele lucruri care ar aduce lumină. ― Nu mă interesează deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă înșelase, de când începuse legătura ei extraconjugală, în sfârșit, toată istoria trădării. Nu înțelegeam ca să-mi facă aceste destăinuiri înainte de a i le fi cerut și mai ales (așa cum probabil urmărea Mihaela) să tragă profiturile disculpării. După
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu mine trei partide? ― De ce nu? ― Acum înțeleg de ce jucai atât de prost. Nu mă descusu mai mult, prietenul meu avea tact. Convorbirea se opri aici. După ce ne-am despărțit mă tot întrebam: ce m-a împins să dau în vileag cu atâta grabă secretul nostru? N-aveam decât să-i spun că ne ducem la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei? (De fapt, lucruri exterioare.) Eu aveam nevoie de cineva oare să pătrundă în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însăși stările sufletești prin care trecea. Alexa era foarte indicată pentru aceste investigații, dar nu puteam s-o descos mereu fără să-mi bănuiască intențiile și pe urmă n-o aveam oricând la îndemină. După îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o soluție mai acceptabilă care părea că rezolvă problema: să mă pun în legătură cu slujnica. Șoferul meu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe cititor, încă de la bun început, că dinaintea sa se află o poartă mai aparte, în pragul căreia ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vii și veseli, fug mai repede decât poți merge tu, dar ți-o iau înainte și te așteaptă. cele mai ștrengare dintre ele ți se suie pe corp, pe gât, fac bungee jumping în desaga-fără-fund, pe un fir de mătase descusut din costumașul tău roșu de sărbătoare se aruncă în desaga-fără-fund. cele mai serioase dintre veverițele-călugăr se roagă pentru tine și pentru dragostea ta în chiliile pietrelor mici din drumul tău. hexagrama pierdută eu am pierdut dragostea ta pătrată, hexagonală eu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aceea am pornit definitiv, tragic, ca și cum aș fi venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel ști ce se întîmplă, Nu-mi spunea nimic, dar mă pricepeam să-l descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea rege. Daniel întrebă: De ce nu mai putem avea? Dar mama vorbea cu tatăl său și numai cu el. Daniel își atinse cu vârfurile degetelor lobul urechii, care era fierbinte. Existența lui nu conta în casă. Mama continua să-l descoasă pe taică-său: Și atunci ce crezi, or să-l lase să plece din țară sau or să-l omoare, ca pe țarul Rusiei, în '918? Dar tata pesemne c-avea îndoielile lui, pe care, ca întotdeauna, le păstra pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]