821 matches
-
Erszikăi, casele de la Balaton purtau numele lor. Care nume au fost scrise pe fațada fiecărei vile cu frumoase slove aurii din tablă. Fiecare din cele cinci vile avea cîte o cheie mare de la intrare, cu numele casei pe care o descuia. Case care între cele două războaie mondiale au fost închiriate vilegiaturiștilor stațiunii balneare de la lac, aducînd un beneficiu frumos. îndeajuns ca bunica-mătușă să-și achiziționeze cinci mantouri de blană (de hermină, nurcă, șinșila, vulpe polară și mînz). în ajunul
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
de tablă la colțurile clădirii. Deși numele din tablă de la intrare fusese îndepărtat, imediat a avut impresia că acea cheie se va potrivi broaștei pe care o văzuse în ușă, dar s-a înșelat. A încercat, dar n-a putut descuia casa, deși, pentru prima oară în periplul ei, cheia stătea frumos în culcuș. Absolut întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
repetat mereu, că nu înălțimea bisericii dă măsura credinței, iar nepoțica l-a convins că bunicul poate și trebuie să-i facă o casă și pe măsura ei și a păpușilor pe care le îndrăgește ca pe îngerașii ei. În timp ce descuia poarta, privește pe uliță, strada Lalelelor, și într-o parte și în cealaltă parte. Nimeni! Sunt sigur că Domnul Pătra ar fi vrut să fie careva care să vadă că la el în curte intră și oameni nevăzuți până atunci
Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
revistă tehnică. Mai întâi a fost cam bănuitor față de femeiușca interesată de motocicletă, dar când a văzut că sunt familiarizată cu modelul și-i vorbeam cu o pasiune care o egala pe aceea a lui, a devenit mai binevoitor, a descuiat poarta și mi-a arătat-o amănunțit. Până la urmă, mi-a spus chiar să mă sui în ataș și, la fel ca odinioară unchiul Karl, a făcut cu mine un tur al orășelului. Cred că vă dați seama ce-am
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cu aer cosmopolit, ale Universității din Londra de giganticul British Museum) pînă în Trafalgar Square, chiar lîngă Columna lui Nelson. Laura și Andrei (pentru prima oară în Londra) studiază interesați cabina largă pentru pasageri și locker-urile care se tot încuie/descuie automat la fiecare oprire/pornire la/de la semafoare. Eu mă uit în oglindă, la șofer, un englez tipic (caz rarisim în branșa sa, dominată de indieni și pakistanezi), la vreo șaizeci de ani, cu privire ghidușă, dar trăsături sobre și
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
După o primă întîlnire reușită, el o conduce acasă la o cafea. La ușă, ea spune: - Știi, dragă, că, în funcție de cum descui ușa, eu știu cum faci sex? - Cum așa? - Păi dacă bagi cheia repede și răsucești brusc înseamnă că-ți place să fii mai violent în pat și nu e chiar pe gustul meu asta, iar dacă bîjbîi cu cheia pe
BANCUL ZILEI: Cum testează o femeie un bărbat după prima întâlnire () [Corola-journal/Journalistic/67576_a_68901]
-
îi obligă pe funcționari să le analizeze pe toate și se reduce astfel rapiditatea de rezolvare a celor potențial fondate. Antologic este cazul unui cetățean din Arad supărat foc pe faptul că „mafihoții afaceriști și homosexualii din bloc îmi tot descuie lacătul special cu chei yală, deși nu mi s-au furat cele 3 chei yală, nu am dat la nimeni vreo cheie, plus că port tot timpul cu mine cele 3 chei yală, etc.” Arădeanul este convins că lacătele chinezești
Agenda2003-5-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280653_a_281982]
-
realizatorul unor emisiuni de radio, Geo. Acesta a început să îmbătrânească, dar se simte bine în mijlocul echipei de tineri care anima, în prezentul narațiunii, instituția. El crede, cu candoare, că va fi tratat așa cum el însuși își tratează vechea mașină: Descuie ușa de la bătrână Dacie albă pe care o avea de când terminase Facultatea de Construcții, se așeza și bagă cheile în contact. După două-trei poticneli, motorul începu să prindă viață. Nu s-ar fi mândrit niciodată cu mașina asta, dar nici
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
se retrăsese, însă" ( Cerul pe apă). Așadar Cartea e ferită de stihia abstracțiunii, consubstanțiată cu materia uranică. Repetitiv, mecanizat, ideologizat, Cuvîntul descalifică: "Din ce eram eu aș spune/ Din rane, Doamne, ne-am aflat "/ Un Rîu de cuie ne-a descuiat/ Stam triști și proști ca-ntr-un citat" ( ibidem). În schimb Cuvîntul genuin identifică, absolvă, "scoate la mal": Ne-au scos cuvintele pe mal/ Eram goi ca la-nceput/ Din ce eram eu nenăscut/ Înger cu versul meu s-a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
blândă, Antoine a luat hotărârea să aștearnă peste creierul lui giulgiul prostiei" (trad. de Adriana Gliga). Mai discre}i, eseiștii, memorialiștii sau poeții sunt rareori pomeniți când se discută despre cheile anilor, adică despre acele instrumente care ar ști să descuie lacătele vârstelor și le-ar face să se amestece într-un mod agreabil. O mică schiță preliminară a polarității tânăr/ bătrân se află la Novalis, în Bruionul general din 1798: "Ce este, de fapt, bătrân? Ce este tânăr? Tânăr - este
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
dorința tuturor neadaptaților în drumul lor sigur spre ratare!?! Se trezi în fața șifonierului întunecat din prima cameră, obiect pe care nu-l deschisese din copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele la rîu pînă-n orașul lor să înoate la vale prin valuri să ducă un cînt din ochii mei că din bibliotecă le dăruiam cîte-o carte filă cu filă spălată de părul meu de scorțișoară și
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
două-trei zile cît sînt liber de anul nou. mîine o să-ncerc s-ajung la tine de pe pat. dar numai după ce mă bărbieresc și mă fac frumos. pssst! bat colindători la ușă, dar nu vreau să te vadă. așa că n-o să descui. însă mîine nu va mai bate nimeni. mîine, după ce mă bărbieresc și mă fac frumos, mă ridic din pat pe vîrfuri și ne-ntîlnim acolo. în sfîrșit. bucla ta blondă, încheiată cu un nod cît toate zilele, se va-ntuneca puțin
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
în întregime de frumos ce e) Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției, o stranietate care - dacă nu e împinsă, cu aroganță și suficientă căutătorului de certitudini
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie : când domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O lumină crescătoare îmi stră bătea ființa, umplându-mă de o fericire fără margini. Lângă omul acesta mi-am găsit calea și nu m-am mai oprit din drum. Ce-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam 96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Dar, de fapt, motivația lui era tainică, iar țelurile erau personale. Cu filmele în buzunar, se îndreptă pe coridor către scara cea mai apropiată. Coborî cinci paliere și ajunse în partea hotelului Royal Ganeel care nu era ocupată de Arsenale. Descuie ușa unui apartament, intră și încuie în urma lui. Îndreptă repede unul dintre inelele de pe deget împotriva unei prize aparent obișnuite. Se ivi un inel metalic mai mare. Introduse un deget în el și trase. Ceea ce se întâmplă în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a-și drege glasul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cauți pe aici, stimate coleg? Îl întrebă. - Pe dumneata! Ioanide, fără a vădi vreo uimire, redeschise poarta de fier și făcu loc musafirului neprevăzut, căutând să ghicească motivul ce-l determina să-l viziteze, după ce în seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor de prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine, datorită redusei sale emoționabilități, privi cu interes pereții, tavanul, mobilele. Nu cunoștea noua locuință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te și pot speria, îi zise Lanark. Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urletele lui Mircișor. Găsi la ușa apartamentului de la cinci o adunare de vecini care încercau să-l potolească pe băiețelul care răcnea cât îl țineau puterile dincolo de ușă: "Mă-mi-ca-mea! Ce mă fac eu fără mă-mi-ca-mea!" Se repezise-ntr-un suflet, descuiase și-l luase-n brațe pe copilașul care acum râdea printre lacrimi, leoarcă de transpirație și îmbujorat de efort. Când ieși din curtea în formă de U, Maria pătrunse în toamnă. Deasupra curții, cerul continua să fie de un azur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foarte strimt, doar cu o canapea și o măsuță pe care se afla o tavă de aramă bătută, avea în capătul opus scării o singură ușă, încuiată și ea, cu un geam oval având de partea cealaltă perdeluță roză. Mioara descuie și pătrunseră într-un alcov care-o lăsă pe Maria fără suflare. Era ca o cabină de vapor de lux, cu fereastră mică, închisă cu zăvor nichelat, licărind după perdeaua brodată cu păsări alburii. Mireasma de parfum ofilea catifeaua dulce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hârtie albastră erau luminate, și se auzeau voci de bărbați și de femei vorbind liniștit sau certîndu-se. Fata urcă la etaj pe scărița îngustă, într-o beznă aproape totală, străbătu galeria de lemn ce scârțâia groaznic la fiecare pas și descuie ușa odăiței sale. Intră luna pe fereastră, Intră-n odăița noastră, murmură ea, căci, într-adevăr, secera lunii albăstrea podelele și o parte din pat. Se simți dintr-o dată cumplit de singură. Se ghemui în pat, cu cearceaful tras peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]