802 matches
-
o clipă fugară dar glorioasă - că era într-adevăr o forță veritabilă. Doar că Wilt nu avea nici bombă, nici cauză. Așa că, în loc de asta, conduse nebunește până acasă și parcă mașina în fața clădirii cu numărul 34 de pe Parkview Avenue. Apoi descuie ușa de la intrare și pătrunse în casă. Pe hol se simțea un miros ciudat. Nu știu ce fel de parfum. Ceva dulceag, cu mosc. Henry își puse servieta jos și se uită în camera de zi. Eva, evident, ieșise în oraș. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cunoșteau. Nu va trece mult și povestea va ajunge și la colegiu. în întunericul de pe Parkview Avenue, gândul ăsta îl făcu pe Wilt să se înfioare. Asta ar însemna sfârșitul carierei sale didactice. Intră pe poarta de la numărul 34 și descuie ușa de la intrare, cu senzația că dacă n-o să întreprindă o acțiune radicală în viitorul apropiat, era condamnat definitiv. O oră mai târziu, întins în pat, Wilt era încă treaz, complet treaz, și se muncea cu problema reprezentată de Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu puteți intra aici noaptea, la o asemenea oră. închidem la nouă și jumătate. — îmi pare rău, zise Wilt. Am uitat. Paznicul oftă. — Ei bine, fiindcă sunteți dumneavoastră și dacă e vorba numai de data asta... zise el, după care descuie ușa de la clădirea cu sălile de clasă. Va trebui să urcați pe jos. Lifturile nu merg noaptea, nu la ora asta. Eu o să vă aștept aici, jos. Wilt urcă șovăitor cele cinci etaje până la cancelarie și se duse la dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spuse inspectorul celui mai înalt din cei doi polițiști. O clipă mai târziu fereastra salonului alunecă ușor într-o parte și intrară cu toții în casă. — N-a fost nevoie de o pătrundere în forță, zise polițistul. Ușa din spate era descuiată și fereastra la fel. Probabil că au plecat al dracului de repede. Inspectorul se uită roată prin cameră și strâmbă din nas. Mirosul stătut de cannabis, de băutură înăcrită și de fum de țigară plutea încă greu prin casă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă de sânge. — O să se calmeze ea. Chiar crezi ce spui? Atunci încearcă să deschizi ușa aia dacă ești așa de sigură. Haide, descui-o! Sally se îndepărtă de ușă și se așeză. — De data asta chiar c-ai reușit să intri într-o încurcătură ca lumea, zise Gaskell. Trebuia să te iei de o blestemată de luptătoare de catch! — Ieși tu afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
caracteristice existenței unui burlac. Eva se întoarse la ușă și bătu iarăși, întrebându-se ce să facă acum, când auzi sunetul unui vehicul care venea pe drum. Eva ezită preț de-o secundă și apoi apăsă pe clanță. Ușa era descuiată. Intră în casă și închise ușa, moment în care în curte intră o dubiță cu lapte. Femeia ascultă cum lăptarul lasă jos câteva sticle și apoi pleacă cu dubița. Atunci ea se întoarse și o porni pe coridor, intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
picioare. Toată lumea nu vorbește decât de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. Când Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic ochii spre el când intră În cameră și instantaneu știu că ceva s-a schimbat. Nu la el. El e același dintotdeauna. Ci la mine. Eu m-am schimbat. — Bună, zice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate aplica și familiilor. Și politicii ! Poate că, dacă conducătorii lumii și-ar destăinui unii altora câteva mici secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfârșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toate părțile, își cere scuze pentru starea apartamentului. La bugetul tău, ăsta e cel mai bun pe care l-am putut găsi. Îi spun că e în regulă. Mă așteptam la mai rău. E ușurat. Într-un final, reușește să descuie ușa. Mă izbește un miros urât. În întuneric, simt gândacii care îmi trec repede peste picioare. Fata se așază pe podea în mijlocul cămăruței. Afară, lumina zilei se estompează. Asupra ei se coboară un soi de pace ciudată. Se simte ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea acolo, după douăzeci de ani? — ...Mi-a fost frig În casa aceea toată copilăria! Era prea costisitor să Încălzești camerele mari, cu plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În ușă. Aleargă, Încuie răsucind cheia de două ori - apoi Întreabă cine-i. - Șeful de post, doamnă. Deschideți. - Spune ce ai de spus, prin ușă. - Am și de spus, am și de dat. V-am adus hainele-napoi. - Ceee? - mama descuie pe dată și deschide larg ușa. De ce?, Întreabă, așa, În general. De ce i le-ai luat? I le-am dat eu, de tot i le-am dat - de ce i le-ai luat? - Unde merge n-are nevoie de haine, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajungă până sus, pe bufet la nu știu ce și când s-a dat jos de pe scaun, m-am trezit sub fusta ei, cu poalele-n cap, ea s-a speriat, a strâns tare picioarele, dar eu știam de la Tecla cum se descuie ușa asta, i-am făcut așa de frumos, că m-a lăsat să-i intru, șărpe pi gură și a mai venit Încă de două ori, i-am intrat eu ei, de aceea nu mă temeam că-mi intră mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o înnebunească pe mă-sa, Mirelo, ba parcă mai mult cu tine ar semăna. Uite-l cum intră pe ușă și amușină, adulmecă și dă târcoale ca un câine printr-o casă străină în care ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise sau n-am auzit eu zgomotul yalei Încuindu-se automat. Întorcându-mă, l-am văzut pe Hawkins stând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și am lucrat în clădirea comandamentului. Mă spălam la dușurile subunității de pază, colegii de serviciu îmi aduceau haine curate și dormeam la popotă, urcat pe o masă. Soldații din gardă mă cunoșteau și mă ascundeau seara. Mai târziu îmi descuiau ușa sălii de mese și, după miezul nopții, jucam cărți împreună. N-a fost o perioadă prea bună, dar n-a fost nici rea, căci, până la un punct, lipsurile nu strică, fără ele ne facem grași și delăsători și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi trimit boala la dracul. Nu s-ar fi dus imediat, doar fiindcă așa voiam eu. Ca și partidul. Nici el n-avea chef să se ducă, deși tata îl trimitea zilnic acolo. În momentul acela, am auzit patru broaște descuindu-se din afară și s-a pornit soneria, de ziceai că luase foc casa. În spatele meu, cineva s-a ridicat de unde ședea și am recunoscut foșnetul unui capot în mișcare. Doamna Sanowsky a deschis broasca a cincea, cineva a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de cele mai multe ori, după miezul nopții; mai întâi dispărea dunga de lumină de sub ușă când mama închidea televizorul. Dacă tata se culca lângă mine, eu nu mai eram încordat. Încordarea o aveam din pricina întunericului din cameră. Ion tocmai venise acasă, descuiase patru broaște, băuse jumătate de litru de lapte și se strecurase ca o umbră prin camera noastră, mergând spre a lui. Ion era singurul din familie care îndrăznea să iasă noaptea pe stradă. „Îl mână instinctele”, spusese odată Toni. „Flăcăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
N-are mai mult de-un metru. Ia pușca, i-am spus. Și ai grijă. — Lasă-mă să iau o gură. Era Îngrozitor de agitat. L-am lăsat să ia o gură, pe urmă am luat pușca cu aer comprimat. Am descuiat ușa de la cabină, am deschis-o și le-am zis: — Ieșiți. Nu s-a-ntîmplat nimic. Apoi un gălbejit și-a scos capul, l-a văzut pe Eddy cu pușca și s-a băgat la loc. — Ieșiți afară, le-am spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Poți să vorbești ce vrei și cît vrei. Cine crezi c-o fi fost piticu’ Ăla care vorbea de parcă le știa pe toate? Nu știu. Da’ o să aflu. — M-a deprimat. Hai, să mergem. Chelnerul cel bătrîn și chelios ne descuie ușa. Cum merge ofensiva, tovarăși? ne-ntrebă. — Bine, tovarășe. Totu-i În ordine. — MĂ bucur. Am un băiat În brigada 145. Îi știți cumva? — Eu sînt tanchist, spuse Al. Tovarășu’ face un film. I-ai văzut tu cumva pe 145
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își scoase pantofii și, după ce-i așeză cu grijă pe podea, se mișcă Încet pe lîngă balustrada verandei, pînĂ ajunse Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aprinsă În toate casele pe lîngă care trecură. Hortons Bay dormea. Nu trecuse nici o mașină. — Încă n-am chef să mă bag În pat, spuse Nick. Vrei să ne plimbăm? Nu, Untură, stai liniștit. — Bine. — Te conduc pînĂ la cabană. Descuiară poarta și intrară În bucătĂrie. Nick deschise frigiderul și se uită ce-i prin el. Vrei ceva de-aici, Untură? O bucată de plăcintă. — Și eu, spuse Nick. Înveli În celofan niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cele făcute la indigo.“ „Ba da, Roger, le-am luat pe toate, sînt sigură“. Și așa era. M-am convins că-i așa cînd m-am dus la Paris ca să fiu sigur. Mi-aduc aminte cum urcam scările, am descuiat și pe urmă am deschis ușa apăsÎnd pe clanța de alamă și În bucătĂrie mirosea a Eau de Tavel și praful se depusese pe masa din sufragerie și m-am dus la dulapul În care-mi țineam lucrurile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de rezervă în cazul în care rămân pe dinafară, dar nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că, într-adevăr, îl va folosi. Mă uit în jur cu disperare, încercând să ascund probele incriminatoare, dar e prea târziu, Davey descuie yala. Îmi trece prin cap să țin ușa, dar e mai puternic decât mine. Patrick mi-a spus întotdeauna să pun un lanț la ușă. De ce nu l-am ascultat? Mi-am zis atunci că e vorba de o obsesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]