588 matches
-
vîrstnic. Lucas Îl privi, vrînd-nevrînd. - Spuneți-mi, un far Înseamnă ceva foarte sus, și mai Înseamnă și o lumină. Dacă stau să vă ascult, mi se pare că ar putea la fel de bine ca fraza aceea să se refere la dumneavoastră. Descumpănit, scriitorul se Încruntă iute, apoi izbucni Îtr-un hohot de rîs sincer și puternic. - Touché. Și se Îndepărtă rîzÎnd din toată inima. Marie Îl urmări din ochi o clipă, apoi Îi adresă o căutătură de reproș lui Lucas. - E singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe tînăra femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală. - Ascultă, Lucas, n-aș vrea să crezi... - Ce? Că te-ai culcat cu el? o Întrerupse el, glacial. Cu toate astea, este exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de bătrână? Dar nu cumva plânsul e, de la bun început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se poate rupe doar printr-un acord între yubani și Guvern. Sau nu-i așa? Nu știu ce să răspundă. Se scărpină în cap și alese să ridice din umeri. Așa ar trebui să fie, dar ei spun altceva... José Correcaminos păru descumpănit. Se îndreptă spre ai săi și începu să stea la taifas pe limba lor. După câtva timp, se întoarse din nou: — Tratatul spune că yubani-i au dreptul să-i ucidă pe cei care le năpădesc pământurile... Legea noastră este lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai săi. Nu păreau excesiv de îngrijorați, ca și cum ar fi fost convinși de puterea lor și de faptul că, numai să-și propună, și i-ar fi aruncat pe albi în râu. Își dădea seama că erau doar supărați și puțin descumpăniți. După o jumătate de oră și după serioase deliberări, Correcaminos - „Curierul lui Dumnezeu“ - i se adresă din nou. — Oamenii mei spun că dacă faci întotdeauna ce făgăduiești, trebuie să promiți că vei merge pe pământul albilor, unde e Guvernul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul închis. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ambarcațiune. Îmi permiteți să vă fac niște fotografii? — Nu, încercă el să se disculpe. Îmi pare rău, dar nu vreau să mă transform în știre. Nu caut altceva decât să fiu lăsat în pace. — Dar...! jurnalistul părea într-adevăr descumpănit. Un reportaj fără fotografii nu valorează la fel... E nevoie să fiți văzut, să se știe cum este omul care se opune Progresului, aliatul yubani-lor... — Scuzați-mă, îl întrerupse zâmbind. Dar eu nu sunt nici aliatul yubani-lor și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos. Albii au fugit... — Dumnezeu fie lăudat! Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cum, în depărtare, Cáceres vorbea cu părintele Carlos și cu Tomás Sierralta. Își plimbă privirea asupra grupului de jurnaliști care se serveau cu răcoritoare la cantina taberei și, pe urmă, asupra grupului de războinici care apăreau lângă hățișuri, timizi și descumpăniți. Îi arătă cu mâna: — Uitați-vă la ei! le ceru el. Goi și lipsiți de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă animale, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fărĂ habar de ce Înfăp- tuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am Început să caut claia de păr Încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cheia ei, am insistat eu. Sunt sigură că o voi găsi acolo. — Facultatea e Închisă. Cine vă va deschide ? Ați vobit cu prietena dumneavoastră să vă deschidă ? — Nu. Portarul nu e acolo ? — Nu e nimeni acolo. Am rămas pe loc, descumpănită, neștiind ce să fac mai departe cu viața mea. Dacă doriți, pot să vă deschid eu și să verificăm Împreună În laborator, s-a oferit el plin de generozitate. Am acceptat cu Înfrigurare. — Urmați-mă, a spus polițaiul binevoitor. o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fără habar de ce înfăptuiseră cândva și de ce se aflau acolo. Am început să caut claia de păr încâlcit a nebunului și era cât pe ce să răsuflu ușurată că n-o văd, când am dat cu ochii de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cheia ei, am insistat eu. Sunt sigură că o voi găsi acolo. — Facultatea e închisă. Cine vă va deschide ? Ați vobit cu prietena dumneavoastră să vă deschidă ? — Nu. Portarul nu e acolo ? — Nu e nimeni acolo. Am rămas pe loc, descumpănită, neștiind ce să fac mai departe cu viața mea. Dacă doriți, pot să vă deschid eu și să verificăm împreună în laborator, s-a oferit el plin de generozitate. Am acceptat cu înfrigurare. — Urmați-mă, a spus polițaiul binevoitor. O
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
droguri“, a precizat de la Început Thomas. „Și nici despre succesele ori eșecurile lor, despre comportamentul lor acasă ori În societate. Doar sănătatea, doamnă. Clinica face un bilanț, avem un contract de confidențialitate: nu vor fi publicate nume, adrese.“ Femeia părea descumpănită, Thomas era prezentabil, poate era chiar medic; jurnalist, sigur, arătase o legitimație cu poză, nu venea cu gînduri necurate un asemenea om. L-a privit lung. A surîs. „Fata este sănătoasă, o vedeți peste vreun sfert de oră, a ieșit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lumii Întregi, aproape că se putea lua de mînă cu Antonia; amîndoi ar fi aprins, din motive diferite, pămîntul, fiecare de la un alt capăt. Antonia pentru că nu mai suporta desfrîul; Jesper, pentru că fusese, era, mințit din toate părțile. Thomas părea descumpănit; Jesper Îl privea lung, În tăcere; avea ceva ostil În uitătură: era, poate, un reproș: Dacă ai fi venit atunci cu mine, În Legiune, nu ne-am fi Înstrăinat atîta. Tu nu ai omorît pe nimeni. Thomas era și el
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care părea mai frumos decât a îndrăznit ea să-și imagineze vreodată. „Doamne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sperii ușor. Ce știi dumneata? Se dăduse jos de pe scaun și chiriașul venise lângă ea, privind-o serios, cu o cută pe frunte. - Câți ani ai? - Da de ce-ntrebi? se ițise copila spre el, scuturuidu-și părul. Procopie tăcu o clipă, descumpănit. - Întreb și eu, așa... - Oi fi curios, să nu-ți fie de deochi... Râseră amândoi. - Tot nu mi-ai spus. - Dumneata câți îmi dai? Își așezase mâinile la spate și-și aruncase pieptul abia ivit înainte. - Păi, ai treisprezece? Veta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-au niciodată pe buze vorba potrivită, nu fac niciodată gestul cuvenit la momentul și-n locul cuvenit. Le lipsește voința de putere, deși ambiție au. Cedînd incertitudinilor care-i macină, depășiți de evenimente ce-i surprind, ei sînt inițial descumpăniți, apoi înlăturați cu totul. Concluzia e clară: fără un bun instinct al maselor nu există un mare conducător politic. Pe de altă parte, politica clasică ignoră datele elementare ale psihologiei lor. Topiți în masă, indivizii uită interesul personal, supunîndu-se dorințelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi dezosat”. Unul dintre motivele pentru care principiul Dilbert 1 are un succes atât de răsunător este gradul ridicat de cinism care există În lumea afacerilor din ziua de azi. Companiile din toată America au angajați care se simt dezamăgiți, descumpăniți și lipsiți de valoare. În prezent, mulți oameni se Împotrivesc schimbărilor din cauza lipsei de Încredere față de motivele angajatorilor și managerilor. 4. O poveste de dragoste cu instrumentele existente. Mulți oameni capătă un simț al valorii și al meritului personal bazându
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mari, în spatele norilor există soarele". "Mușcă, mușcă mereu, dar când ajungi la os, vine rândul osului să te facă să simți o mușcătură ca de cal". Sunt oameni care moștenesc înțelepciunea și inima celor din vechime, dar sunt cu totul descumpăniți. E prea mare sărăcia, prea mare duritatea șleahtelor spaniole care prădează și seamănă spaimă când întâmplător străbat acele ținuturi uitate. Băieții suferă mai tare decât adulții și chiar se tem de glasurile lor. Iscodesc de departe sosirea unui străin, le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se trase înapoi, privind când la cal, când la pardoseală, când în jur, căutând răspunsul care n-ar fi putut fi decât unul absurd, și atunci n-ar fi fost altceva decât o nouă întrebare. Pentru că jos, sub privirile lui descumpănite, zăcea o balegă. Și, pe cât se pricepea el, copil crescut la oraș, dar colindând iarmaroacele și târgurile de animale de pe vremuri, era cea mai obișnuită balegă de cal din lume. O clipă se gândi că cineva îi făcuse o glumă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropie și privi. Mă gândesc așa, ce-ar spune dacă ar învia... ce tot vrea el să ne spună, cocoțat în felul ăsta, și noi nu-l auzim ? Ce-ar spune statuile, dacă ar învia dintr-odată ? Cumătrul Fandarac rămase descumpănit, era evident că întrebarea îl luase pe nepregătite. — Păi, nu știu ce-ar spune, încercă să mai câștige timp. Întâi de toate, nu știi în ce limbă vorbesc : pe limba omului sau pe limba pietrei ? E ca și cu morții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
demoni pe lumea asta. Ca un pumn de sare aruncat în apă. Dacă sunt într-un loc, atunci sunt peste tot. Iar dacă sunt peste tot, atunci sunt și în locul ăsta. — Pe ei îi lătra Fidel ? Maestrul încuviință. Ea strânse, descumpănită, foaia și o strecură în deschizătura poșetei. — Cum poți lupta împotriva demonilor ? întrebă. Cu glon țul de argint, cu descântece, cu usturoi frecat de tocul ușii ? — Numindu-i. Entitățile bune le chemi rostindu-le numele. Demonii îi alungi tot așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]