523 matches
-
timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
planul în fața unui emisar al taberei adverse. În încheiere, îi spuse lui Grosvenor: - Voi avea nevoie de serviciile dumitale. Ca nexialist, care ai o imagine de ansamblu asupra relațiilor dintre diverse științe, poți juca un rol decisiv împotriva celorlalți savanți... Descurajat și obosit, Grosvenor se dădu bătut. Prea era mare haosul ca să-i poată veni de hac de unul singur. Oriîncotro își îndrepta privirile, vedea numai oameni înarmați. Zărise peste douăzeci de cadavre. Dintr-un moment într-altul, armistițiul fragil încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în ger. Neprescurtat, aud până astăzi numai decizia profesorului de artă menită să mă aducă la realitate: „Este închis din cauza penuriei de cărbuni“. Atunci, asta a sunat a verdict definitiv. Cineva, care eram eu, negreșit, nu s-a lăsat însă descurajat, era cu neputință de trimis la plimbare. Trebuie că mi-am formulat în repetate rânduri și într-un mod atât de convingător, în încăperea care făcea vorbele să răsune, nevoia de a deveni sculptor și prin urmare artist, încât profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe bază de programare; pot să vă fixez o consultație peste trei zile ―-joi la ora 2. Totodată, vă rog să aveți amabilitatea de a achita o taxă de cauțiune de 25 de dolari. Gosseyn plăti, luă chitanța și ieși, descurajat dar nu cine știe ce. Doctorii de mâna întâi erau încă foarte solicitați, într-o lume departe încă de atingerea perfecțiunii non-A teoretice. Ajuns în stradă zări o mașină lungă, puternică, cum nu mai văzuse. Mașina se opri în lungul trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nici un răspuns, îl apucă de umăr. La atingerea sa, corpul bătrânului se nărui ușor înainte. Susținându-l cu grijă îl întinse pe podea, apoi îngenunchie grăbit și-și lipi urechea de pieptul martirizat, încercând să detecteze eventualele pulsații ale inimii. Descurajat, se ridică după un moment. Fără să-și dea seama, buzele sale articulară în șoaptă gândurile care-l chinuiau: Nu mi-ai spus tot ce trebuia să știu. Principalele aspecte au rămas la fel de întunecate, ca și până acum." Cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Erau totuși bune. Eleanor îl privi uluita. — Știu despre ce-i vorba aici, spuse ea. — Simt că se pune la cale niscai psihanaliza, zise Adrian. Hai să iau poziția cuvenită, adaugă el, întinzându-se pe șezlong. Eleanor nu se lasă descurajata de ironia lui. — Încerci să te-ntorci la vremurile de aur, când tu și Șam erați cei mai buni prieteni, nu doar vechi prieteni. Cand amândoi aveați tot viitorul în față. — Continuă, o îndemna Adrian, privind tavanul. — Când erați egali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trandafirii Îngrijește‑i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce rabdă Să-i poarte-n praf omida, Să rabd și eu povara A duce două vieți?" (Nehotărîre) Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi: cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist? Dacă modernismul e ancheta niciodată descurajată a condițiunilor frumosului necontingent, domnul Arghezi se exclude din aceste preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor în materie fecală (à la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosință. Poet modernist pentru uzul micilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde umbla fratele ei. Pe unde naiba hoinărea? Nu s-a întors încă. Telefonase și pe la prieteni și pe la cunoștințe, dar în zadar. A ieșit din cabină în cele din urmă. — N-are rost. Tot nu-l găsesc. Părea complet descurajată. Îmi pare rău că nu-l pot vedea pe Takamori-san, spuse Gaston. — Ești chiar hotărât să pleci? Deși știa că n-are rost să-l mai întrebe, nu s-a putut abține. Trenul cu destinația Shinano și Tōhoku urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la limbi străine, dar Tomoe a scos imediat dicționarul francez și s-a apucat să descifreze rândurile. Era scrisul îngrozitor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răspântiile. Ai zis că nu vrei să trăiești într-o găoace, dar ai făcut totul pentru asta. Ca și mine, poate... După cum vezi, mă socotesc parte în proces. Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam să termin cu toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ogarul vârât de către Filozof în cușca iepurilor a făcut harcea-parcea jumătate din efectiv. E drept, și copoiul s-a ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între ei. Cu greu au fost despărțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact unde ar fi trebuit să fie un model cu flori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi. Arată cu degetul): Nu-i cumva el? HABACUC (privește în direcția arătată): Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la mine. Voi lua legătura cu dumneavoastră în câteva zile, sau mai devreme dacă descopăr ceva. Ne-am ridicat să plecăm. — Care credeți că sunt șansele ca ea să fie găsită în viață? îl întrebă Hildegard. Vogelmann ridică din umeri descurajat: — Trebuie să recunosc că nu sunt mari. Dar voi face tot ce pot. — Care-i prima mișcare? l-am întrebat eu, curios. El își aranjă din nou nodul de la cravată și mărul lui Adam i se iți peste guler. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
primejdie, căci atunci lupta însăși împotriva ciumei îi făcea cei mai vulnerabili în fața ei. Ei mizau, în cele din urmă, pe hazard, și hazardul nu e al nimănui. Exista totuși în oraș un om care nu părea nici istovit, nici descurajat, și care întruchipa imaginea vie a satisfacției. Era Cottard. El continua să stea deoparte, păstrând în același timp relațiile cu ceilalți. Dar el se oprise asupra lui Tarrou pe care îl vedea pe cât de des îi permitea munca acestuia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să rezolv problema de câteva ori. Am cercetat fiecare colțișor al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în buzunarul drept. Mi-a sărit inima din loc când mi-am amintit de cutiuța emailată și aurită. La naiba! Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui, Am întrebat în câteva case, apoi am considerat că n-are rost să continui, De ce, E un interogatoriu, Nu, tată, e doar o încercare de a-ți abate gândurile, mă doare să te văd trist, Nu sunt trist, Atunci, descurajat, Nici descurajat nu sunt, Foarte bine, ești cum ești, acum povestește-mi de ce ți s-a părut că nu mai merită să întrebi, M-am gândit că, dacă Găsit are stăpân în sat și a fugit de el, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebat în câteva case, apoi am considerat că n-are rost să continui, De ce, E un interogatoriu, Nu, tată, e doar o încercare de a-ți abate gândurile, mă doare să te văd trist, Nu sunt trist, Atunci, descurajat, Nici descurajat nu sunt, Foarte bine, ești cum ești, acum povestește-mi de ce ți s-a părut că nu mai merită să întrebi, M-am gândit că, dacă Găsit are stăpân în sat și a fugit de el, și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ritmul Orientului, n-ar fi oare acesta paradisul? Pe drumul de Întoarcere, am fost tot timpul izoat și absent, preocupat numai de argumentele pe care aveam să i le aduc lui Șirin. Să plecăm, să plecăm, Îmi va spune ea descurajată, nu te poți mulțumi să fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăios reluă mesajul. ― Mayday! Mayday! Remorcher Nostromo cheamă control spațial din Sol sau oricare altă navă pe recepție. Mayday! Răspundeți! Acest apel nejustificat de pericol (Lambert știa foarte bine că nu se găseau în pericol imediat) rămase fără răspuns, neobservat. Descurajată, stinse transmițătorul, dar ca un profesionist experimentat, lăsă toate canalele de recepție deschise în cazul în care o astronavă ar trece prin apropiere. ― Nu putem fi pe lângă sistemul nostru, pe care-l cunosc bine, mormăi Ripley. (Făcu semn cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca unii să înceapă să iasă împreună, dar se poate întâmpla. În ceea ce privește AA, regula a fost ca măcar în primul an să nu se formeze cupluri. —Nemaipomenit! După ce că suntem al dracu’ de singuri, suntem obligați să rămânem așa! mormăie Finn, descurajat. Aveți o grămadă de lucruri de rezolvat, spune Jake. De aceea am spus că mă puteți suna oricând. Ne întinde câte o foaie de hârtie. — Încercați să vă uitați pe ea cât timp mă duc să mai comand o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu? întrebă Mioara. Eu sunt, Mioara. Nu îi răspunse personajul nostru. Eu sunt Mioara! Și Alimentară. Și pe mine tot așa mă cheamă. Dar cum? întrebă descurajată Mioara. Așa, pur și simplu, am găsit adăpostul gol și m-am instalat. Îmi place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o vadă Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă ajuți acum, Doamne, promit să merg la biserică. Auzi imediat un zgomot de motor, iar când se întoarse văzu lumina portocalie a unui taxi negru, care era liber. ― Taxi, strigă el, făcându-i semn cu mâna. Diana îl privea descurajată. Șoferul taxiului lucrase însă toată ziua, și se întorcea acasă la soție și copii. A scuturat din cap, și atunci Diana i-a zâmbit superior lui Ben. ― De ce nu vii înăuntru, să-ți chem eu un taxi? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]