657 matches
-
priceapă cât îl durea? Cum stătea răstignit pe bordura de cărămidă a digului, țâșni în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un jeep american cu care am ajuns la Panciu însă n-am gășit infractorul la biroul de miliție dar am trimis după el, gășindu-l într-un birt. Văzându-mă mi-a zis: ascultă ,, barosane’’ să vezi de ce te-am chemat, desfăcând o basma de pe cap am văzut că-i lipsește o ureche fiind tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aș putea reproșa că m-a creat cum sânt Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât cu o condamnare care să mă elibereze, în sfârșit. Nu sânt dispus să mă prefac că n-am înțeles ce s-a petrecut cu mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întors și, trecând prin ușile sălii înaintea lui Paneloux, a ajuns în curtea școlii. S-a așezat pe o bancă între niște mici arbori prăfuiți și și-a șters sudoarea care îi curgea în ochi. Îi venea să urle ca să desfacă în sfârșit nodul violent care îi strângea inima. Căldura cădea încet printre ramurile ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață care făcea aerul mai înăbușitor. Rieux s-a lăsat să cadă pe o bancă. Contempla ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut. —Despre ce Dumnezeu vorbești? Cutiile alea pe care le-ai lăsat să zacă în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în salopetă, care se uita în pământ. Abia acum își dădea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar le ținu suficient de ocupate încât să nu observe ofițerul. Apucă un baton la întâmplare, împinse ciocolata cu doi centimetri în afară, exact cum exersase pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acest coșmar avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbrăcăminte și îl așeza pe spătarul scaunului. Purta un sutien roz și chiloței roz, care-i conturau osul pubian. Fără dantelă, doar dintr-un material elastic, ce se mula frumos pe corpul ei neted. Întinse mâna la spate, ca să își desfacă sutienul. — Va trebui să te sun mai târziu, spuse Rick. BLONDELE VOR DISPĂREA Specii în pericol „să dispară în 200 de ani“ Conform BBC, „un studiu făcut de experții din Germania sugerează că oamenii cu păr blond sunt o specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aș putea reproșa că m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât cu o condamnare care să mă elibereze, în sfârșit. Nu sunt dispus să mă prefac că n-am înțeles ce s-a petrecut cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pendul. O pasăre mare spintecată oscila urmând mișcarea lăncii care o străpungea. Aceasta Îi intra prin cap, și din pieptul deschis se vedea că-i pătrundea acolo unde altădată se aflau inima și gușa, și aici se Înnoda, ca să se desfacă apoi, luînd forma unui trident răsturnat. O parte, mai groasă, Îi străpungea locul unde ar fi trebuit să aibă viscerele și arăta către pământ ca o spadă, În timp ce două florete Îi străpungeau picioarele și ieșeau În afară simetric, prin gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu păr blond cîrlionțat, semănînd neașteptat dar, avea să se dovedească, semnificativ cu păpușa pe care o voia Mariana. Anton știa ce era cu cutia aceea; văzuse una exact la fel la un spectacol de magie. Tot șpilul era să desfaci cutia și atît el cît și Wakefield au Încercat fără succes, pînă cînd Mariana, care-și cumpărase păpușa, a izbucnit În rîs. — Ce-ar fi să o luăm acasă, să bem ceva și să ne ocupăm de ea acolo? Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe de in și îi lăsă să alunece, pe rând, bretelele de la sutien, apoi o întoarse ca să-i desfacă încheietoarea. Ea fu cât pe-aci să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca Tyler, spuse el cu simplitate, mângâindu-i sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nori suri, grei, ce păreau să se apropie tot mai mult. Ploaia și furtuna pluteau în aer. — Unde o să stăm? întrebă Tomoe, cu valiza în mână. Îi era teamă că va începe să plouă. — Uite-aici un hotel, spuse Takamori, desfăcând harta pe care tocmai o cumpărase din gară. Hai să vedem! Araki Mataemon... Da, așa e, Araki Mataemon. — Ce-i ăla? Sună foarte ciudat. — E numele unui han. Nu e pe hartă. Cred că nu-i prea cunoscut. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mut printre voi, să vă ies în cale cu ochii închiși. PSALM O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă Dumnezeule, dar ce era sa fac? Când eram copil mă jucam cu tine și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Apoi sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, și fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în țărână, în foc, în văzduh și pe ape. Între răsăritul de soare și-apusul de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vă fie folositoare. Păstrați-o pentru momentele de mare primejdie, ne-a spus Yehudah. Bâtele pe care ni le-au dat păreau toiege bune la drum, dar, de fapt, aveau în ele o țepușă lungă de fier. Era suficient să desfaci curelușele de piele ce legau cele două bucăți de lemn, și aveai în mână o armă mortală. Pieile de cerb pe care urma să dormim erau făcute rotocol și legate. Ne-au arătat și două brâie, cusute și groase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
senzual buzele pe tiparul dinților rari. Legătura se face instantaneu: el e rapid și insistent; ea primește fără momente și schițe. Îi pune mâna-n creștet și o îngenunchează. Ea ridică recunoscătoare ochii spre el și-l ajută sa-și desfacă pantalonii. Câinele se așază pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se potrivește soldatului meu cel nou, așa c-am început să desfac cu grijă cârpa, dar numai cu mâna stângă, și fără să-l scot dintre coapse, în mâna dreaptă țineam în continuare creionul, de parcă mi-aș fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asemeni, a vorbit mult despre Aldous Huxley, amintea că Îl cunoscuse, povestea discuțiile lor; poate mai Înflorea puțin, dar În definitiv insul era pe moarte. Când mi-a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dîndu-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, sîntem la birou ! — Și ce dacă ? SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
coborau din tavan și se Înfundau În podea. Eram dureros preocupat de cămașa de forță sau puloverul pe care eram silit să‑l port. Vesta asta fierbinte, kaki, mă strângea - mă asfixia, mă presa de moarte. Am Încercat să o desfac de pe mine, dar n‑am reușit. Îmi spuneam ce bine ar fi dacă aș cere uneia dintre voluntarele alea de acțiuni sociale să‑mi aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin și Elena, părintele Ioachim tocmai ieșea pe poartă în gipul său nou, pătrund în altar și scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vorbești de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gură! L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face să tacă. Capitolul cinsprezecetc "Capitolul cinsprezece" În dimineața următoare, bubuituri repetate în ușa de la intrare m-au trezit fără milă, la ora nouă. Potențialul meu vizitator fie nu dădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]