755 matches
-
oameni pe stradă să le dea locuri de muncă și locuințe gratuit. Nici atunci nu erau toate rele, nici acum acum nu sunt toate bune. Ba chiar deloc. Asta e! Dintre toate acestea și mai bune și mai rele, mă desfăt, nu mai mult decât câteva zile, cu o cură de must, o adevărată ambrozie cu care nu ajunge să se compare nici o altă băutură. Dar numai câteva zile, că mustul acesta pe care îl simți ca pe un cal pur
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
a fost o adevărată "cutie a Pandorei". Fiecare scriitor sau poet prezent a avut ceva de spus la această proză scurtă, care de fapt este o meditație la viață. A încheiat ședința cenaclului domnul Ioan Meteș Morar-Chelințeanu, care ne-a desfătat cu "Frați de cruce" o istorioară bine scrisă dar folosește personaje reale, care-i poate cauza neplăceri. În același sens a fost atenționat și de Milian Oros dar și de Carmena Băințan. Nu ne-am imaginat că o mână de
CENACLUL FILIALEI LIGII SCRIITORILOR DIN BAIA MARE A DESCHIS STAGIUNEA 2014-2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362159_a_363488]
-
cumpăneau aceste lucruri minunîndu-se, Și-asupra Tinerelor groaze vegheau pe Rînd. Ele nu vedeau încă Mîna cea Divină, căci încă nu se revelase 21, Dar nu-ncetau să Spere în tăcere și în odihnă Feminină. Dar Los și Enitharmon se desfătau în spațiile Lunare-ale lui Eno, 225 Nouă Timpuri trăit-au ei prin codri, hrănindu-se cu fructe dulci, Și nouă luminoase Spații străbătut-au, teșind hătișuri de-ncîntare, Sălbaticele Capre pentru lapte prinzîndu-le-n capcane, si se hrănesc cu carnea Mieilor: Un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii radioase fiice, ele se nalta tresărind și fug De dragostea-ți cumplită, căci, deși eu sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu, Spiritul meu mai urmărește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că s-ar folosi în mod abuziv de titlul nobiliar și că, prin urmare, n-ar fi avut ce căuta în acel loc exclusiv! Ba nici măcar în salonul verde, unde se întrețineau secretarii, contabilii și avocații, în vreme ce patronii lor se desfătau în atmosfera încântătoare din SALON BLEU CLAIR. Martorii la incident au relatat sub jurământ că, inițial, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ar fi rămas mut de indignare, timp suficient pentru ca (falsul) marchiz Rabindranath d'An să adauge că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
preocupat să surprindă variațiile cromatice, modificările unor priveliști, din faptul zilei și până la căderea nopții, când contururile devin tremurătoare și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o doză de himeric. Mijesc în didahiile lui A.I. și muguri
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mari nenorociri care se pot Închipui. Oamenii ocupați se săturară să muncească numai ei; le intrase În cap ideea să Împartă osteneala și câștigul, În părți egale, cu nefericiții de bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl declare subversiv, periculos, stânjenitor și absurd, de Îndată ce s-au văzut metamorfozați din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Adam (și nu Evei, incitată de șarpe, personificarea Răului, Satana). Astfel, au aflat că femeia și bărbatul sunt părțile aceleași lucrări, au aflat că nu e rău ca bărbatul să se bucure de femeie și nici ca femeia să se desfete cu bărbatul. S-au iubit și au văzut că era plăcut. Dumnezeu a izgonit pe bărbat și pe femeie din grădina Edenului și le-a coborât asupra minților uitarea facerii lor. Și îngerii au coborât și i-au ocrotit pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
trebuință și de săturarea cu ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
necomplicată și facil de trecut în regim poetic: „Era ca o izvorâre, ca un semn de lumină/ ca o frunză plutind peste ca oricare altă frunză,/ iar sufletu-mi/ cânta auzindu-se până departe./ O, nici linia simplă nu te desfată,/ plângi cu fruntea atinsă de fragi,/ dar îți cânt: era ca o dimineață/ aerul bun, respirat în patria bună.” Apărut după o mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
la actul sexual, casele „specializate”, aflate la marginea orașului, cum era locuința acelei preotese [poate văduvă?] care își indigna vecinii poftind turci la „curvăsărie neastâmpărată”377, poate băile, cum ziceam - un cod de legi arăta că de o femeie „care, desfătându-se, mănâncă și bea sau se scaldă împreună cu alți străini fără de voia bărbatului ei” se poate divorța”378. în absența unor informații cu caracter statistic, este greu să estimăm numărul văduvelor care practicau prostituția. El nu pare a fi fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
conștiincios, cu înfățișare de burghez politicos, nemanifestând, aparent, nici o ciudățenie, nici o revoltă. Era un coleg bun, un fiu bun, un celibatar bun. Proza pe care o scria era destinată să fie citită doar fraților mai mici și surorilor ca să-i desfete. Abia prin 1919 câțiva scriitori temerari, aflând aceste pagini manuscrise, înțeleseră că onestul magistrat era purtătorul unui mesaj foarte deosebit. Ei îl publicară, sub numele Urmuz, care ascundea identitatea prozaică a judecătorului Demetrescu. [...] Este Urmuz un suprarealist autentic? Poate că
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o tradiție destul de consistentă, din producția editorială dispărând, odată cu instaurarea regimului comunist, nu numai
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
în sine, ci și o posibilă monadă a literaturii române. Ea rezumă sau mai bine zis anticipează un larg ansamblu de trăsături generale [...]. Neculce nu este numai un artist al cuvântului, ci și un artist al imaginii; ceea ce el spune desfată auzul și încântă totodată privirea. Euforia muzicală a lecturii e dublată de euforia ușor melancolică a participării „directe” la întâmplări demult încheiate, a „introducerii” în imagine. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Leatopisețul Țării Moldovii de la Dabija v.v. până la domnia lui Ioan Mavrocordat
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
la prima întâlnire cu mai-marii locului te pierzi în labirintul formulelor de adresare. Ca o țesătură lipicioasă, vorbirea obsecvioasă excelează printr-o deplasată retorică a superlativului. Numele primit la botez tinde să fie ocultat de omniprezența titlurilor ierarhice. Episcopii se desfată cu titlu de „stăpâni” într-o lume care nu mai știe nimic despre demnitățile imperiale ale arhiereilor, măcar fiindcă au trecut cinci secole și jumătate de la căderea Bizanțului... Patriarhul folosește pluralul majestății („noi...”) și este un „preafericit”, mitropoliții sunt „înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie și mângâiere” credincioșilor ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfete auzul - își grămădesc învățători după poftele lor”, lucrarea duhovnicească a unui părinte charismatic precum arhimandritul Emilianos împlinește lucrarea pedagogică în slujba celor care, „abătuți spre basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care tămîia e dusă la Roma, în basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători de vinuri picură cîțiva stropi de ambră în licorile lor, pentru a le parfuma. Cine ar putea crede că niște doamne și niște domni atît de simandicoși se desfată cu o esență găsită în mațele fetide ale unei balene bolnave? Și totuși așa este! Potrivit unora, ambra este cauza dispepsiei balenei, potrivit altora ea ar fi, dimpotrivă, efectul acestei boli. Cum ar putea fi tratată această dispepsie, e greu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un poem didactic și bucolic ca Anul cel mănos, bucuria lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări și flori, fructe, unelte și semințe, un duh antonpannesc animă, pe alocuri, un început de lirică sentențioasă. Peripeții, prigoane, jocuri ale
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
bun-simț, spirit sincer și devotament întru binele umanității îl determină pe Erasmus să spere că în asemenea oameni se va “închega mult râvnita generație de aur a muritorilor”. „Eu însumi” - scrie olandezul - „m-am născut cu fire deschisă și mă desfată prietenia oamenilor cinstiți, precum mi se pare că ești și tu, după cum am înțeles limpede și din scrisorile tale și din relatările prietenului meu Quirinus, astfel că nu mai era nevoie de micile tale atenții, de alminteri foarte drăguțe și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
suflet... lacrimi mari, rotunde și curate în urma mea, dar și în fața mea... De atunci clădesc munți de înghețată doar pentru copiii întristați. Piticii acvatici Ce doi scafandri veniți de pe Terra, porniră în explorarea mării. Pitiți după o stâncă mare, își desfătau privirile cu lumea acvatică, care semăna cu viața de pe pământ și totuși era atât de diferită. Ceea ce nu știau, însă, scafandrii, marea era sub teroarea unei regine cu suflet rău, Regina întunericului, care nu îngăduia niciunei ființe să se miște
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mă imobilizaseră și mă țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu n-o puteam auzi, dar cu care el se desfăta dincolo de orice vise omenești. Pe măsură ce timpul trecea, noi eram mai captivați de acel spectacol al naturii. Lumina căpăta puteri cu fiecare secundă, iar în curând rupturi în nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]