565 matches
-
din Milan, în care o voce de copil îi spune: „tolle, lege” -„ia, citește”. Dând ascultare glasului, Augustin a deschis la întâmplare Sfânta Scriptură la Romani 13, 13-14: „să umblăm cuviincios ca ziua; nu în ospețe și beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte”. Pasajul acesta i-a deschis ochii sufletului și i-a spulberat toate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
o conștiință neîndoielnică” și îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase și la teatrele imorale, la hoții și la înșelăciuni, la omucideri și desfrânări, la mânie, avariție, mândrie și lăudăroșenie, la orgii și beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mărturisește că sunt numeroși monahi ce-i urmează învățătura. Lucrarea este compusă din două părți. Primele patru cărți se ocupă cu organizarea mănăstirilor din Palestina și Egipt, iar următoarele opt analizează originea, cauzele și vindecarea celor opt păcate capitale (lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, tristețea, acedia sau neliniștea, slava deșartă și mândria). În Prefața la Așezămintele mănăstirești, pe lângă complimentele adresate episcopului Castor, mai apar câteva elemente interesante: a) Scuzele lui Cassian că nu va putea fi la înălțimea lui Castor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
așa să-și pună frâu pornirilor sufletești, să uite de jigniri, să alunge tristețea și să disprețuiască durerile și pierderile, ca și când ar muri în fiecare zi” (cap.41 Cartea a VI-a, în 22 de capitole, combate duhul desfrânării. Împotriva acestui duh, lupta începe din primul moment al tinereții și se încheie după înfrângerea celorlalte păcate. Bătălia se dă pe două fronturi, deoarece pentru biruință nu e suficient doar postul ci, trebuie să-i preceadă căința inimii însoțită de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
e suficient doar postul ci, trebuie să-i preceadă căința inimii însoțită de rugăciune (cap. 1). De la inimă pornește vindecarea, cum tot de la inimă izvorăsc și păcatele, dacă avem în vedere cuvântul Domnului: ,,Din inimă ies gândurile rele, ucideri adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase” (Matei 15,19). Mai apoi, Cassian arată că experiența dovedește faptul că războiul împotriva patimilor desfrânării este mai presus de puterile noastre și, în acest fel, ajutorul lui Dumnezeu este indispensabil. Ispitele cărnii sunt înăbușite fie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vindecarea, cum tot de la inimă izvorăsc și păcatele, dacă avem în vedere cuvântul Domnului: ,,Din inimă ies gândurile rele, ucideri adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase” (Matei 15,19). Mai apoi, Cassian arată că experiența dovedește faptul că războiul împotriva patimilor desfrânării este mai presus de puterile noastre și, în acest fel, ajutorul lui Dumnezeu este indispensabil. Ispitele cărnii sunt înăbușite fie de abstinență, fie de dorința împărăției lui Dumnezeu. Astfel, spune Cassian, harul castității face pe oameni egali cu îngerii, dându
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al iubirii de arginți sau al mâniei (cap. 12). Cartea a X-a, în cele 25 de capitole, atacă duhul neliniștii sau acediei pe care Cassian il numește ,,dezgustul sau neliniștea inimii” și care este un ,,vrăjmaș mai înverșunat, obișnuit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la altă virtute, de la o desăvârșire la altă desăvârșire. Convorbirea a XII-a sau a doua convorbire cu Avva Cheremon și care are 16 capitole, dezbate problema neprihănirii, curăției sau a castității. Avva Cheremon pune accentul pe lupta împotriva păcatului desfrânării. Această luptă trebuie concentrată pe ,,trupul păcatului” alcătuit din mădularele viciilor din care fac parte, în primul rând, păcatele săvârșite cu vorba, cu fapta sau cu gândul. Virtutea castității implică răbdarea foamei și a setei, veghea, munca neîntreruptă și efortul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și puterii sau ajutorului dumnezeiesc, ilustrându-se cu adevărul din versetul: De n-ar păzi Dumnezeu cetatea, zadarnic ar osteni străjerul” (cap. 15-16 ). Convorbirea a XIII-a (19 capitole) este susținută tot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atenți dacă ei sunt desăvârșiți prin alungarea tuturor viciilor și îndreptarea obiceiurilor rele. El remarcă că Părinții Bisericii n-au pus niciodată preț pe săvârșirea de minuni. Avva Nestoros consideră minune mai mare să scoți din propriul trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată luptă continuă a pustnicului, această încordare extraordinară trebuie întreruptă de ,,acel plăcut răgaz
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mesajului: "Nici regulile fără geniu, nici geniul fără o întinsă silință și studiere nu poate face mult și cine vrea a-și atinge scopul, adecă a fi poet lăudat, are să muncească cetind și învățând foarte mult și să fugă de desfrânări trupești și de vin." O formulare aproape identică a ideilor exemplificate prin aceleași trimiteri la Horațiu o întâlnim și la Timotei Cipariu în Elemente de poetică, metrică și versificație, tratat publicat în 1860, așadar ulterior articolului discutat mai sus. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
când le facem cu propria noastră voie sau ne sunt ușoare când săvârșirea lor n-a stat în puterea noastră, ci un concurs de împrejurări ne-au silit să le facem fără voia noastră. Să presupunem că vine la judecată desfrânarea. Unul a făcut acest păcat, pentru că de la început a trăit într-o casă cu moravuri desfrânate: s-a născut din părinți desfrânați, a fost crescut înconjurat de obiceiuri rele, de beții, de chefuri și de istorisiri rușinoase; un altul a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele extenuante, scufundate în beții și desfrânări pe acorduri de lire, luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de fum și ceață. Frumoasele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
4); plăcere (4); religie (4); tristețe (4); căință (3); conștiință (3); divin (3); greși (3); greutate (3); înjurătură(3); lege (3); lucru rău (3); necredincios (3); păcătos (3); preot (3); risipă (3); trist (3); urît (3); avort (2); chin (2); desfrînare (2); dorință (2); grav (2); ierta (2); iertat (2); interzis (2); ispășire (2); iubire (2); înjura (2); înșelat (2); măr (2); milă (2); necredință (2); neiertat (2); neliniște (2); neplăcut (2); oameni (2); pată (2); pocăință (2); popa (2); povară
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu am; amantă; amară; amărăciune; atitudine; batjocoră; beat; bîrfe; boacănă; bucurie; bun; cap plecat; caracterizare; carte; căire; cerut; de ceva; ceva rău; cinste; complex; conștiință; copiat; copil din flori; copilărească; copilăros; credință; creion; curățire; decență; defaimare; deplorabil; depresie; des; deschis; desfrînare; dezamăgită; dezbrăcat; dezolare; dezonorat; dobitoc; durere de cap; dureros; de el; emoționat; etica; eveniment; expresia feței; faimă; familie; fapt rușinos; fapte; farfurie; fără; fără curaj; fără simț; ferit; firav; foame; a fost; frumoasă; frumos; fugă; furt; gafă; gest; gînsac; gol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
baza bunului simț ca paradox, vorba lui Al. Paleologu? Cu cât se pune mai mult botniță simțurilor, pare a sugera întreg "Decameronul", cu atât mai tare dau ele pe-afară. Se pare că naratorul renascentist pledează pentru inocența bucuriei datorate desfrânării simțurilor. Oricum este clar că spațiul monastic anume menit supremației spiritului în relația sa cu carnea, nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
râvnești la partenerul altuia; Să nu cauți doar plăcerea în cele ce faci; Odată căsătorit, să-i lași pe părinții tăi pentru a fi cu partenerul de viață; Să protejezi viața care se naște din viața ta sexuală. Înfrânare și desfrânare Ca om, ești o ființă prin excelență hedonică, adică profund atașată plăcerii (v. Cu plăcere). Multe dintre problemele vieții tale sunt condiționate de relația cu plăcerile pe care le cauți. Dacă ceri sfatul unui psiholog, el îți va spune că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
doua categorie fac parte Floarea darurilor, Pildele filosofești, Sindipa, copiate și re copiate alături de alte fragmente din cărțile populare sub forma unor miscelanee și ajungând să îndeplinească rol de „mici biblioteci portative“. Floarea darurilor are un capitol special intitulat Viciul desfrânării, iar Sindipa oferă cititorului o serie de povestioare în care desfrâul, fidelitatea și femeia devin personaje principale în conturarea unor sfaturi de conduită. Lectura lor se făcea totuși de către un grup destul de restrâns de privilegiați ai științei de carte în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și abuzurile mediului clerical al Capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul anterior, fusese
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
postmodernă curte a miracolelor), Iulia se-ntoarce în aseptica și ordonata sa patrie. Contratimpul funcționează și de data aceasta; libertinul Gabriel, părăsit de toată lumea, își dă seama de viciul absurd în care se zbate. Împăcarea cuplului destrămat este temporară, de vreme ce desfrânarea lui Gabriel capătă proporții clinice: este surprins de Iulia în timp ce-i seducea sora, pe Katerina, copia ei leită, dar mai tânără cu câțiva ani. Ruptura va fi definitivă, ca și în cazul lui Luc. Alertă, fluentă, captivantă, scriitura lui Bruckner
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vorbi din ce în ce mai mult de "civilizație europeană". Pe măsură ce sînt explorate celelalte colțuri ale lumii, apartenența europeană se face simțită din ce în ce mai intens. Această apartenență poate fi percepută dintr-o perspectivă critică, ca atunci cînd filozofii secolului al XVIII-lea raportează brutalitatea și desfrînarea europene la inocența "bunului sălbatic" și la înțelepciunea mandarinului chinez. La rîndul lor, romanticii vor încerca nostalgia comunităților organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă, apartenența la Europa va fi percepută ca fiind
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prin provocațiune directă ori indirectă la prostituțiune; ca să se oprească lățirea bolelor venerice prin căutarea urgentă și gratuită a persoanelor de ambe sexe, afectate de asemenea boli. (...) Este interzis persoanelor de ambe sexe invitațiunea ori provocarea directă ori indirectă la desfrânare, (...) provocarea la prostituție de la ferestrele ori de la porțile caselor, facerea de reclame spre a atrage pe vizitatori în locuințele prostituatelor. (...) Bărbații nu sunt liberi a deschide și a derija case de prostituție, femeile măritate nu pot derija astfel de case
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
să ignor femeile"209. De aici și inferența sa peremptorie: "Castitatea rezolvă toate problemele"210. Acest lucru este valabil și din perspectivă filozofică: "Avantajul major al înfrânării este că ne desprinde de lume, lumea este femeia, iar când ne dedăm desfrânării ne unim cu lumea și suntem amestecați în durere și îngrijorare"211. Trebuie să spunem, de altfel, din respect pentru adevăr, că pentru Caraco, bărbatul nu este mai bun decât femeia. Faptul de a spera în ființele umane este o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]