454 matches
-
al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu se împacă, iar Leslie flirtează cu schizofrenia. Pentru a încerca să iasă din acest impas, din această contradicție absurdă, începuse să facă, asemenea atâtor americani albi, bogați și cultivați, ședințe de psihanaliză. Ce se poate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o fațadă. Dar dacă În locul cerințelor de a nu ucide, fura, Înșela etc. le-am consacra pe acestea: poți să ucizi, să furi, să minți cât vrei etc., ar Însemna că oamenii de bine ar trebui să fie criminalii, hoții, desfrânații! Cum s-ar mai putea, În aceste condiții, ca viața să se perpetueze și să se Îmbogățească În valori, desigur, spirituale? Sănătatea intelectuală trebuie să meargă mână În mână cu cea morală: eventuala ruptură Între ele Îl determină pe om
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-lea, perioadă la care s-a întors de multe ori, mai ales în Piatra filozofală a fost o asemenea personalitate. Henri a fost un suveran cu defecte care a aruncat Franța în războaie religioase și politice. Lipsit de forță morală, desfrânat și fără scrupule, a fost și un amant înfocat. A incitat-o pe Marguerite care l-a văzut ca pe o personalitate tragică, ce nu-și descoperise încă identitatea. Marguerite i-a urmărit viața și operele și, în 1929, a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean Myers. De-abia sosit, servitoarea lui Myers își otrăvește stăpânul din cauza patimii pentru Zenon, închipuindu-și cu naivitate că moartea stăpânului îi va netezi calea spre împlinirea ambiției sale desfrânate. A doua secțiune viața încremenită este punctată de conversațiile zilnice dintre Zenon și protectorul lui, starețul franciscan al Cordelierilor, cu care discută întregul curs al chestiunilor umane. Chiar cu starețul, Zenon devenise atât de suspicios încât își ascunde gândurile adevărate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
preoții idolilor puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe «înălțimi», în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei care aduceau tămâie lui ba’al, soarelui, lunii, constelațiilor și întregii oștiri a cerurilor. [...] A distrus casele desfrânaților care erau la templul Domnului și unde femeile țeseau corturi pentru ăšerăh. [...] A distrus locurile înalte de la porți, cea care era la intrarea porții lui Iosue [...] A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
propagând propria viziune inspirată din principiile luterane, viziune care a avut un mare succes în rândul popoarelor latine. Reușește în final să devină capul bisericii franceze reformate. În Anglia ruptura definitivă va fi realizată de Henric al VIII- lea (rege desfrânat și tiranic, 150-1547) care rupe orice legătură cu Roma după ce Papa la excomunicat și izgonit din demnitatea regală pentru încălcarea tainei căsătoriei. Sursa discordiei era dorința imperativă a regelui de a contracta o nouă căsătorie (soția sa Caterina de Aragon
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580 Christopher Nissen, op. cit., p. 7. 157 V. 2. Donna angelicata - puritate alegorică și demitizare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sale, dar Iisus n-a greșit cu nimic. Apoi a zis către Iisus: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta. Și Isus a răspuns: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”. De asemenea, și femeia desfrânată, mustrată de conștiința sa, a venit la Iisus, luând un vas de alabastru cu mir de mult preț, a stat la picioarele Lui, cu lacrimi udându-I picioarele și cu părul capului ștergându- le. Pentru aceasta și Mântuitorul i-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne iartă nouă greșalele noastre... Chiar dacă sunteți străini de idolatrie, de ghicitul în stele și de vrăjitorie, chiar dacă nu ați căzut în erezie și nu ați fost de partea celor ce dezbină Biserica, dacă nu ați avut atingere cu ucigașii, desfrânații, hoții, martorii mincinoși și cei asemenea lor, să știți că omul poate greși în multe alte privințe. Atunci când privește cu jind la ceea ce nu se cade să privească, păcătuiește! Cine ar putea să împiedice curiozitatea ochiului? Și chiar dacă ochii poți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dintre acelea pentru care s-ar cuveni oprită de la împărtășanie? Limbuția, clevetirea, calomnia, hula - acestea sunt păcate cu gura. Dar chiar dacă mâna nu face nimic rău, dacă picioarele nu te duc către păcat, dacă ochiul nu se umple de pofte desfrânate și auzul este surd la ceea ce nu se cuvine să audă, chiar dacă gura nu spune ceea ce nu se cade să spună, poate oare să-ți oprească cineva gândurile? De câte ori nu ni se întâmplă fraților, când ne rugăm, să rătăcim cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nediferențiate”, subliniind-se în felul acesta faptul că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ai lor. Prin acestea și fericiții devin mai fericiți". Ca și în ortodoxie există o cale apropiată de Purgatoriul catolic, de natura celui descris de Dante. Și, spre exemplu, citim în cartea lui Nicodim Măndiță cazul unui boier milostiv și desfrînat, trăitor în vremea lui Leon împărat la Țarigrad. După moarte îl aflăm legat între Rai și iad (loc asemănător Purgatoriului) așa cum se arată Patriarhului Bizanțului de la acea vreme: El suspină amar și adeseori căutînd spre rai, se tînguia cumplit. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul suprem, Lucifer. Bolgiile se succed pe un con cu vîrful în jos, spre centrul pămîntului - în vîrf se află, hidos, Lucifer, hrănindu-și cele trei guri cu Iuda, Brutus și Cassius. În al treilea cerc aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și va fi cu greu străbătută de Dante. Pe cele șapte trepte ale Purgatoriului în ascendență, trufașii pe primul, invidioșii, cei plini de mînie, nepăsătorii, zgîrciții și risipitorii, pe penultimul sînt lacomii și pe al șaptelea își ispășeau pedeapsa sufletele desfrînaților, ale celor care n-au avut puterea de a se stăpîni. În Cîntul VI, Dante întîlnește umbre ce se rugau ca alte rugi să vină,/ întru gîndirea lor la sanctitate (traducerile folosite sînt reluate din cartea lui Giuseppe Cifarelli). Pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Să nu cazi în deznădejde, Dumnezeu este milostiv și iartă; căiește-te, întoarce-te la Dumnezeu!". Diavolul însă va striga: "Cum, aștepți îndurare? Ai făptuit un păcat; nu știi că Apostolul Pavel a spus cît se poate de clar că desfrînații nu vor intra în împărăția cerurilor? Ești blestemat!" [Kolakowski, 1993:149]. Cum însă îl putem deosebi pe înger de diavol, cîtă vreme și unul și altul utilizează unul și același instrument de exprimare: limbajul?. O meditație aparte s-ar cuveni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești și întotdeauna se identifică cu un exces de vitalitate desfrânată: sărbători, banchete, orgii. Așa-numiții parthenoi sunt persoane care nu urmează acest model de viață excitată și excitantă, ci se lipsesc de un astfel de trai pentru a conduce o existență bazată pe discretio, pe fidelitas. Lupta de zi cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
teatru și schimbări de direcție neprevăzute, pe care opinia publică le urmă rește cu sufletul la gură. Și avem mai ales, ca în tragediile clasice, două prototipuri umane cu mare încărcătură simbolică: atotpu ternicul tiran, conducător fără scrupule, bogat și desfrînat, iar de cealaltă parte, imaginea îns-și a slăbiciunii: femeia emigrată din Africa, care își crește singură copilul și are o slujbă umilitoare și... riscantă (atâta doar că, după revelațiile ulterioare, nu a mai rămas din portretul inițial decît culoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a lui Ovidiu, la Tomis, în anul 8 p. Chr. S-a presupus 7 că Ovidiu oferea vila sa pentru orgiile Iuliei Minor care punea în practică învățături din Ars Amandi. Așadar, poetul ar fi avut responsabilitatea morală a vieții desfrânate 8 a Iuliei Minor. Inspiratorul și protectorul din umbră al acestor relații ar fi fost Paulus Fabius Maximus, ruda, după soție, a poetului, sfetnic a lui Augustus, care ura pe Livia și pe Tiberiu, urmărind să impună ca succesor al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri... Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș, când, trecând peste orice pudoare, îți povestești cuceririle". De aici rezultă faptul că sensibilitatea comună
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de care au nevoie și din spuma acestor clișee, locuri comune, modele, se ridică un peisaj. Spiritul Își construiește un corp, retorismul desfrînat o retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă de reacție împotriva lungii domnii precedente: reacție politică, cu crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat janseniștilor; reacție morală, Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de credință la Paris unde curtea se instalase; reacție în politica externă, cu reconcilierea franco-engleză pentru respectarea tratatelor din 1713-1714. Sistemul lui Law. Dar marea problemă care i se pune Regentului este situația
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vinurilor, la patru ace (anturați de șoldoase pivnicere), îți toarnă zgîrcit (e doar o degustare, nu?) din licorile paradisiace, întrebîndu-te din ochi: Ei?! Gratulări de rigoare. După... bifarea primelor zece standuri, corturile nu mai sînt defel napoleoniene, par ademenitoare alcovuri desfrînate. Să te crucești, nu alta... O fugă (cea din Preludiile pentru orgă ale lui Saint-Saëns?) la Orléans, pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
expropriază și o consumă În decursul vieții pentru a se perpetua stilul risipitor de viață, probabil că ne-am Înspăimânta de acest masacru. Nu este de mirare că atât de mulți oameni din Întreaga lume se uită la consumul nostru desfrânat și ne văd ca pe o cultura a morții. Dar asta este tot ce suntem? Unii critici ai aventurii americane ar argumenta că nu mai este mult de spus. Asta este ceea ce a devenit America. Greșesc Însă. Există o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat nu numai femeile, pentru care nu au existat, mult timp, case de recluziune. Aflăm astfel că Isprăvnicia Piatra Neamț cere "trimiterea femeii Zamfira pentru rele și desfrânate purtări la o mănăstire pentru canonisire"; aceeași instituție aduce la cunoștința Departamentului Treburilor din lăuntru că "pe ulițele din târgul Piatra nemernicind o femee lipsită de minte și cu necuviincioase purtări, anume Safta au trimis-o la Mănăstirea Agapia de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]