811 matches
-
intervenit o forță supranaturală, divină, care brusc i-a pus În fața unei situații dure de contrast existențial și de opțiune valorică (de exemplu, Sfântului Augustin, o voce Îi cere să citească din Epistola către Romani a Sfântului Pavel: „Banchete, beții, desfrâu, certuri și rivalități: părăsește toate acestea; Îmbracă-te cu haina Domnului Iisus Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
anchete jurnalistice. Ar fi exagerat să spunem că același lucru se întâmplă- cel puțin în Franța - și în cazul homosexualității.” 2. „La originea a toate acestea se află poate o scurtă frază a Sfântului Pavel din Epistola către efeseni: «Iar desfrâu și orice necurăție și lăcomie de avere nici să se pomenească între voi».” 3. „Chiar și organele de presă cunoscute pentru liberalismul și inteligența lor păstrează asupra acestui subiect atitudini surprinzătoare și conformiste.” 4. „În alte societăți, care totuși au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Convorbiri literare”. S-a jucat o vreme la Teatrul Național din București. E, într-un decor de salon, o dramă de moravuri, agitând principii, dar întinzând coarda sentimentală. Subiectul, în felul lui, e provocant. O femeie, Eliza Rareș, pornită spre desfrâu, își părăsește bărbatul, integrul Iorgu Talpan, pentru un aventurier care se va descotorosi de ea curând. Destrăbălata s-ar părea că are o tresărire de conștiință, realizând că și-a părăsit, odată cu bărbatul, și fiica, Maria, pe atunci o copiliță
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului, se lenevește și, până la urmă, o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din povestirea cu același titlu. Este un copil nefericit
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare, iudeii sunt cei care se află la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înrâuriri în privința convingerilor religioase ce vor fi afișate treptat de fiul ei, viitorul împărat Constantin cel Mare, soție frumoasă ori, poate, doar concubină (participantă la o uniune așezată pe mai mulți ani - fără a intra sub incidența adulterului sau a desfrâului -, dar care nu avea dreptul la „honor matrimonii” și nici nu lua parte, în calitate de soție [deși i se zicea coniux] la actele prestate de bărbatul ei pe plan social) a lui Constans Chlorus (acesta a repudiat-o - sau a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vremea lui Vodă Tomșa, tulburări în care își va pierde și capul 30. Nu știm dacă Gheorghe Ștefan a făcut penitență pentru fapta sa (Canonul 22 al Sfântului Vasilie cel Mare recomanda ca răpitorului să i se dea „epitimia” pentru desfrâu: „Iar epitimia pentru cei ce desfrânează este hotărâtă la patru ani; și trebuie ca în cel dintâi să se scoată de la rugăciuni și a se tângui ei înaintea ușii bisericii; iar al doilea an a se primi la ascultare; iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mulțime de chipuri rele și toate nedreptățile și s-a dedat la chinuri și acest murdar ucigaș băutor de sânge era plin de mânia femeiască, precum și de cea bărbătească și s-a murdărit pe sine în toate faptele necuviincioase, făcea desfrâuri și jafuri, omoruri și lăcomie și alte necuviințe asemănătoare, căci era aspru și chinuitor rău, pe mulți a omorât cu multe și deosebite chinuri”76. Tot așa Alexandru Lăpușneanu, performer într-ale suprimării. Și la fel, în timpul lui Grigore I
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
multe ori și pe patru ani. Și pe una ca aceasta o numesc nu nuntă ci poligamie...”198, și, prin canonul 50, propunea o epitemie de cinci ani, iar căsătoria a patra o socotea, prin canonul 80, mai gravă decât desfrâul, o faptă cu adevărat animalică) pornind de la datele firii omenești și de la trebuințele rezolvării unor situații speciale. Un conflict al Patriarhiei Ecumenice cu împăratul Leon al VI-lea Sophos, aflat în situația de a pierde trei soții în câțiva ani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apărarea pe care ea o dezvolta în fața ispitei era obstrucționată de la bun început, căci se considera că „femeia prin natura ei cade mai lesne în păcat”353 (culpă neevocată de Antòn Ivireanul - care, altfel, cum vom vedea, oferă destul „spațiu” desfrâului - între cele patru păcate în care poate cădea femeia: înfrumusețarea artificială cu ajutorul cosmeticalelor, aplecarea spre vrăjitorie, cleveteală și confesarea incompletă). într-un cuvânt, văduvele erau privite ca niște virtuale destrăbălate, păcătoase in spe. Pe lângă suspiciunea că sunt dispuse (dincolo de alte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adică - pericole (uneori deloc potențiale) pentru comunitate. * Am ezitat - într-o carte publicată acum câțiva ani354 - să plasez începutul consemnărilor despre prostituție în acel act din 1592, fiindcă sintagma „femei năimite” (plătite, angajate pe bani, cu care unii trăiau „în desfrâu, rău și fără cuviință”) ar putea comporta și alte interpretări. Sunt, însă, convins că, atunci când vorbește despre meretrices - în Descrierea Moldovei -, Cantemir o face în deplină cunoștință de cauză, pentru că în vechea Romă, meretrix, meretrices se numeau acele slujitoare ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar în Viața Sfântului Vasile cel Nou - carte cu o circulație manuscrisă concludentă (a fost tipărită târziu, prin 1816, la Râmnicu Vâlcea) - curvia este a treia „vamă a văzduhului”. Impulsuri „estetice” par a grăbi pașii celor ce se îndreptau spre desfrâu atrași de „fetele necinstite” (vor fi fost, oare, toate prostituate?) și de „femeile stricate” (categoric între acestea văduvele își aveau reprezentante, ele fiind considerate, dacă se încurcau cu bărbați însurați, „spărgătoare de case”, suportau gloabele, bătaia și „darea prin târg
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ziceau „cântece drăcești”, cu aglomerările lor masculine (care creau premise ce rentabilizau prostituția 373), erau locurile cele mai propice pentru racolarea clienților (vechile texte juridice românești au și un verb pentru această operație: a acolisi), dar și spații căutate ale desfrâului cu „profesioniste” (fiecare comunitate își avea „acolisitoarele” ei) bine-unoscute (un înalt ierarh îi cerea lui Vodă să interzică accesul femeilor în locurile rezervate petrecerilor, spre a opri răspândirea bolilor venerice). în așezările mari, se definesc spațiile corupției, ulițele rău famate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Existența e ritmată doar de succesiunea anotimpurilor. Iarna orașul este paralizat, nu circulă nici un vehicul, trenul zace în gară, înzăpezit, străzile sunt pustii, poșta nu mai funcționează, orașul pare o insulă uitată, „o arcă înțepenită în oceane nordice”. Alcoolul și desfrâul pun stăpânire pe oameni. Evenimente nu prea se produc, iar cronica orală înregistrează, de regulă, doar întâmplări minore. Ceva grav se petrece, totuși, o dată, la o petrecere nocturnă. Două rusoaice, surori ale unui terorist trecut la „bolșevici”, ademenesc un locotenent
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
este înșelată de el cu prima și, zdruncinată psihic, se afundă în bigotism. O altă fată, Milly, prietena cea mai apropiată a Adei, își pierde și ea iubitul în război. Ca urmare, suferă o traumă, care o aruncă în ghearele desfrâului. Devine morfinomană, decade din ce în ce mai mult și de frica poliției își ia lumea în cap. În cele din urmă, moare într-un hotel periferic din Iugoslavia, iar cadavrul ei e luat la Facultatea de Medicină ca material didactic. Ada însăși, ajunsă
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească a epocii corespondente revoluției. Aceeași policromie suculentă și în capitolele finale, despre lumea valahă din timpul fanariot și a „zavergiilor” pașoptiști. Desfrâul lexical țâșnește la tot pasul: odată cu deschiderea spre Occident „începuseră să ne vină și din Francia mărfuri: scule ușoare și din ale mai scumpe. Diamanticale: fulii, ghiordane. Marchitănie, ornice [...], sulimanuri, mirodenii, mobile: crivaturi, poloage, baiuuri, brațe de tumbac - sfeșnice regești
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
drame sociale”. Calul de bătaie, așa-zicând, al lui N. este mereu societatea care, cu „prejudițiile” ei, blochează sentimentele frumoase, tinde să anihileze „morala firească a sufletului”, preferând vinovat „morala de conveniență”. De o parte, în lumea „bună”, moravurile dubioase, desfrâul generalizat, de cealaltă, în rândul celor simpli, cinstiți și mult prea adesea loviți de soartă, valorile neîntinate, harul iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele desfrâului. Copila nu se opune, acceptând cu ușurință un trai de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Luca 22, 25-26). Când ați văzut vreun episcop călătorind modest, într-un vagon de tren accelerat? V-ați salutat vreodată ierarhul în drum spre poștă, la biblioteca Universității sau poate în vizită la spital? Arareori. Cum vor putea oare denunța desfrâul, minciuna și hoția de stat niște favoriți ai puterii? Salariile de miniștri nu sunt chiar o pomană fără rost, iar dosarele istoriei recente n-au fost închise pentru totdeauna. Departamentele de aflat în treabă ale atâtor episcopii au renunțat demult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar nu la urma urmei, ci înainte de toate. Adăugam la aceasta somația lui Cioran către contemporanii săi: a fi doar inteligent, când ești deja inteligent, e un păcat de moarte. Ca proaspăt studenți și buni prieteni, ne-am întrecut în desfrâul poftei de carte. Parcurgând frenetic tomuri vechi și istorii rebarbative, am cunoscut nu doar deliciile cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au o imaginație agitată și o atenție drenată. De aceea, bucuria naturală de a asista în fața spectacolului retoricii a dispărut. Nimeni nu mai învață astăzi la școală arta expresiei înalte. În locul unei rostiri alese, întâlnim pretutindeni în spațiul public bombăneala, desfrâul nerușinat al flecărelii și elogiul smintit al bârfei. Amputarea imaginarului prin formatarea algebrică a inteligenței face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
expoziții de propagandă națională și de vânzare a produselor sale, atât în țară cât și în străinătate. 4.conferințe sau cursuri regulate, la care se va stărui în îndreptarea moravurilor, dezvoltarea sentimentului patriotic și dinastic și la combaterea vițiilor: lenea, desfrâul, alcoolismul, luxul, jocul de noroc, superstițiile, sărbători păgânești, cerșit etc. Bunele deprinderi manifeste se vor încuraja prin distincții și premii. Istoric Asociația Cercurilor de Gospodine a luat naștere la București în ziua de 3 aprilie 1920. D-na Valentina Focșa
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în Erasmus vedem pe antemergătorul lui Voltaire, cu toate că abia acesta din urmă înlesnește aplicarea ideilor novatoare ale umanismului renascentist, abia Evul Luminilor transformă în dogmă posibilitatea desăvârșirii omului și a societății. Marii reformatori impută Bisericii Catolice, conducerii acesteia, senzualitatea și desfrâul, în genere, imoralitatea; desigur, nu fără motive. Exemplele sunt numeroase și ele au fost reliefate rând pe rând de Johan Huizinga în Amurgul Evului Mediu. Nu vom uita să amintim cazurile Europei Centro-Răsăritene, unde Polonia, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croația
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
problematizez „figura Mariei Magdalena” Într-o scurtă introducere. Tradiția creștină, mai precis una din tradițiile transmise prin Viețile Sfinților, Proloage etc., ne-o prezintă pe ucenica lui Isus ca pe un personaj paradoxal, o prostituată ajunsă la ultimul grad al desfrâului, convertită de Isus după o vindecare miraculoasă. Eticheta de „prostituată” pare lipită de veacuri și pentru eternitate pe fruntea ei. Citez un fragment revelator din Proloage, pentru 22 iulie: „Maria, numită Magdalena, a fost ucenică și mironosiță a lui Cristos
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind Însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, În sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]