580 matches
-
în cea răsăriteană. 39 Cuvîntul romanistică provine din germ. Romanistik. Germanii sînt, de altfel, cei care au fundamentat această știință și au realizat cele mai impor-tante lucrări în domeniu. 40 În multe limbi germanice nordice și de vest nu există desinențe personale, în unele există însă (precum în limba germană), dar aceasta nu înlătură obligativitatea folosirii pronumelor. 41 Articolul hotărît a apărut prima dată în arealul lingvistic indo-european în limba greacă, unde s-a creat din demonstrativul ˝acesta˝ cu sens anaforic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru plural preterit. 59 Har este forma de prezent a verbului att har "a avea ", la care se adaugă participiul trecut al verbului conjugat. 60 Acest aspect al limbilor nordice se corelează cu păstrarea realizării sintetice a diatezei pasive, cu ajutorul desinenței -s, la toate persoanele. Latina realiza, de asemenea pasivul, în mod sintetic, dar cu desinențe diferențiate în funcție de persoană și de număr. 61 În acest caz, modelul logic coincide cu cel semantic. 62 Problema determinării a fost pe larg analizată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la care se adaugă participiul trecut al verbului conjugat. 60 Acest aspect al limbilor nordice se corelează cu păstrarea realizării sintetice a diatezei pasive, cu ajutorul desinenței -s, la toate persoanele. Latina realiza, de asemenea pasivul, în mod sintetic, dar cu desinențe diferențiate în funcție de persoană și de număr. 61 În acest caz, modelul logic coincide cu cel semantic. 62 Problema determinării a fost pe larg analizată de Rodica Nagy în lucrarea Determinare completivă și determinare circumstanțială în limba română, Editura Universității Suceava
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental latină, cu puține elemente slave (incert neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și gesturile sunt subordonate schimbului verbal ori gestual (este adevărat că personajul susține replicile, însă doar acestea îi asigură dimensiunea actanțială, în acest caz bula devenind mai mult decât un atribut și având mai degrabă un rol comparabil cu al desinenței față de un radical).534 Bernard Toussaint consideră și el bulele (pe care le vede urmașe ale filacterelor medievale, ceea ce italienii numesc fumeti) convenția de bază în banda desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Identitatea referentului este încă nesigură, așa cum indică verbul modal "a avea senzația". Continuarea din [e5a] nu se pronunță asupra acestei identități vagi: fraza începe cu hiperonimul "Omul" și continuă cu o serie de reluări pronominale neutre în "el" (prezent în desinența verbelor din [e5b, e6a, e7a, e8a, e9b]). Referința înglobează astfel două personaje potențiale în acest "el": fiul devenit bărbat și indianul considerat ca un om. Abia în [e9c] și [10c] identitatea este definitiv revelată prin acțiunea declanșată de amintire: Indianul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea anaforicului el/ei în poziție de subiect este redundantă, subiectul fiind inclus în desinența de plural a verbului, l-am reluat totuși pentru a marca opoziția semantică dintre așteptarea unui final fericit sugerat de verb (îl scoaseră teafăr) și realitatea tragică a coreferentului exprimată de dar mort (ei îl scoaseră, dar el murise) (n.
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Dintre formațiile neologice, numai tutore/tutor și biscuit/biscuite 9 cunosc același tip de variație. Faptul că tiparul e - i este actualmente puțin activ își găsește explicațiile, probabil, în interiorul sistemului, putându-se pune pe seama unor factori precum: - omonimia corelației de desinențe cu cea a unui tipar flexionar productiv de substantive feminine (floare - flori); - omonimia articolului -le, prezent și la singular, și la plural (fratele acesta, florile acestea), și la masculine, și la feminine (fratele acesta, casele acestea), și la neutre, singular
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de împrumuturi, unele foarte recente, și este recunoscut de principalele lucrări normative ale momentului: DOOM2, GALR (cf. GALR, I: 78): flamingo - flamingi, picolo - picoli, paparazzo - paparazzi. În ansamblul sistemului flexionar românesc, tiparul este interesant pentru două aspecte: (a) introduce o desinență vocalică neologică, lucru rar în evoluția unei limbi; (b) înregistrează o schimbare a condițiilor fonetice de realizare vocalică a lui -i, care, în acest caz, se realizează vocalic și independent de vecinătatea muta cum liquida (nu numai socru-i, astru-aștri10
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în DCR2: 219), Încă doi stranieri la Oradea (GSP.RO, 2008). Totuși, în emisiunile sportive, nu o dată am auzit pronunția cu -i devocalizat, confirmată și de B.C., crainic sportiv. 2.1.4. Se introduce un nou tipar flexionar cu o desinență neologică "s" pentru plural? Desinența "s" este prezentă în multe împrumuturi recente, unele utilizate mai ales la plural: bluejeans, comics, *cornflakes, cortes (cuvânt hispanic, pătruns și în franceză; desemnează "organele legislative din Spania și Portugalia, constituite din Senat și Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
stranieri la Oradea (GSP.RO, 2008). Totuși, în emisiunile sportive, nu o dată am auzit pronunția cu -i devocalizat, confirmată și de B.C., crainic sportiv. 2.1.4. Se introduce un nou tipar flexionar cu o desinență neologică "s" pentru plural? Desinența "s" este prezentă în multe împrumuturi recente, unele utilizate mai ales la plural: bluejeans, comics, *cornflakes, cortes (cuvânt hispanic, pătruns și în franceză; desemnează "organele legislative din Spania și Portugalia, constituite din Senat și Congresul deputaților", cuvânt înregistrat în DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
babysitters, menajere. (Rlib, 2002, în DTP: 43), Contracte de muncă în Emirate pentru 10 roomboys (Rlib, 2001, în DTP: 187), Contracte bucătari, măcelari, housekeepers cu pregătire foarte bună (Rlib, 2002, în DTP: 113) etc. Româna manifestă o puternică respingere a desinenței "s" și a tiparului/tiparelor incluzând această desinență, în ciuda apariției ei oarecum frecvente în aspectul scris al limbii actuale, mai ales în anumite utilizări ale ei. Semnul cel mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de muncă în Emirate pentru 10 roomboys (Rlib, 2001, în DTP: 187), Contracte bucătari, măcelari, housekeepers cu pregătire foarte bună (Rlib, 2002, în DTP: 113) etc. Româna manifestă o puternică respingere a desinenței "s" și a tiparului/tiparelor incluzând această desinență, în ciuda apariției ei oarecum frecvente în aspectul scris al limbii actuale, mai ales în anumite utilizări ale ei. Semnul cel mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
incluzând această desinență, în ciuda apariției ei oarecum frecvente în aspectul scris al limbii actuale, mai ales în anumite utilizări ale ei. Semnul cel mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i (sau, pentru neutre, -uri) și realizarea, sub efectul atașării lui i, a unei alternanțe consonantice (bluejeans - bluejeanși 14) indică pierderea semantismului originar al desinenței și atragerea, în final, a cuvintelor în tiparele flexionare autohtone. Multe substantive cu finala
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i (sau, pentru neutre, -uri) și realizarea, sub efectul atașării lui i, a unei alternanțe consonantice (bluejeans - bluejeanși 14) indică pierderea semantismului originar al desinenței și atragerea, în final, a cuvintelor în tiparele flexionare autohtone. Multe substantive cu finala "-s" degramaticalizată sunt neacceptate de norma literară. Fenomenul este semnalat de Avram (1997: 17); vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 2006, 2008 - sub tipar) (de exemplu, skinheads-ii, apud
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mots-uri, de origine franțuzească, Liiceanu, U.I.: 339. Sunt însă și forme cu plural dublu acceptate deja de normă (în DOOM2: comics-uri, cortes-uri, pampers/ș-i, sticks-uri). Interesant de observat că, dacă singularul acceptă introducerea unei noi desinențe (-o, la masculine), pluralul, în schimb, manifestă o clară tendință de respingere a lui "s". 2.2. Femininele Compararea tiparelor flexionare feminine este concludentă pentru câteva direcții. 2.2.1. Continuă să se manifeste diferențierea de registru stilistic pentru cele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în -ică (*acvaristică, *birotică, *africanistică, *americanistică, *ebenistică, *indianistică, *inventică, *ortoptică, *protetică, *robotică)17 sau nesufixate în -că (*geacă - geci). Structurile morfematice în -(t)ură și -ică conservă, indiferent de vechimea bazei, tratamentul lor mai vechi, caracterizat prin selecția obligatorie a desinenței -i. - Exceptând structurile morfematice conținând pe -(t)ură și pe -ică, pentru substantivele din fondul împrumutat, tiparul ă - i este rar. Forme ca marcă, remarcă, al căror plural este -i, au aceeași finală -că. O formă ca tumori (tumoră - tumori
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
inventarul de substantive prin care se realizează. Trebuie subliniat că, deși inventarul de substantive este extrem de bogat 28, actualmente tiparul a devenit neproductiv. Explicațiile constau în "dezavantajele" flexionare majore ale tiparului, și anume: (a) Dezavantajul major pare să-l aibă desinența de plural -le, a cărei omonimie (plurifuncționalitate) în ansamblul sistemului este supărătoare, căci, în cadrul flexiunii aceluiași gen (femininul), -le marchează atât pluralul nearticulat (floricele, lalele, măsele), cât și pluralul articulat (casele, ferestrele, porțile)29. (b) Nu trebuie pierdut din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
porțile)29. (b) Nu trebuie pierdut din vedere nici inconvenientul fonetic, rezultând din numărul mare de silabe pentru plural (4-5) și, mai ales, din repetarea, în forma articulată, a minimum două (uneori și trei) silabe identice, dintre care una reprezintă desinența de plural, iar alta, articolul de plural (vezi: rân-du-ne-le-le, tur-tu-re-le-le, la-le-le-le). (c) Poate fi adus în discuție și tipul de accentuare de la singular (pe vocala finală), care, exceptând această clasă flexionară, este rar în română, fiind reprezentat de unele neologisme
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
clase, chiar dacă nu foarte numeroasă, dar posibilă și aflată în extindere în româna actuală, probează că nu tiparul accentual a fost cel hotărâtor în schimbarea poziției în sistem, ci, mai degrabă, celelalte aspecte semnalate. (d) Trebuie observat că, prin evitarea desinenței de plural -le, sistemul românesc se simplifică, limitându-și la trei numărul general de desinențe ale pluralului: desinența -i (cu repartiție la toate genurile), -e (cu repartiție la feminine și neutre), -uri (cu repartiție la neutre și, cu totul izolat
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
că nu tiparul accentual a fost cel hotărâtor în schimbarea poziției în sistem, ci, mai degrabă, celelalte aspecte semnalate. (d) Trebuie observat că, prin evitarea desinenței de plural -le, sistemul românesc se simplifică, limitându-și la trei numărul general de desinențe ale pluralului: desinența -i (cu repartiție la toate genurile), -e (cu repartiție la feminine și neutre), -uri (cu repartiție la neutre și, cu totul izolat, la feminine). 2.3. Neutrele 2.3.1. Pluralul în -uri În limba actuală, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
accentual a fost cel hotărâtor în schimbarea poziției în sistem, ci, mai degrabă, celelalte aspecte semnalate. (d) Trebuie observat că, prin evitarea desinenței de plural -le, sistemul românesc se simplifică, limitându-și la trei numărul general de desinențe ale pluralului: desinența -i (cu repartiție la toate genurile), -e (cu repartiție la feminine și neutre), -uri (cu repartiție la neutre și, cu totul izolat, la feminine). 2.3. Neutrele 2.3.1. Pluralul în -uri În limba actuală, dintre tiparele flexionare neutre
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o poziție extrem de puternică în sistemul actual. Argumentele lingvistice pentru dobândirea acestei poziții "forte", în stare de a contracara o direcție anterioară contrară 33, sunt următoarele: - S-a observat 34 că avantajul cel mai mare al acestui tipar îl creează desinența -uri, a cărei particularitate este de a nu induce alternanțe în radical, permițând păstrarea intactă a bazei, atât ca accentuare, cât și ca formă fonetică, ceea ce asigură, implicit, acomodarea facilă a radicalelor împrumutate. - S-a observat, de asemenea, rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
încă la sistemul fonetic și morfologic românesc, al căror semn de neadaptare îl constituie preluarea formei ca atare, de cele mai multe ori, o formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele: *avocado "plantă", bebe/ bebe, bebi, chulo, cowboy, cruzeiro, daimio, dandy, dingo, escudo, *euro, *expresso, factotum
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
este rară, prezența lor este semnul clar că articularea ar fi oricând posibilă 45. Articularea este primul semn spre o utilizare (parțial) variabilă. ● În alte situații, semnele de variabilitate apar în uz, substantivul primind fie articolul enclitic, fie chiar o desinență de plural; vezi, în acest sens, comportamentul de pe internet al recentului tsunami, pentru care apar 681 de înregistrări ale formei cu desinență de plural -uri și 197 de înregistrări ale formei de plural cu desinență și articol enclitic (-urilor); vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]