3,459 matches
-
de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fusese înduplecat, deci nu o iertase. Deodată, mulțimea se precipită. Mai mulți oameni purtau pe umerii lor sicriul mamei ei dragi. O țineau pe umerii lor, încât nu a putut să-i zărească chipul pe care cu siguranță ar fi deslușit durerile adunate în ultimii ani de când nu-și văzuse fata. Biata bunică nu avusese niciodată bucuria să-și dezmierde măcar o singură dată unicul ei nepoțel. Și în plus, plecase din lumea aceasta cu o durere pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Mă duc să mă fac frumoasă ca să mă iubești în continuare... Era o săgeată pregătită de mai multă vreme. După ce o slobozi din arcul îndoielilor, Doina urmări efectul scoțând capul pe ușa bucătăriei, numai atât cât îi era necesar să deslușească reacția soțului ei. Teo puse instinctiv mâna în dreptul inimii, ceea ce putea să însemne că numai acolo nu voia să ajungă lovitura soției sale. Văzând capul blond care-l privea ostentativ, schiță un zâmbet, dar simți săgetarea tocmai în locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
altădată, sub mărul care l-ai sădit tu, știi ce mere gustoase face! Și apoi am scălda o păstrămioară la grătar cu un pahar de must înăsprit... Ce zici?... Știu și eu!? Era un răspuns în care mama lui nu desluși nici o afirmație nici o negație, dar îl puse pe seama zorului cu care feciorul se vedea că îl poartă de cum pusese primul pas peste pragul casei lor. Uite, Gigi, fratele tău, continuă ea, spune să vindem totul și să plecăm la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a lăsat să fiu sfâșiat de hiene. E un lucru extraordinar să găsești un Om în jungla asta în care trăim. Hai, ia o gură de cafea că se răcește, mai spuse Geo, prefirând un zâmbet în care se putea desluși bunăvoință și curtoazie colegială. E rândul meu să-ți mărturisesc că intenționam de mai mult timp să te întâlnesc dar, ba ai fost plecat la un congres internațional, ba erai la minister ori în ședințe interminabile... Fără să te flatez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nana Floarea să doarmă cu ea câteva zile și să-i povestească cu de-amănuntul tot ce-i istorisise tatăl ei în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
După 45 de minute de așteptare, Răducu tot nu se arătă în pragul ușii. La un moment dat, i se păru că vede în capătul aleei dinspre magazinul central, o femeie cu un copil alături. Pe măsură ce se apropiau cei doi, desluși că băiețelul era chiar Răducu. Inima îi fu săgetată de o nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană, coborî cîte două sau trei trepte deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întâlni doctorul pe holul de așteptare al maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din mobilitatea ochilor, mișcarea neliniștită a brațelor și din folosirea fără nici o coherență a unor cuvinte înnegrite de tulburări necontrolate. Întreaga ei ființă purta amprenta gândului netăinuit cu care venise, concretizat într-un singur cuvânt: ultimatum! Răsărise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru că avea o consultație specială. Simona nu așteptă decât închiderea ușii ca apoi să înceapă: Îți cer să mă asculți cu toată atenția! Vreau să stabilim în seara aceasta coordonatele vieții noastre comune. Doctorul făcu o grimasă în care se deslușeau semne evidente că dezaproba limbajul neadecvat al Simonei. Deși nu înțeleg, te ascult, conchise el. Nu-i nimic, vei pricepe imediat. Îți cer ceea ce ți-am mai cerut cândva: să divorțezi de Doina, să ne căsătorim legitim, să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
era Doina. Ea reușise să mențină corabia împovărată cu atâtea mâhniri pe linia de plutire, pe apele normalului, evitându-i scufundarea. De aceea poate lui Teo îi venea greu să-și privească soția în ochi, de teamă să nu-i deslușească pe chip întregul jurnal de bord în care se afla înscris traseul traversării unei mări bântuite de apriga furtună. Teo se simțea mai mult decât vinovat față de soția lui care suportase cu stoicism o situație de netolerat. Acum totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
asistente cu seringi gata de a o trimite într-un somn fără vise. Și aștepta... aștepta... 18 Î n momentele ei de luciditate Simona se gândea că trebuie să se împace cu situația pe care medicii căutau să i-o deslușească. Starea ei de sănătate nu se ameliorase definitiv, așa că era necesar să mai rămână un timp sub o atentă supraveghere. Dintr-o grijă strict profesională, medicii nu pronunțau în nici o împrejurare în fața ei diagnosticul, care ar fi putut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea, înainte de a desluși tainicile voci din cuvinte, se cuvine să ascultăm tăcerile. În ele vom găsi sensuri, crezuri, înțelesuri... Dacă cineva ar cuteza să desfășoare mai departe ghemul vieții Simonei Deleanu, ar fi poate o impietate. Firul rupt în atâtea locuri e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum Adriana: li se luminează ochii greu, căci sufletele nehotărâte și nestatornice sunt cele pentru care sensul vieții lor încă nu s-a deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi din ea se vor limpezi. Iată dovada: „Dar, oare, nu mă văicăresc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se dă în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din proza omonimă își face grave procese de conștiință, așa cum, de altminteri, procedează absolut toate personajele prozei lui Rareș Tiron, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte după un travaliu cumplit, epuizant... un băiețel de 3,800 Kg
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care se nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a oamenilor. Mai ales cea care vine din interiorul lor ca un vuiet nedeslușit. Sunt în mijlocul Sydney-ului și aud cântecul din trupul gorunului din copilăria mea, aud vuietul din interiorul bunicii și din sufletul acestui aborigen. Prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în trupul ei ca o miere, soarele scapătă în noapte și întunecă trupul bărbatului. "Acesta e Dumnezeul Mariei", își spune Sandei în timp ce stă cu mâinile încleștate pe sârma ghimpată și se uită fascinată la arătarea din fața ei. Trăsăturile bărbatului se deslușesc tot mai greu în lumina difuză a amurgului. Stă cu mâinile încleștate pe gardul de sârmă și se gândește la Maria, la zborul ei planat prin pădure, așa trebuie să se fi simțit ea când îl întâlnea pe Dumnezeul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai trăia mama ei, doar la apusul soarelui. Nu înțelesese niciodată această restricție, dar se obișnuise să nu aibă voie să fie curioasă, pentru unele lucruri trebuia să ai răbdare, răspunsurile vin singure, trebuie doar să fii atentă să le deslușești, la unele întrebări nu e bine să cauți răspunsuri, ele pot fi dureroase, acestea erau sfaturile băgate cu de-a sila în capul ei atât de mama, cât și de Maria. Dar acum voia să ajungă la băiatul din Clădirea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]