17,663 matches
-
cu încetul) ce m-au făcut să vă scriu a fost, nu zîmbiți, poziția, amplasamentul dumneavoastră, în timpul celor două vizite ale mele, în cameră! Stăteați singur, într-o parte a odăii, cu geamul deschis abisal în spate, bînd meticulos, din ce în ce mai despărțit de noi toți care, absolut semnificativ, stam în cealaltă parte, dincolo de peretele, cu înaintarea nopții, tot mai vizibil tencuit. Izolarea era atît de netă, de imposibil de învins încît, dacă aș fi aruncat c-o prăjitură-n dumneavoastră, ea s-
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]
-
și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane mirifice ce-și sparg iluzia în pete informe pe covorul oltenesc, țesut meticulos cu lăcrămioare și trandafiri. În adolescență, în tinerețe (dar cum poți să desparți în felii, ca pe un tort, viața?), manuscrisul, rapid sau chinuit, cu ștersături, cu amănunte adăugate pe margini, neavînd nici o legătură cu mijlocul, cu miezul paginii, fila plină de litere, de desene, de pete de cafea, foaia, dreptunghiul de hîrtie
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
la noi la o masă. O masă la jumătatea lunii aprilie - cum să bănuiești asemenea crude interferențe de destin, care nu-ți permit un inofensiv proiect pentru un viitor de două săptămîni? Madi Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Elefterie, din Dealul Spirii și din Izvor pînă-n Precupeții Noi și Tirchilești". In jurul centrului se grupează "mahalaua Mihai-Vodă... mahalaua Negustorilor... mahalaua Oțetarii", în sud "mahalaua Dobroteasa... domeniul Cocioc" iar în nord "Bucureștii noi... Hierăstrăul vechi". Ele erau legate sau despărțite de "Podul Gârlii... Podul Mogoșoaii / Calea Victoriei" (tăiată recent de "Cheiul Dâmboviței")... apoi "Podul Târgului de-afară / Calea Moșilor... bulevardul... (această ingenioasă și minunată producțiune a tehnicei moderne", azi regina Elisabeta)... "bulevardul Pake... bulevardul Colței" la început. Intre aceste artere majore
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Oltenia la sfârșitul secolului al XIX-lea", în fine, documente, anexe genealogice. Este evident vorba de un florilegiu de studii, multe inițial publicate în organe de specialitate, iar împreună alcătuind un impresionant corp al reînvierii trecutului, acela de care, ușor despărțindu-se unii, se aruncă voluptuos, dar nu și cu grație, în neant. Personalitățile evocate retrăiesc dimpreună cu locuințele lor; acolo unde acestea mai există, autorul le-a cercetat cu un simț detectivistic pe care i-l invidiem. Oameni, cinuri, case
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau. Încerca să le înmoaie trecîndu-și greutatea cînd pe un picior cînd pe altul, sau lăsîndu-se pe vine cînd nu-l vedea nimeni. Avea abia douăzeci și patru de ani, nici nu se despărțise bine de uniforma lui de normalist. Aceasta, de sublocotent, i se părea nespus de importantă. Primarul însuși, om trecut de prima tinerețe, viclean și știutor în ale vieții, îl privea puțin intimidat, gata ai fi zis - să-i execute ordinele
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
erau cu toții de acord deși simpatizau politic deosebit. Aceste simpatii erau dezinteresate (căci ce influență puteau ei să aibă?) și superficiale. Dar adesea se făcea din ele o chestiune de orgoliu personal, ceea ce provoca certuri violente și chiar rupturi. Se despărțiseră pe la trei din noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
proze" din Euridice și epicul neîndiguit, năvalnic, torențial din Cronică de familie și din celelalte opere de maturitate ale lui Petru Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale lui Petru Dumitriu, despărțite de falia proletcultismului, undeva se întâlnesc, și anume în "punctul poveștilor fără sfârșit". Se poate accepta. M-am referit mai înainte la sprijinul pe care de tot tânărul Petru Dumitriu l-a primit de la D. Caracostea, care nu doar că
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
scrise în limba română, chiar și stațiile metroului: Orașul Vechi, Piața Cetățenească, Crângul Cerbului. Și, iată: Gunilla mă întâmpină cu "Bună ziua! Ce mai faci?" - și nu mi se pare deloc ciudat. Vorbim aceeași limbă, suntem de același sânge, deși ne despart peste două mii de kilometri. E o nedreptate istorică! De ce să trăim aici izolați, ca pe o insulă, departe de centrul nostru? Avem tot dreptul, un drept istoric, dreptul internațional, să pretindem un coridor, o legătură directă cu țara, un culoar
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane de piatră sub desimea grea a norilor ce ne despart de lumini tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
am întors, udă și ciufulită ca o pisică plouată și la fel de înlăcrimată, și am continuat să fac public în mod repetat faptul că că mi-era rău. Următoarele deplasări le-am făcut singură. Parcurgeam împleticit cei cîțiva metri care mă despărțeau de vasul de toaletă, mă opream clătinîndu-mă în fața lui, îmi temperam suspinele, după care mă trînteam direct în genunchi (nu puteam să mă las ușor, că nu mă țineau picioarele) și, cu capul atîrnat deasupra WC-ului, vărsam, vărsam, vărsam
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
trăiesc într-o lume în care să nu fie nevoie să fie omorâte animalele pentru că omul să mănânce și să poată trăi în siguranță, dar acea lume va fi posibilă doar într-un viitor foarte îndepărtat și de care ne despart foarte multe semne de întrebare. Cu adevărat important este cum vor fi sacrificați acești câini care au avut ghinionul să se nască, fără voia lor, pe străzile Bucureștiului. Abatoare există de când lumea și vor mai există încă multă vreme, dar
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
e suficient de lungă ca să pot citi editorialele unor oameni care simt nevoia să explice ce e un troll. Promit că într-o zi am să-ți citesc un editorial. Promit. Dragă Dragoș, apreciez elegantă formei textului tău dar mă despart de el pe fond. Poate avem reprezentări diferite despre ce înseamnă “ticălos”. Pentru mine e unul care știe foarte bine ce rău face și totuși alege să-l facă. Radu intra fix în categoria asta cu atacul la adresa Oanei. Faptul
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
parte primară a Vieții. Detalii suplimentare puteți citi aici: http://sebastiancolgiu.blogspot.com/ Săptămâna aceasta, 24 - 29 decembrie, donând 2 Eur prin sms trimis la 848 (număr gratuit) în rețelele VODAFONE, ORANGE ȘI COSMOTE, îi vom strânge suma care îl desparte pe Sebi de momentul magic în care va reuși să vadă cu proprii ochi, lumea culorilor și universul luminii: minim 40.000 Eur. De asemnea, puteti dona prin Romtelecom, formând: 0 900 900 301-10euro/apel 0 900 900 303-3euro/apel
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
o bilă drept în frunte poate realizează ce prostie face atunci cand 500.000 de oameni cu profesii liberale stau la cozi în loc să muncească.... @Trip Journal nu folosesc nici iPhone, nici Android. Am două Blackberry-uri și nu-mi vine să mă desparte de ele. Am incercat de două ori un iPhone și tot nu m-a convins că mobil de business. Am să mă joc cu Trip Journal dar eu caut un GPS care să nu fie dependent de semnalul 3G, pentru că
Ce-mi doresc de ziua mea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82585_a_83910]
-
să ne unească altceva decât o pasiune comună, descoperită întâmplător, pentru românul lui Mircea Eliade, Maitreyi. Apoi am călătorit pe puntea asta, fiecare în viață celuilalt, si am descoperit cât de asemănători eram în ciuda tuturor lucrurilor care păreau să ne despartă. Dacă e adevărat că iubim mereu în celălalt felul în care el ne reflectă și ne lasă să ne privim, atunci mesajele noastre erau sclipirile electronice ale acestor reflecții îndrăgostite. Când a venit în țară, am dus-o la Castelul
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
demult...țintuita într-o parte, într-o profundă mirare, privind către mijocul încăperii, unde era chiar el, întruchipând omul perfect, iubindu-ma înainte de a ma găsi, avandu-ma înainte de a mă cunoaște... În camera aceea erau doi oameni privindu-se despărțiți și două suflete...strâns îmbrățișate. Ceea ce nu am reusit sa inteleg nici până astăzi, deși de atâta timp încerc, nu este faptul că acel om există sub acea formă ci cum de am meritat eu să cunosc acel omul. Care
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
Dragoș Bucurenci Era sâmbătă seara, 29 august anul trecut. Ne întorceam de la Breaza, de la aniversarea unei prietene. Înainte să ne despărțim, Amalia îmi pasează un DVD: “Să te uiți la el înainte să te culci!” “Ne vedem mâine?”, întreb eu. “Asta nu pot să-ți spun.” Ajung la mine, pun DVD-ul în Mac și apăs Play. Pe ecran începe o
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
mână. Urma să am parte de tot tacâmul: adică și de paparazzi. În mașină, pe canapeaua din spate mă aștepta un mobil Vertu. Dalila și-a abandonat puțin rolul și mi-a atras atenția că nu am voie să mă despart de el toată ziua și, oriunde merg, trebuie să-l vadă cât mai multă lume. Prima oprire a fost la un salon de cosmetica unde am citit tabloide în vreme ce mi-am aranjat freza (glumesc...). Apoi limuzină m-a dus la
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
să credem. Au fost scene care trenau până la punctul la care îmi venea să strig eu “Tăiați!”. Pe scurt, mi s-a părut că filmul revine la un hiper-realism și un ritm hiper-lent de care sperăm că cinematografia românească se despărțise prin producțiile ultimilor ani. Nu cred că asta îl face un film mai puțin bun, pentru că nu pot să nu apreciez performanță per se a regizorului și a actorilor, dar “Eu când vreau să fluier, fluier” e, cu siguranta, un
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
mărgele din ochii mei. aici mi-au jurat iubire spaima nebunia și câțiva bărbați. ea i-a pedepsit. nu intra aici, călătorule. foarte iscusit trebuie să fii, tămăduitorule. ca să poți rămâne îți trebuie crucea spada cartea crucea spada. cum o să desparți tu apele de uscat coșmarul de zori cum o să mă vezi tu prin norișorii de tutun cum o să-i faci tu norișori de tămâie. ai ajuns. mare curaj ai avut. acum dimineața e o bilă de sticlă rotundă. o țin
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
desigur, altă vorbă. Nu-i, totuși, mai puțin adevărat că toponimia lui Mateiu (ca și onomastica-i, de altfel, arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
purul adevăr, după cum bine se știe. încoronată ca regină, în plină glorie, "soacra Balcanilor" a fost însă, ca mamă și soacră, o nefericită. Ciudata Elisabeta va divorța de regele George, care a domnit numai 15 luni, flușturatecul Carol se va despărți peste câțiva ani de Elena de Grecia, mama lui Mihai, renunțând încă o dată la tron, acum, pentru Elena Lupescu, buna și drăgălașa Mignon va rămâne văduvă în 1934, când soțul ei, regele Alexandru, a fost asasinat la Marsilia, împreună cu ministrul
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea avangardei cu gnoza nu-l desparte ferm de Urmuz. Autorul se situează pe sine în "modalitatea absurdului parodistic". El și-a renegat textele din 7 ani, 1926-1932. Apar, cum se vede, la jumătate de lustru față de ale lui Urmuz, multe din ele tot în mica revistă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]