7,054 matches
-
Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental - spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. L.V. Unul din poemele tale are titlul unui ciclu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă cu Ruth Fainlight? Aveți în comun un sentiment de vinovăție, tipic evreiesc, ca și un număr de teme, cu toate că
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
reguli noi și stranii grupului, al cărui lider necontestat devine. În final, o stranie sexualitate pune capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de dragoste intensă și romantică. Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
parte, recuperarea sensului prin povestire, moralitatea scrisului ca martor al istoriei, scriitorul ca un cronicar anonim, și, de cealaltă parte, tentația gratuitului, a improvizației, a jocului de-a literatura, postura egocentrică, narcisiacă a scriitorului. Dacă vânzarea casei părintești are semnificația despărțirii de trecut, atunci scrierea romanului ar trebui să marcheze un punct la fel de critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt, și o meditație răsfrântă asupra sieși. Deși părea scăpat contradicției dintre
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
că Adevărul e ea. Pînă una, alta ea a rămas proprietara unui nume de ziar. Cristian Tudor Popescu caută acum un nume de ziar. Probabil că va avea succes, dar cel puțin la început și el va pierde din această despărțire.
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
dar ca și cum l-ar fi întrebat pe fiecare în parte, argumente potrivite pentru așezarea lor într-o "listă" best of. Asemenea "ierarhii" nu le sînt, de multe ori, comode spiritelor "democratice", pentru care judecățile "boante", lipsite de riscul (asumat) al despărțirii apelor, par mai liniștitor-corecte. Și totuși, un top trebuie, din vreme în vreme, alcătuit. Al lui Cistelecan vine, cu nuanțe, nu împotriva, ci în apărarea poeților: "Necrofilia literară e mereu aducătoare de notorietate. Poezia moare, firește, într-o bună companie
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
în inteligența nevăzută a lumii, în plasa ei fină de protecție urmează, ca o trenă, notațiile din jurnal, care încearcă să dea un răspuns la unica, ultima întrebare: "Ce te-ai face dacă l-ai pierde pe René?" Doar că despărțirea e un joc înșelător, o simplă bufonerie, în fond: "nimănui nu-i dădea prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe." Despre "postviața" lor, despre o relație aproape mediumnică, întreținută cu "garanții" transmise prin vis e scrisă
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
temperament "teuton" și un suflet "rusesc") le-a stat aproape, au devenit la rîndul lor, inspiratorii propriei lor "muze". Interesant este că atît Nietzsche cît și Rilke au cunoscut cea mai creatoare fază a activității lor la scurtă vreme după despărțirea de Lou. Dacă Rilke a elogiat aproape imnic calitățile spirituale ale prietenei sale cu care a făcut și două călătorii în Rusia, Freud a întrevăzut, în spiritul ordonator al discipolei sale doar latura feminină. Răspunzînd elogiului pe care Lou Andreas
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
nesmintit. Nu sînt eu în măsură să judec sau să dau verdicte literare. Și nu acesta este rostul acestor rînduri. Vreau însă, ca într-un ritual de exorcizare, să mă eliberez de tristețea infinită pe care o am acum, la despărțirea de model. O tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
dau verdicte literare. Și nu acesta este rostul acestor rînduri. Vreau însă, ca într-un ritual de exorcizare, să mă eliberez de tristețea infinită pe care o am acum, la despărțirea de model. O tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum sînt și revoluționară, idealizînd avîntat realitatea și însăși viața mea
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia publicării. Am înțeles, uman, dezamăgirea lui Augustin Buzura. Pentru că scrisoarea nu este altceva, la urma urmelor, decît un lamento la despărțirea nedorită de o funcție. Personal, subiectiv, visceral. De atunci și pînă astăzi, însă, nu pot să înțeleg textura umorilor care inundă paginile, resentimentele care alimentează o aciditate nu principială și nu o polemică, atacul sub centură al unor modele, cum
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
bagajul" acesta, periodic dezorganizat de influențe, trebuie adaptat "călătoriei" pe care te pregătești s-o faci și, mai ales, momentului cînd pleci la drum. De aici nevoia de "revizuiri". Iconoclaștii care am devenit îi răzbună pe iconodulii care am fost. Despărțirile necesare, modelele lăsate în urmă (și, uneori, privite de sus) pe măsură ce ajungi să te "pricepi" (amintindu-mi, fără să fie vreo legătură, de "creșterea" intelectuală, deodată cu "descreșterea" afectivă a lui Charlie, din Flori pentru Algernon) sînt teme ce revin
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
strecoară în palma lui bătătorită de munca câmpului, deoarece domnul Alexandrescu îl învoise câteva zile să-și ajute tatăl la culesul porumbului de pe câmp, a cărui recoltă din acel an depășise orice așteptării. Mache o strânse cu delicatețe, iar la despărțire îndrăzni să o sărute pe obraz. Au trecut aproape doi ani de când Mache lucra în prăvălia domnului Alexandrescu, timp în care devenise om de bază și încredere pentru afacerile patronului, în orașul Ciulnița. Domnul Alexandrescu îl învățase tot ce era
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
după farsă, odyseu cu penelopa, mânâ-n mână și cuminți, mulțumeau lui zeus-tatăl, preoților și la sfinți. bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
nu-i poți decât zâmbi, Primejdia iubiri-n oceanul cu proporții E-o imanenta cale în drumul de-a albi. Iubirea torturează cu foc a ta simțire. În veacuri planetare minutul se transformă, Cănd rupt este întregul de-o scurtă despărțire, Se sfarmă plin-extazul și-a agoniei noima. Pe buze porți pecetea divinului sărut, În zâmbetul ce-l duci cu a lui sacra taină. Cuprinsă-i legea firii și timpul dispărut, Când tu ești doar un zâmbet și zâmbetul ți-e
VIAŢĂ---ZÂMBET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382736_a_384065]
-
și verișoara Corinei) generează nemulțumire de sine, revoltă lăuntrică, angoasă (soțul e tern, materialist, nepăsător, infidel, în timp ce Tudor e generos, imaginativ, sensibil, e poet). Cartea debutează cu o întâlnire romantică, după ani de separare, între Corina și Tudor și cu despărțirea lor (temporară, presupuneau). Discursul degajă, subliminal, o puternică senzație de așteptare înfrigurată, de teamă, de anxietate latentă, mai cu seamă că Tudor trăiește departe, în capitală, suferă de o boală incurabilă, nu răspunde la apelurile telefonice ale Corinei. Mecanismele de
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
este posibilă numai prin iubire).Iubirea determină condiția omului în Univers,este valoarea supremă ce conferă sensuri profunde existenței umane având puteri demiurgice.Sensul existenței este dat de Lumină. “Facerea" înseamnă iluminare, ordonarea haosului prin vibrație. Operațiunea cosmogonică este o despărțire a întunericului de lumină, la origine amestecate. Lumina și întunericul sunt de aceeași natură. Lumea în care trăim este o operă imensă de lumină. Ne mișcăm în lumină, cunoaștem prin intermediul luminii și fiecare dintre vietățile existente în natură trăiește de pe urma
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un sens mai larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de foarte proastă calitate, a fost marcată de agregarea rapidă a altei solemnități, de o defilare a unor vorbe "mari", pretins eliberatoare de prejudecăți, a unor concepte cosmice, încolonate într-
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
după ce Miłosz a părăsit definitiv Polonia; fiecare în parte și toate împreună sînt dovada unei crize de identitate a intelectualului central-european confruntat cu un mediu cultural occidental aproape ostil, cu altă istorie și alte priorități. Dacă Gîndirea captivă e cartea despărțirii de lumea literară varșoviană, iar Europa natală - cea a inițierii, a formării unui caracter la contactul dintre Est și Vest, Valea Issei e romanul întoarcerii la origini, al recuperării rădăcinilor violent rupte, al nostalgiei. în Europa natală, scriitorul polonez deplînge
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
iar cele mai multe păgînești, pentru o pricină lesne de înțeles. De asemenea lipsește și icoana Diavolului care, prin mărimea ei, ar fi fost o piedică pentru sintetizarea lesnicioasă a celor mai multe din capitolele acestei cercetări..." Prima secțiune a volumului (Pamfile o numește "despărțirea I") e consacrată soartei, ajutorului, norocului și e dedicată ursitoarelor. Și începe așa: "Ursitoarele, numite și Ursitori, Ursători, Ursite, Ursoi, Ursoaice sau Ursoni... sunt, după unele credinți, trei fecioare sau zîne, după altele "șapte muieri" iar după altele nouă femei
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
asupra destinului oamenilor, adesea, cînd este rău, modificîndu-l în bine. Sînt, de asemenea, pieze rele și bune, mai e Sfînta Vineri (în ziua purtînd acest nume, firește, că nu trebuie să se lucreze), mai sînt și strigoii (din așa-numita "despărțire a treia" din primul volum al cărții) sau strigoaicele (jumătăți de strigoi) cari, împreună, "fac pe ursită și omoară oamenii". Un alt capitol e consacrat Sufletelor morților, în care se povestește despre scurta viață pămîntească a sufletelor răposaților și despre
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
își amintise ce zisese un critic român mai deștept, și-mi pusese rar în vedere: "Și să nu uităm că pe Columna lui Traian, dacii sunt în lanțuri!" Am și-acum tabacherea de tinichea pe care mi-o dăruise la despărțire și în care port și azi un buton de aur desperecheat, pe celălalt pierzîndu-l.
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
nimeni să ne pună sare în mămăligă“ l Trebuie să mănânci cu cineva „un car cu sare ca să-l poți cunoaște“ l Când între doi oameni există o legătură puternică, se zice că „împart pâinea și sarea“ l Amenințarea de despărțire se face prin zicala „pâine și sare cu tine n-oi mai mânca“ l Dacă ți s-a făcut o promisiune irealizabilă, spui că „mi-a făgăduit marea cu sarea“ l Despre unul fără tragere de inimă la lucru se
Agenda2003-15-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280905_a_282234]
-
greu se găseau!) cu gogonele, varză și de toate. Zăboveam mult la intrarea în bloc, cu sacoșele pline, să mă vadă toată lumea. Dar cel mai mare sacrificiu pentru libertate (după cel de a lăsa copilul zălog - ce grea a fost despărțirea!) a fost achiziționarea (cu aprobare specială) a unui televizor color, cu piese franțuzești, mare raritate, contra sumei de 18.500 de lei (bani grei pe vremea aceea), o sticlă de Johny Walker-red label (mi-o făcuse cadou chiar renumitul chirurg
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
frumos ticluite, care ascundeau de fapt un suflet nesincer.“ O cununie pripită S-a apropiat timpul ca Issa să plece acasă la el, în Iordania, în orașul Amman. Era în toamna anului 1977. Lidia suferea, nu voia să audă de despărțire, el o ruga să-l urmeze, părinții Lidiei erau disperați numai la gândul că fata lor va întrerupe facultatea după cinci ani de muncă, pentru a se căsători la celălalt capăt al lumii. Issa i-a propus Lidiei să se
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]