782 matches
-
Eu îl evit. Prefer să mă duc la următorul magazin, unde tipul care servește are încă nasul normal... Acum Meadowbrook a dat-o pe Shakespeare. A fi sau a nu fi. Mâine și iar mâine. Niciodată niciodată niciodată niciodată niciodată. Disperat din cauza, și în ciuda, zigzagurilor, bâlbâielii, ghiveciul alfabetic provocate de alcoolemia mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare. A fost unul din motivele pentru care îl părăsise Dolores. Cei care trec în mod involuntar prin suferințe sau mutilări fizice îi disprețuiesc pe cei ce și le provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțelese asta, își dădu seama că nu-i păsa prea tare. Acum era o forță în mișcare, unealta lui Virgil și nimic mai mult. înainte să vină pe insula Calf simțise un impuls sinucigaș născut din disperare. Acum nu era disperat. Pur și simplu nu vedea ce rost ar mai avea să rămână în viață. — Ei bine, spuse Virgil Jones, va fi, hmm, plăcut s-o revăd pe Liv. CINCIZECI ȘI UNU — Neapărat, spuse Iocasta. Du-te neapărat. Virgil stătea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar nu știu dacă are vreo legătură cu cazul nostru. — Păi, am trecut pe la secția Wilshire și-am verificat raportul. Pare curat. Nu există semne de intrare prin efracție sau de violență. Fata lui Hartshorn zice că tăticul ei era disperat din cauza marelui juriu al tău. Danny simți că se enervează. Îi reveni în minte scena cu De Haven: știau, știau, știau! Gata cu Ted cel Roșu. — Jack, ai ceva nou pentru mine? Shortell zise: — Ceva nou-nouț. Am stat toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a izolat, lăsând între noi și ceilalți colegi două rânduri de bănci goale, a dictat fiecăruia câte un subiect și s-a așezat în spatele nostru, ca să supravegheze orice mișcare. ― Așa... și acum... scrieți, vă rog, domnilor! Bietul Ionaș Moscu era disperat, habar n-avea de subiectul dat; iar mie, din toată Chimia, îmi căzuseră "acizii-alcooli și aminele"! Despre amine știam, dar despre "acizii-alcooli"', nimic! Ca să mai trag nădejde la teza făcută de colegi, nici gând, așa că mă hotărâi să scriu cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în două echipe: la prima era căpitan Matei Păunescu; iar la a doua, Costache Rădulescu; amândoi căpitanii, foarte buni prieteni în particular, se găseau de astă dată ca serioși adversari... sportivi. Moscu căzuse în echipa lui Costache Rădulescu, care era desperat, pentru că bietul Moscu nici nu fugea și nici nu se apăra bine, iar după alte toate mai era și gras! ― Moscule, i-a spus Costache foarte serios, să faci ce-i ști, nu mă privește, și să nu care cumva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ale unor anume insecte sau anume plante periculoase. Lina nici nu vroia să-și aducă aminte de ziua aceea. Fusese la Prundeni un scandal pe care elocința redusă a bunei Lina nu era in stare să-1 reproducă. Doru o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii, dar nu refuzase și Doru, cum apucase consimțământul, luase toate măsurile ca să-1 facă eficace. - Doru mi-a mai spus că, desperat de ideile fără de Dumnezeu ale Lenorei asupra lui Coca-Aimee, le asigurase partea amândouă, ca să nu mai existe astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o privire neputincioasă și îndurerată: chipul unui om care n-a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Inima mă doare, sufletul îmi țipă... Mi-este dor de tine și mi-e tare greu. De-am fost rău cu tine și te-am supărat, Iartă-mă, măicuță, n-am băgat de seamă! Vino și mă-ndrumă, căci sunt disperat... Mi-este dor de tine, prea iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-i voi părăsi... (și a plecat... având una din premonițiile ei obsedante). ...Mama nu era acasă. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amândouă sunt în ceruri... am venit din nou în singurătate... Trăiesc dezastre sufletești care mă doboară și mă disperă... Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de armonie, mi-e dor de iubire, mi-e dor să mă dăruiesc ajutând pe cei în nevoi. Aș vrea să am putere să fiu de folos tuturor (ce cantitate enormă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre lumină! Supărările, necazurile inerente existenței cotidiene, grijile altora să nu ne angajeze atât de mult, încât să n-avem timpul material să le rezolvăm pe ale noastre! Să zâmbim vieții și lumii din jur, să gândim pozitiv, să nu disperăm pentru că și din cea mai grea încercare se poate ieși onorabil, să fim optimiști și să răspândim optimismul, încrederea în noi înșine și în viață, să ne luptăm cu acest Destin și să-l influențăm în favoarea noastră, spre propria noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
stihiile negurilor își arată dinții sclipind în lună și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
plece! A pus-o să avorteze și dus a fost! — Nici nu i-a scris, nici n-a chemat-o! Nici nu i-a trimis vreodată ceva, un Wiener Kaffe, o ciocolată! — Ce tot vorbiți? Știu de la Victor că era disperat, i-a trimis scrisori, bani să vină, că el nu mai avea cum să se Întoarcă! — L-ar fi trimis pe front... — L-ar fi băgat la Închisoare... L-ar fi condamnat la moarte... A fost condamnat la moarte! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
timp, vărul Victor, abonatul șopurilor, regele pieței negre, care cumpără și vinde informații de o jumătate de secol, Înota mai departe prin mulțime cu florile În mână: — Loc, loc, loc! Vă rog, faceți loc! Victor semănând panică În jur, toți disperați că ar putea veni Între timp alții care să ne chidnapeze musafirul sau că Însuși Traian, neobișnuit să-și pierdă vremea fără nici un folos intelectual, se va Întoarce pe călcâie și va lua oricare alt avion În oricare altă direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm... îm... păiat. Și clucereasa izbucni iar în hohote. ― Nu râde, maman! Sunt disperat. Trebuie să merg degrabă la croitor. Am nevoie de haine. Și repede. Nu mai spune! Dar văd aici o grămadă de haine, care mai de care mai frumoase, unele chiar deosebite. ― Ei, nu, maman! Nu înțelegi? Am nevoie de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deget. —Te-ai prins. Totuși, asta era ocazia ideală pentru ca eu și Jake să revenim pe făgașul cel bun. — Și-așa s-a întâmplat? Fiona a căscat ochii. —Normal. A fost nevoit să coboare cu picioarele pe pământ, fiindcă era disperat să nu-i spun lui David ce s-a întâmplat. Alison a ridicat din sprâncene. — Dar acum i-ai spus, nu? Fiona a clătinat din cap. Nu. I-am zis lui Jake c-o să mă mai gândesc peste noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să stai într-o celulă sau aici, afară? Doar că aici e ceva mai cald, asta-i tot. Mai puțin decât în „pământurile pustii“, bineînțeles. — Ești așa de disperat? — La fel ca dumneavoastră. Dacă nu facem ceva, n-o să ieșim niciodată de-aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează, se îmbuibă, se vaită, disperă; păi, cum să fie ușor, Milică-tată, să vii aicea să păzești niște copii care dorm și să dormi și tu pe lângă ei și să mai fii și plătit pentru asta? De ce nu te-ai mutat în tura de zi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se ivește la tot pasul, da’ poate că mi-a fost drag de tine acolo pe gârlă și mi-e bine cu tine și aici. Cred că asta a fost de fapt. Nicidecum că aș fi fost din cale-afară de disperat că m-ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext care să umple golul dintre noi în definitiv. Adică io te-am văzut dornic să m-ajuți și d-aia. Ce mai, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care ni se oferă este aceea de a face apel la străini cinstiți și competenți. Nu e ușor să-i găsești, o știu. Am avut, În trecut, cele mai neplăcute experiențe, cu Naus, Liakov și mulți alții. Dar eu nu disper. M-am consultat, În această privință, cu câțiva colegi din Parlament și din guvern, credem că Statele Unite ne-ar putea ajuta. Sunt măgulit, am spus eu cu promptitudine, dar de ce țara mea? Charles Russel reacționă la remarca mea printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceva de făcut. Aici, în America. Mai degrabă în America se poate să fie ceva de făcut. La noi, nu.” Eu înțelegeam doar că tata avea o problemă cu disperarea. Iar disperarea avea legătură cu boala. Ce însemna să fii disperat, asta n-o mai înțelegeam, pentru că nu fusesem vreodată. Așadar, ea ne adusese în America. Disperarea. Mai departe am chibzuit ce putea să însemne povestea aceea cu mutația. Tata îmi explicase odată. Ceva ce purtam eu în mine, ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
reușit nici ei de atunci, nici să danseze, nici să cânte, nici să joace în filme, nu era destul de tânără sau destul de talentată, doar în casa noastră era o stea, din câte se pare, dar prin nu știu ce miracol, nu a disperat, călca mândră în picioare eșecul, îndulcea plină de satisfacție ruinele vieții sale, ca și când aceasta ar fi fost cea mai mare realizare a ei, îndrăzneala de a da greș. Sunt ani de zile de când vreau să o întreb cum a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]