1,902 matches
-
află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească pe calea vieții într-o direcție ori în alta. Acest moment cardinal corespunde punctului în care trunchiul „Y”-ului se va deschide, se va despica și va lăsa să se dezvolte două ramuri întinse spre cer, dar în direcții opuse. O viață, două existențe posibile... Fericire sau Virtute. încă din primul moment al opoziției, comentariul și analiza acestei figuri lasă să transpară o evidență: fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
speram la o minune! Eram gata să implor, să mă învinuiesc de întregul eșec, numai să nu plece. Nimeni n-a făcut nici un gest. Am plecat la Riana și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Acasa > Literatura > Proza > INELUL Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Inelul (Fragment 1) de Gabriela Mimi Boroianu Purta o rochie roșie ca păcatul, despicată până la mijloc, și ochii aceia ce aruncau fulgere. Își schimbase până și masca de inocență ce-i acoperea chipul mai mereu. O privi scurt trecând cu privirea peste obraznicia sânului ce-și scosese gureșeala afară, bâlbâindu-se de la stânga la
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca ziua și noaptea primăvara inimii și toamna trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]
-
se scrie-o carte Și nu se vinde mai deloc; Adesea rafturile-s pline Și doar cumpărătorii lipsă Cultura intră în eclipsă, Nimic nu merge de la sine ! Și totuși ăsta-i adevărul: Mai sunt nebuni gata să scrie Și să despice-n patru părul Că sunt nebuni de poezie Cei mai frumoși nebuni din lume Își taie viețile în porții Și fără nici un fel de glume, Le vând pe poezie morții Iar poeziile vibrează De suferință și nesomn Între coperți și
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului O lume T.Mușatescu („Titanic vals”) În munte verticale se ridică, Iar Dâmbovița lunecă șerpește. „Titanic vals” aici se ticluiește - Pe scena lumii valuri se despică. Deschidem cartea - încă ne uimește: O lume-n aparență foarte mică Se-agită, se răsfață, nu-i e frică, Și planuri îndrăznețe făurește. Spirache-și poartă dezinvolt umorul, O existență simplă și aparte - Un alter - ego - însuși autorul- Un zâmbet fin
O LUME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361335_a_362664]
-
Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor de rugăciune pe mai multe voci Zombi se distrează, dracii înfloresc Într-o nebunie de bucăți de stea Cerul se trezește, zgomotele cresc Însă nebunia este
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
pîrleazul te așteaptă El este cîteodată simbol pervers de poartă Dar asta nu înseamnă că vei fi pîngărita - Iluzia aceasta este doar o ispita Ci, vin-o, cade noaptea și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
capătul cumpenei de la fântână inima sa, și-i atât de "grea" că scoate găleata cu apa "fericirii" din adâncurile "izvorașului Dragosea". În speranța unei înțelegeri aprofundate a gândirii poetului, care și-a luat o srcină extraordinar de grea în a despica fiecare rază a vieții omului (făcând o analiză spectrală uimitoare) "... Fiul Domnului e rază de lumină lăsată pe pământ" supusă unei imense multitudini de aspecte și stări patologice (de la vis, trăire, iubire, deznădejde, ură, boală, înțelepciune, fericire... până la moarte), vă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. • Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NOMAZII CERULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. Citește mai mult Toamna...în asfaltul răcit binese aud tocuri.În pantofi de lac, negriiflecurile cântă rapsodiiîn re-major și re-minor.Vântul frunza-n foșneto adie și părul mi-l despică.Pământul ca un magnetatrage covor multicolor de frunze.• Toamna...ciorile creionează cerulîn puncte negre.Sinistru se audeo rapsodie în re-major.Vibrează frunza de frică,suflată de vânt în culori.Pământul îmbracă haină arămie,timpul rămâne în urmă.Pleoapele ridicate-n
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă izbește în față brutal, amintindu-mi că se apropie iarna. Cu exceția chelnerilor, aflați într-o mișcare haotică, brauniană, nu se mai vede țipenie de om, vasul despică valurile înalte și spumoase ale Mării Negre, semn că ne deplasăm ( nici n-am băgat de seamă! ), e trecut de niezul nopții, urmează încă o escala la Cadiz, ultimul port înainte de a intra în Atlantic. Restaurantul și cazinoul sunt iluminate feeric
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
aceea, Cotul Mureșului, în care știau ei că sunt deversate dejecțiile de la grajduri. Acolo era împărăția peștilor. Se strângeau cele mai babane exemplare de somn, adevărații monștrii, numai buni să fie capturați. Noaptea, însă, nu le era prea ușor să despice perdelele de trestii și stuf crescute mai înalte decât statura omului. Se luptau vitejește, ferind prețioasele bețe din bambus pregătite laborios pentru Marea Captură, nerăbdători să ajungă în punctul stabilit. -- Mă trec toate apele! N-am mai tras așa din
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE În încăpere cei patru se află la aceeași masă în toiul discuției. BOIER CIOCOIU: Să fim cu mare băgare de seamă că dacă află vodă ne spânzură! CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acționăm cu prudență! Deodată peretele se despică în două și în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la loc. Vampirul își desfășoară mantia neagră ca niște aripi uriașe, apoi le rânjește și-și arată canini lungi. URSUZ:(cu voce răgușită)Dacă aveți nevoie de
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
kitsch, inportate desigur (tot) din China. Tarabele cu fructe exotice îmi fac cu ochiul. La un colț observ un spectacol interesant. Câteva mormane de pepeni cu țepi. Lumea se îmbulzea... cântărea, mirosea... Apoi un casap cu un cuțit de măcelar despica fructul, desigur după ce-l plăteai... și îți oferea conținutul acestuia într-un container de plastic. Toți se repezeau la câte o masă fără scaune și în picioare înfulecau de parcă dădeau turcii la gura lor. Nu tu tacâmuri, nu șervețele. Mâini
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
caii au venit în fața colibei și și-au vârât instinctiv capetele la adăpost în bordei. Doar trupurile cailor stăteau afară și peste ele curgeam zeci de litri de apă. Când troznea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
puțin mai în urmă de-o noapte. Sacrificiu e când, nu pentru mulți, ci pentru unul te hotărăști să mori. Și mori negociind cu Bunul Dumnezeu, Dând viață altcuiva șă-l lași în locul tău. Dumnezeu cu blândețe în Lumină și Pace Despică trupul de suflet și-n timp, Prea Puternicul - Tatăl nostru Ceresc - Dovadă a altei minuni, la loc îl reface. Minunea s-a-ntâmplat în cea mai mare grabă. A murit Mihaela și s-a născut Mihaela ! A fost privită îndelung și
MIHAELA- EROINĂ PRINTRE SFINŢI, POEM DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363467_a_364796]
-
dorm...dar,ține-mă în brațe,să nu mai visez urât! Închise din nou ochii,adormind repede.Gigi manevra cu o mână telecomanda,iar cu cealaltă mângâia sânii Silvicăi. Își azvârli din nou ochii în fundul ecranului,unde problema pădurilor se despica în continuare,făcându-se numai așchii. Deși curgea rumegușul din ea,Gigi tot mai aștepta ca”ăia”să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă și respira tot mai sacadat.Începu să sufle
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
două emisfere, Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele, S-au unit deasupra ei, I le-a dat, Le-au scuturat, Câteva au scăpărat Lângă casa de pe lac, De unde Un moșneag A bătut dintr-un toiag, Până a despicat Muntele, crângul, lacul - Pesemne s-a întors Dumnezeu Cu fata La el. 7 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Fantasy #painting - #Eszter #Anna #Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Era odată o lună,Care începu a pescuiCând o rază,Când un nor
LUNAR STELAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362487_a_363816]
-
lui Lucaciu. Mi-a mărturisit că a preluat-o de la un fost deținut politic, Ioan Ungur. Să fi fost închisorile comuniste academii de muzică patriotică ? Față de varianta Andreiei Botiș diferă ultimele două strofe : Vântu bate, frunza pică, Inima mi se despică De durere și de chin Că-i Lucaci la Segedin. Seghedine, Seghedine, Dumnezeu cum te mai ține? Mureș, Tisa, până când Te-or mai ține pe pământ? Pe 29 noiembrie se împlinesc 91 de ani de la moartea părintelui Vasile Lucaciu, iar
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362511_a_363840]