1,081 matches
-
lupta, altele au recunoscut suveranitatea otomanilor. În Albania, pe fondul luptei armate a lui Skanderbeg se produce o răscoală a populației albaneze din Peloponez condusă de "Manuel Cantacuzino" unul din fiii lui George și nepot de fiu al lui Dimitrie, despotul Moreei. Aceștia preiau o parte din despotatul Moreei de la frații Paleolog care domneau atunci, însă intervenția trupelor lui Turakhan, guvernatorul Thessaliei, în octombrie 1454 restabilește ordinea.
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
destoinic a umplea slujba păstoriei sale, cârile 14 ani au fostu episcop, mai apoi și la mitropolie au ajunsu.” Împreună cu mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei și cu episcopul Eftimie al Rădăuților, episcopul Anastasie i-a citit molifta de domnie lui Despot Vodă care ocupase tronul Moldovei în noiembrie 1561, după alungarea din țară a lui Alexandru Lăpușneanu. Acest eveniment este relatat tot de cronicarul Grigore Ureche astfel: „Dispot vodă după goana ce au gonit pre Alixandru vodă până la Huși, s-au
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
impecabilă. Se îmbrăca elegant, cu haine de cea mai bună calitate, mereu cu colțul batistei bine asortată cu nuanța costumului, așezată în buzunarul de la piept. Nimeni nu l-a văzut vreodată neglijent. N-a fost purtătorul steagului virginității, dar nici despotul vieții destrăbălate. El cucerea nu prin bărbăție fizică, ci prin candoare și tandrețe. Cristian Vasile avea multe iubite. Unele îl căutau acasă, determinând-o pe gazda interpretului, doamna Apostolescu, să facă ordine în rândul admiratoarelor. Cea care l-a îndemnat
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
acel trufaș stăpânitor al turcilor și s-a dus la cetatea împărătească, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ștefan"". În anul 1540, boierii moldoveni îl asasinează pe Ștefan Lăcustă într-un foișor din cetate, în timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Vodă (1561-1563) își stabilește și el reședința la Suceava. Cetatea este asediată din nou în anul 1563, timp de trei luni, de către hatmanul Ștefan Tomșa, iar mercenarii unguri care o apărau predau cetatea oștii lui Tomșa. Asediul din 1563 a
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
parcuri: În județul Iași se mai află: Sunt peste 40 de hoteluri și pensiuni în Iași. Odată cu stabilirea capitalei Moldovei la Iași, acesta cunoaște o dezvoltare accelerată pe toate planurile, urban, comercial și cultural. Astfel în secolul al XVI-lea, Despot Vodă inaugurează în Iași "Școala latină de la Cotnari", instituție care a promovat studiile de latină nu numai în Iași și în întreaga Moldovă, ci în întreg spațiul românesc. În anul 1641 la Iași se înființează "Academia Vasiliană" și prima tipografie
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Sfânta Alianță”) că panslavismul aflat din ce în ce mai mult în grațiile țarului Nicoale I, ar putea provoca revolte ale numeroaselor populații slave (dintre care unele și ortodoxe) trăitoare în imperiul lui Frany-Iosif. Rusia, mai exact țarul Nicoale I, care guverna țara ca despot absolut, considera a fi o misiune religioasă legitimă apărarea obiditelor minorități creștin-ortodoxe din Imperiul Otoman, aflat, deja, în perioada de accelerată decădere. Imperiul țarist fusese extins recent atât în teritoriile tătare de la granița sa sudică, cât și în Caucaz, țarul
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
oștile de 80.000 de soldați de la Shkodra către Sofia, unde urmau să se unească cu oștile lui Hrana-Beg și cu achingiii tânărului Ali-Beg. În acest scop, sultanul încheie o înțelegere temporară cu venețienii prin intermediul sultanei Mara (Dina Cocea), fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și văduva fostului sultan Murad al II-lea. Oștile otomane urmau să ierneze în Cetatea Camenița din Lehia, iar în primăvara următoare trebuiau să pătrundă în Ungaria și în Polonia. Aflând că oștile turcești se îndreaptă spre
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
o încoronare oficială a lui Constantin XI sau, în capitala care se apăra, pur și simplu, nu s-a găsit timp pentru aceasta. Potrivit unor cercetări, încoronarea a avut totuși loc, și Constantin, care reușise să fugă în Orient înaintea despotului Theodor, eliberat ceva mai târziu din captivitatea latină (ce-i drept, Geoffroy de Villehardouin scrie că tocmai Constantin este cel care a căzut prizonier la latini), acționa acolo ca împărat legitim. Însă, neizbutind să-și atragă simpatia populației grecești din
Constantin Lascaris () [Corola-website/Science/316808_a_318137]
-
mult. În 1388 au loc primele atacuri ale turcilor, sub comanda lui Yakci-bey, trimis de vizirul Çandarli Ali-Pașa în fruntea a 5000 de călăreți, pentru a ocupa cetățile Țării Cărvunei. Turcii au numit noua țară ocupată după ultimul ei mare despot, Dobrotici, așa cum aveau obiceiul: "Dobrugi-ili" (Țara lui Dobrugi). În același an sau la începutul lui 1389, Mircea cel Bătrân, domnul Valahiei, învinge trupele otomane și preia puterea pentru prima oară în Dobrogea. Au urmat ani grei pentru orașele de la țărmul
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
începe amenajarea platoului Pișători, în partea de est, cu blocuri de sigă și tiranți din lemn de tisă. La mijloc, pe vremea lui Vlaicu Vodă, Nicodim Grâcic (grecul), călugăr sârb după mamă dar din tată grec, este chemat de Lazăr Despotul Serbiei și construiește prima biserică din tisă. Prin poziția naturală, având alură de cetate, era numită “Tis” + “meana”, de unde denumirile Tismeana sau Tismena, apoi Tismana, amintită în documentele lui Vladislav Vodă (1364-1373) fiind primul ctitor înscris în pomelnicul mânăstirii Tismana
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
petrecute între 1834 și 1835 în Țările Române. Privirea scrutează mai întotdeauna relieful uman, ca în "Dincolo de zbuciumul veacului" (1939), unde autorul selectează din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot ("Farmece", 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în "Trecute vieți de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
ei mașini de asediu pentru a cuceri cetatea. Cruciații au rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
fi putut fi un copil care a murit de tânăr și, astfel, nu a mai fost enumerat împreună cu frații săi. Cel mai mare copil enumerat în documentul Massarelli a fost Grgur Branković. Documentul din 1429 îl menționează cu titlu de Despot. Potrivit lucrării „The Lațe Medieval Balkans, A Critical Survey from the Lațe Twelfth Century to the Ottoman Conquest” (1994) de J. V. A. Fine, Grgur a fost numit guvernator al teritoriilor din sudul Șerbiei asociate Casei Branković. El a fost
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată că al doilea copil în manuscris. Apoi sunt enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta latinizata a numelui mamei lor. Genealogii de mai
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
el, agenții celei de-A Doua Fundații reușesc să-l prindă pe Catâr cu garda jos, modificându-i psihicul pe cale telepatică și determinându-l să se întoarcă pe Kalgan și să-și trăiască restul scurtei sale vieți în pielea unui despot binevoitor. Acțiunea celei de-a doua părți - care a apărut pentru prima dată între noiembrie 1949 și ianuarie 1950 în "Astounding Science Fiction" sub titlul "—And Now You Don't" - se petrece la șaizeci de ani după cea din prima
A doua Fundație () [Corola-website/Science/314886_a_316215]
-
asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinși cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraș săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniștilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimiși din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
de I.L. Caragiale ș.a. În anul 1993 se transferă ca actor la Teatrul „Satiricus” din Chișinău. Printre rolurile interpretate în teatru de Curagău menționăm următoarele: Precupețul din "Ce e viața omului?" de Arcadii Arkanov, Polibiu din "Hercule" de Friedrich Durrenmatt, Despot, Boierul Vulpe, Sfetnicul Veveriță în "Moțoc" (colaj după operele lui Grigore Ureche, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri), Slabul din "Beethoven cânta din pistol" de Mircea M.Ionesco, Sălbaticul I din "Care-s sălbaticii?" de Iulian Filip, Jean-Baptiste
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
ca un experiment curajos și maiestuos în auto-guvernare al unui popor creștin și reformat. Insistența asupra legitimității și importanței cunoașterii naturii a dus la promovarea educației. În țările române, de exemplu, înțelegerea calvinistă a creștinismului l-a îndemnat pe Iacob Despot să aducă Reforma în Moldova și să deschidă primul colegiu pe pământ românesc la Cotnari în 1563, cu un an inainte de moartea lui Calvin. De asemenea, Catechismul a fost folsit ca abecedar de către fondatorii Statelor Unite. "The New England Primer
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Evenimentele de la Niceea, din anii1204-1206, sunt puțin cunoscute. Theodor Laskaris, care s-a apucat, plin de energie, de organizarea rezistenței împotriva latinilor, își avea, la început, baza la mai ospitaliera Brussa. Însă, în rătimp de un an sau doi, energicul despot și-a atras simpatia niceenilor, care s-au învoit să-l recunoască suveranul lor. În martie 1205 sau 1206, a fost proclamat împărat al romeilor la Niceea. Deoarece Patriarhul Constantinopolului, Ioan X Kamateros, a refuzat categoric să părăsească Didymotika, care
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
și el la Niceea, a pus pe capul lui Laskaris stema imperială. Theodor I se distingea prin multe calități. Mic de statură, vioi și cu o capacitate de muncă uimitoare, acest om și-a câștigat respectul tuturor. Urcând pe tron, despotul a jurat să izgonească din orașele răsăritene blestemata oaste apuseană, care a năvălit fără opreliști în Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care îl constituia sub Henri imperiul latin din Constantinopol.) Era victima îndrăznețului despot al Epirului care intra în orașul Thessalonic la sfârșitul anului 1224 în urma unui lung asediu. Regatul latin al Macedoniei și Thesaliei încetase să mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica la Marea Egee, cuprinzând vechiul teritoriu al Despotatului de
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
mărfuri și încălcau prevederile edictului pentru a diminua inflația. Dioclețian a desființat instituțiile Principatului. Imperiul înceta să mai fie o confederație de cetăți și devine un stat riguros centralizat, condus de la Constantinopol și populat de "douloi" (supuși), conduși de un "despot" (stăpân). Această influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca "politai" (cetățeni), mergând pe filiera romană. Împăratul devine un personaj sacru. Este adorat după modelul despoților orientali
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
un "despot" (stăpân). Această influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca "politai" (cetățeni), mergând pe filiera romană. Împăratul devine un personaj sacru. Este adorat după modelul despoților orientali. La curte se introduce obiceiul "proskynesis" în fața împăratului (lat. "adoratio"). Senatul își pierde rolul important în stat . Este format mai mult din acei oameni noi ce nu aveau conștiința puternică a celor de la Roma. Dispar provinciile senatoriale și ultimele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
patriarh l-a încoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conducătorii despotatului, pentru a-și întări pozițiile, și-au adăugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. XII ( Dukas - Angelos - Kommnenos). Despoții reușesc să cucerească Thesalonicul, proclamându-se regat, însă situația se schimbă după ce grecii sunt înfrânți de Ioan Asan II. Principala sursă pentru Prima Cruciadă este Alexiada scrisă de Anna Comnena, fiica lui Alexios I. Aceasta era prințesă porphyrogenetă, a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Moldova a fost introdusă instituția mucarerului. În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]