608 matches
-
dusese cu vaca la pășune și de la cinci dăduse drumul la caloiem pe apa Sabarului: coșciuge micuțe de lemn cu un om de lut în ele, având pe piept o lumânare aprinsă. Puneau caloienii în apă pe-nserat, când se puteau despuia la adăpost de priviri, căci toate fetițele trebuiau să fie goale cum le făcuse maică-sa. Doar cerurile de foc ale Bărăganului le luminau, tot mai mocnit, trupușoarele băiețești pe când, adunate roată, scăpărau amnarul și aprindeau luminarea. Primăvara caloianul era-mpodobit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spinările bărbaților, prin hainele-nzăpezite, cu vârful uneltei, ascuțită bine acasă, la polizor. Și nu din mintea mea bolnavă ieșise șirul de fete goale, frumoase sau șleampete, de la fabrica de conserve, de care-mi povestise tot mama, silite să se despoaie acolo, în secția lor, între grămezi de roșii și de borcane, și să-și aștepte rândul, în frig, strîngîndu-și sânii cu brațele, ca să fie-ntinse pur și simplu pe banda rulantă, să li se desfacă picioarele și să fie scotocite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moștenirea lui. 18. Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!" 19. M-a dus pe intrarea de lîngă poartă, în odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață albă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când, despre România și făcea cafea turcească, dar la fel de firesc cum își privea ceștile de mocca sau paharul bunicului din sticlă de Boemia, care-și aveau locul lor în vitrină. Încăperile mirosind a vopsea și solvenți, cu „osatura“ lor încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști. Voyeurii erau blânzi Unul dintre cele mai grele lucruri pentru cei care locuiesc la țară sau în orașele mai mici e să iasă pe stradă fără să se simtă parcă în pielea goală, despuiați de privirile tuturor țațelor neocupate. E imposibil ca, după ce faci 30 de metri pe o stradă, dacă te răsucești puțin, să nu dai de gâturi întinse, cine-i, fă, ăsta? Hait! Și totul pe un ton revoltat, de individ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
plăcut de cum l-am văzut, se poate? întreabă Roja scoțîndu-i-l de după gît și făcîndu-l sul, întotdeauna mi-am dorit să am și eu ceva sfînt care să fie numai al meu, să-i transmit ceva Angelinei? mai întreabă. M-ați despuiat, hoților, zice Părințelul cu jumătate de gură, nu vreau să mai aud nimic, puteți să vă duceți la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot au tăiat pe cine au nimerit când s-au răsculat acum cincizeci de ani. Uiți cum a pierit Papa, tatăl lui vodă, uiți cum i-au scos oasele răposatei Elena Doamna a lui Matei Voievod de le-au purtat despuiate prin toată Târgoviștea ca să o necinstească? Adică nu vezi că pentru Moldova e mai rău, că în loc să-și cumpere drepturile cu bani de aur de la turci se lasă ocupată de muscali? Și apoi ce însemna să fii domn după învoiala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot să iasă cu muzici în Dealul Văcăreștilor ca să-l aștepte pe imbrohor? Doamne ferește, și-și făcu cruce în fața candelei aprinse. La întoarcerea spre iatacul care fusese al său, văzu aceleași săli albe și i se păru că zidurile sobre despuiate de bogățiile cu care le împodobise, plângeau în felul lor plecarea lui. Deci bumbașirul executa ordinul de confiscare a averii cu strășnicie. Se cutremură la gândul măcelului pe care l-ar fi provocat fuga sa, căci i se păru limpede
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
început să încarce carele. — De unde știi? — Am un om al meu la cuhnie. I-au luat pe boieri să-l aștepte pe imbrohor la Văcărești, ca să nu se afle ce fac ei aici și la casele noastre. Jaful de pe lume. Despoaie odăile și pun totul în care. Câțiva turci și argați de-ai lui naș Dinu. Atât am reușit, să o scot pe Măriuța și pe soacră-mea, visterniceasa Maria, să le ducă cineva la Snagov. — Și Constantin? După câte înțeleg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și intenționase: un loc cu puțini pereți interiori, despuiat de formalitățile unei vieți burgheze, o casă concepută pentru un tip nou de ființă umană, care avea să locuiască Într-o lume nouă. Desigur, nu puteam să nu simt că acea persoană eram eu, eu și toți cei asemeni mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste îmblînzitoarea de șerpi despuiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o circiumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. îl găsi la circiumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și în sufletul omului. - Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei și am putut să dorm un pic. Tot m-am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua. Cocoțat în vârful patului, Cici - cum îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-a dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urcat opintindu-ne, fiecare ocupând mai multe locuri și chemîndu-și prietenii, râzând și țipând... Fetele-și dădeau ochii peste cap și își suflau în sân, dezlipindu-și bluzele de pieptul transpirat, făcîndu-se că leșină de căldură. Chitarele au fost din nou despuiate de husele lor kaki, pline de insigne și inscripții (Make love not war), și șoldurile 169 lor acaju erau aidoma cu ale unor femei coapte și dulci, așezate în poala celor care cântau. Profesorii se aplecau unul spre altul, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
șoc. în cercul ei „fut“ era un cuvânt pe care îl foloseau de obicei soții atunci când se loveau cu ciocanul peste deget. Atunci când îl folosea ea, Eva o făcea de obicei în intimitatea băii și cu un alean care îl despuia de toată grosolănia și îl dăruia cu o virilitate splendidă, astfel încât un futai ca lumea devenea cea mai îndepărtată și mai abstractă dintre toate speranțele ei de viitor, una complet separată de bâjbâielile întreprinse ocazional de Henry dimineața devreme. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mult, din tot grupul nostru, era o fată grasă cu mult peste normal și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea rece, ca de șopârlă. Avea un nume frumos, singurul ei lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i le smulgă, indignată. - S-a prostit Simion ăsta de tot! Domnule Felix, nu te potrivi.Vezi, poate-ți dă ceva, inel, bijuterie, bani, te rog să-mi spui. - Se-nțelege! zicea, oarecum jignit, Felix.Spre mai multă siguranță, Aglae despuie odaia lui Simion de tot ce acesta ar fi putut dărui în curiosul lui acces de dărnicie. Totuși, Simion nu muri și continuă să-și cultive hipocondriile cu o neliniște destul de benignă. Aglae nici nu se mai ocupa de el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridicat și lumina moale a prânzului sclipea în copacii roșii și galbeni, care atârnau peste gardurile strâmbe de lemn. Apoi casele au rămas în urmă. De-a lungul șoselei era un șir neregulat de plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără oprire. Am rămas cu ochii la una dintre ele, ce nu mai reușea să cadă și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
E curios cum Îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cît de mizerabil e disprețul nostru pînă cînd nu ne lipsesc, pînă cînd nu ne sînt luați. Ne sînt luați fiindcă nu ne-au aparținut niciodată... Glasul bătrînului, despuiat de vălul lui de ironie, făcea ape și era aproape la fel de bătrîn ca și privirea lui. — Nuria te iubea mult, Isaac. Să nu te Îndoiești nici o clipă. Și știu că și ea se simțea iubită de dumneata, am improvizat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ani, care cîteva luni mai tîrziu urma să moară, secătuită de sînge, chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
începe cu nuanța cerului și am sfârși cu poziția scaunului. Mahalaua cugetării își are și ea rosturile ei. Pascal - dar mai cu seamă Nietzsche - par niște reporteri ai eternității. Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii și le-ai despuiat de bogății în ochiri subterane, te pomenești mândru și înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăț metafizic să te oprești deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistențele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoașterea sau instinctele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Neavând extazul la-ndemînă, ca misticii, regiunile cele mai adânci ale firii le descoperi în recăderile grave ale oboselii... Ideile se reîntorc spre izvorul lor, se scufundă în confuzia originară și spiritul plutește pe fundurile vieții. Sfredelirea lumii în oboselile halucinante despoaie lucrurile de strălucire și înșelăciune și nimic nu ne împiedică de la accesul la zona de baștină a începutului, pură ca o auroră finală. Așa dispare tot ce timpul a adăugat virtualității inițiale. Existența ni se dezvăluie ca atare: la remorca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]