702 matches
-
N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
-i mărturisi în final acestuia că „zeii” implacabili ai antagonismelor de clasă l-au obligat să acționeze astfel. Prozele lui P. nu au fost adunate în volum, fiind publicate între 1909 și 1919 doar în „Vieața nouă”: Robii unei himere, Destăinuirea unui mort, Concert nupțial, Impresiile unui convertit ș.a. Mai izbutită este Povestea frumoasei Psyche (1912), istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
1968, 20; Valeriu Cristea, „Boarii”, GL, 1968, 22; Laurențiu Ulici, „Atunci au tras toate clopotele”, CNT, 1970, 23; Mircea Iorgulescu, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Marcel Corniș-Pop, „Atunci au tras toate clopotele”, O, 1970, 7; Ioana Postelnicu, Destăinuiri, MS, 1974, 1; Sorin Titel, Un roman istoric, RL, 1982, 5; Sorin Titel, „Evadare în timp”, RL, 1984, 19; Ioan Holban, „Hoții în templu”, CRC, 1987, 7; Grete Tartler, Clipa lovită, RL, 1987, 20; Dicț. scriit. rom., III, 547-549; Firan
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a filosofa, se obișnuiește să ia lucrurile așa cum sunt, fie că e vorba de suferință, de dificultățile solitudinii sau de trecerea în neființă. Un
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
într-un monstru: în împrejurările date, comportamentul lui e mai mult decât decent. Chiar dacă, ulterior, aflăm că, la rându-i, este amantul secretarei, Adrienne Fromsett, cititorul nu se transformă automat într-un suporter al soției dispărute. Dimpotrivă. Cu fiecare nouă destăinuire, Crystal ne devine tot mai antipatică. Amestecată în lumea drogurilor, victimă a exceselor alcoolice, gata să se lase târâtă în dubioase aventuri erotice, era inevitabil să sfârșească tragic. Portretul schițat de Marlowe, bazat pe relatările soțului, se dovedește cât se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Lesnea (prezent și cu traduceri din Lermontov), Dinu Soare, A.G. Delafântânele. Foarte puternica este secțiunea de critică literară, Bogdan Amaru semnând aproape în fiecare număr câte trei-patru recenzii la cărți nou apărute: Velerim și Veler Doamne de V. I. Popa, Destăinuirile colonelului Mihu de C. Manolache, Apostol de Cezar Petrescu, Normaliștii și Vitrină cu păpuși de porțelan de B. Jordan, Calea Văcărești de I. Peltz, Tablete din Țară de Kuty de Ț. Arghezi, Agonia soarelui de C. Argintaru, Creangă de aur
CADRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
care el le petrecea alături de acel trup feminin, la plăcerea lor... — Nu complica lucrurile, i-am spus lui Vinner, îndreptându-mă spre poartă. Eu n-am nimic de pierdut. Iar dumneata ai o viață frumoasă înainte. Acest lucru merită câteva destăinuiri... Mâine aștept vești de la dumneata. Și nu uita că lucrez în binom, după cum spun trăgătorii de elită. Dacă sunt trezit la ora patru dimineața de poliție, colegul meu va fi silit să te trezească la patru și jumătate. Sweet dreams
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adăpostea din nou în receptacolul profund al redingotei. Câteodată, privea cu îngrijorare spre uși și ferestre, ca spre a se sustrage unor spioni ascunși. Vocea sa se cobora, se prefăcea într-o șoaptă prudentă cu aerul de a face auditoriului destăinuiri grave. Respirația tuturor rămânea tăiată de curiozitate și teamă, o liniște încordată apăsa pretutindeni, iar toamna ai fi putut să auzi ritmul lent al ploii lovind pe acoperișuri. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la mișcarea modernă. Un alt scriitor prețuit de B., datorită sensibilității, culturii, dar și imensei sale suferințe fizice, a fost M. Blecher. Acestuia i-a dedicat un articol în „Le Moment”, precum și un spațiu destul de larg în volumul de amintiri Destăinuiri anti-literare (1979). B. a ilustrat cu desene câteva cărți ale unor scriitori români și străini: Corigent la limba română de Ion Minulescu (unul dintre desene este reprodus în Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu), Ce-ai
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
trepidant, tensiunea situațiilor este însoțită de ironia amară, fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele desenate sunt mai elocvente decât orice comentarii. Aceeași atmosferă de autenticitate se simte și în Destăinuiri anti-literare. Din nou, titlul este concludent. B. rememorează evenimente și prezențe importante din viața sa. Studiile în țară și în străinătate, expozițiile, cu satisfacțiile și insatisfacțiile lor, membrii familiei, personalitățile din cultură care au influențat-o în carieră și, mai
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
ilustrează volumul aduc un plus de expresivitate și de vitalitate narațiunii. Povestind, B. creează mici tablouri în care, asemenea picturii sale, culorile exprimă în cele din urmă încântarea în fața vieții, bucuria de a trăi. SCRIERI: În noul Paradis, București, 1942; Destăinuiri anti-literare, pref. Șerban Cioculescu, București, 1979. Repere bibliografice: Ovidiu Constantinescu, Lucia Dem. Bălăcescu, „În noul Paradis”, „Bis”, 1942, 14; Dan Petrașincu, „În noul Paradis”, VAA, 1942, 294; Const. Virgil Gheorghiu, Doamna de la sanatoriul din Bugaz, TIL, 1942, 1701; Iulian Mereuță
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare literară, în spirit romantic. În 1855, la trei ani după moartea lui Bălcescu, căruia îi aparține versiunea tipărită la Paris, este publicată în „România literară” a lui V. Alecsandri o nouă versiune, trecută sub numele lui
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
de care a dat dovadă Germanicus. Vuiește toată Urbea. Dar mai degrabă își taie limba decât să l laude pe trădătorul ăla care a îndurerat-o atâta pe biata Mariamne. Știi ce-am făcut atunci? — Ce? Tonul nu invită la destăinuiri. Dar Pusio e prea surescitat ca să bage de seamă. — Am luat un bolovan imens și l-am aruncat în sus... Rufus întoarce capul spre el. Tânărul nu are nevoie de altă încurajare: — L-am azvârlit cu atâta putere, încât parapetul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
incapabil să se apere, hotărîndu-se să nu mai reînceapă niciodată aceste chestiuni, căci numai așa poate veni vindecarea. Am putea afla orice, dacă ne-am arăta o vreme că nu suntem geloși. O stratagemă mai este să nu-i întrerup destăinuirile prin nici un reproș sau ironie, dimpotrivă, să mă arăt prieten bun cu ea, să o compătimesc, să nu știu cum s-o mângâi (există și asta în mine) și să o las să vorbească, deoarece mărturisirile ușurează. Întrebările mele torturate avuseseră deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știut cum să plec. Ca să împlinesc timpul, îl întrebam despre cine știe ce carte." Aceste limitări ale plăcerilor lor îmi fac suferința și mai puternică, deoarece reconstitui și mai bine ceea ce făcuseră. Câteodată îmi zic că e oribil să provoc astfel de destăinuiri, dar nu mai contează în clipa aceea nici o judecată, silit în voia curiozității nebune de a afla cât mai multe. Ioana nu e în stare să mintă. Așteaptă mai mult o consolare din partea mea. O fată atât de inteligentă și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se petrece în sufletul ei. Numai bărbații spun tot - femeii iubite, confidenților, cititorilor, lumii întregi. Sunt și femei care, până la un punct, dar numai până la un punct, se destăinuiesc, dar acele femei nu fac parte din cele mai feminine - și destăinuirea lor nu aduce o lumină apreciabilă asupra sufletului femeiesc. 8. Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimilecalde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai desăvârșită a materiei vii, este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adevărat și totul e posibil. În cazul acesta, nu m-am purtat mai bine decât în celălalt. Nu i-am răspuns clar că o iubesc, deși, cu deplină conștiință sau nu, ea a făcut tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea; m-am ferit în mod lamentabil: mi-am trădat voința de a nu-i spune că o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea 1Cu toată stima (fr.). ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sindrofiilor din după-amiezile doamnei Pavel; râsul ei cuprinse, molipsitor, un cerc larg de bărbați și femei ce ascultau, adunați în juru-i, povești mai interesante decât cele ale Șeherezadei, căci priveau întâmplări de aici, din vecinătatea vieții de fiecare zi, fără destăinuirea numelor eroilor sau eroinelor, ori poate numai confabulări născute de imaginația ce nu-i lipsea, ca oricărei femei din părțile locului. Doamna Pavel râdea zgomotos, i se vedea pe față bucuria reușitei petrecerii, organizate de ea pentru această seară sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Banii Traducere și note de Sorin Moise Antoniei Aceasta este scrisoarea unui sinucigaș. Atunci când o vei fi pus deoparte (și ar trebui să citești întotdeauna asemenea lucruri cu răbdare, încercând să descoperi dedesubturile sau destăinuirile involuntare), John Self nu va mai exista. Sau, mă rog, cam așa ar trebui să se întâmple. În fond, nu poți fi niciodată sigur cu scrisorile lăsate de sinucigași, nui așa? Dacă e să o luăm la nivelul întregii planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată. Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce destăinuiri de la el. Și permisiunea, nesperată, de a mai schimba câteva virgule puse aiurea care deturnau mare parte din însăși taina vieții mele. Mă fascina pe atunci ideea că aș putea fi un om cu adevărat liber dacă mi-aș cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai am clar În minte figura ta și totuși maginea ta e f. tare, de fapt știi! Mă scuzi să nu-ți scriu mai detaliat, dar aș putea foarte ușor deveni plângăreață În ton, destăinuitoare eventual (pentru tine ar fi destăinuiri plăcute totuși, surprinzătoare chiar, cu toate că aici aparențele arăt altceva). Ascultă pe vorbele oricui, dar crede-mă pe mine. Așadar Îți doresc noapte bună și te Întreb ce mai faci - vechea și plăcuta, plăcută-plăcută Întrebare pe care ți l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chef de vorbă, trăncăneala din ce În ce mai incoerentă a șoferului de Salvare Îl enerva, iar ironiile acestuia aruncate fără rost la adresa calității Îndoielnice a materialului din care bătrânul urma să facă țuica Îl Înfuriau pur și simplu. Nu puteai spera la cine știe ce destăinuire interesantă În ordinea care-l interesa pe Grințu, În favoarea sau defavoarea bănuielii de care-ți vorbise cândva. Ai mirosit repede că bătrânul nu știe ce cauți pe acolo, că te crede un băiat din sat, venit și el cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că degeaba se straduia să-l ucidă cu sabia , deoarece întreg trupul său era invulnerabil , cu excepția unei foarte mici părticele și la aceste cuvinte el a pus mâna pe acel punct vital ce se afla drept în mijlocul pieptului . Cu ajutorul acestei destăinuiri Roland reuși la reluarea luptei să străpungaă pieptul uriașului și să-l rănească mortal . Mare a fost atunci bucuria în tabăra creștină și nesfârșite laude împaratul cu întreaga sa curte i-au adus paladinului victorios . Astfel, Roland s-a luptat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
DESTĂINUIRE Când marea se-ntâlnește cu țărmul, Lumina cu noaptea, tăcerea cu vorba, Bucuria cu lacrima, visul cu-mplinirea Și viața cu moartea, în fiecare clipă, Nici sărutul apelor dat pământului, Nici victoria nopții asupra luminii, Nici lacrima secată de bucurie
DEST?INUIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83784_a_85109]
-
și câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent. Destăinuiri. Confesiuni. Requiescat en pace. Scoppettone bău apa cu nesaț, apoi își linse buzele. — Ești catolic? Upshaw se așeză pe scaunul din fața deținutului. — Nu sunt nimic. Mama e la Martorii lui Iehova, iar tata e mort - exact cum vei fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]