10,196 matches
-
de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
armată erau cu mult mai blânde, chiar aproape absente, pe șantierele de construcții sau la muncile agricole, unde forța de muncă era constituită din militari în termen. O spun în cunoștință de cauză, întrucât în vara anului 1971 am fost detașat împreună cu plutonul pe șantierul „Transfăgărășanului”, în sectorul de drum „Bâlea Cascadă - Bâlea Lac”. Soldații mei, instruiți și curajoși, au format un grup de artificieri care au croit prin exploziile controlate, o porțiune de drum în peretele stâncos al muntelui. Cel
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să și-o întipărească bine în minte, fără întreruperi inoportune. De altfel supa nu avea nici un gust, dar era caldă. Nu l mai impresionau privirile aruncate pe sub sprâncene în semn de reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o mută în partea dreaptă a mesei, gesturile îi erau simple, egale, fără să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă era perioada în care mă amuzam auzindu-i ce-și spun, tot felul de nimicuri de care de mult mă detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la o uzină cu foc continuu. Muzica transformată în zgomot, pahare de sticlă prea pline, coji
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cât și Mircea Djuvara considerau că toate datele subiective, din punct de vedere psihologic și prin urmare și eul nostru empiric sunt manifestări ale cugetului (cogito-ului universal) și sunt subordonate principiului lor logic esențial, profund. Neokantian fidel, Giorgio del Vecchio, detașat de „ideea lucrului În sine” (Dans Ding an Sich) - afirmă că subiectul În general nu este un lucru, ci un criteriu transcendental, punct de vedere necesar al cunoașterii; este „centrul cunoștințelor reale, adică al ideilor generale din care s-a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teoria vieții religioase și concepția despre societate și stat. În viziunea filosofului neokantian, Etica apare ca „a treia știință care are un caracter universal, ca și logica și etafizica. Etica este „doctrina despre bunuri” (Güterlehre). În acest domeniu, Paulsen se detașează de Kant susținând că: „principiile morale sunt pentru viață, și nu viața de dragul principiilor morale”. Aflat sub influența unei filosofii a vieții și a unor teorii din domeniul biologiei, Paulsen părăsește formalismul kantian, Înțelegând etica drept o „știință practică despre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de activitatea sa, ca un subiect logic pur căruia i se opune acest alt eu care este subiect ce acționează. „Eul se contrapune eului”, ca În orice judecată de valoare rațională făcută În general asupra unei activități reale reflectate. Eul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a strânge documentele istoriei sale, de a păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordine juridică determinată, au nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul e
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna cu bătrânul negustor de mărunțisuri, vecinul nostru; avea gâtul înfășurat într-un fular și ținea în mână un cuțit mare. Mă privea cu ochii săi roșii de parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de mărunțisuri, vecinul nostru; avea gâtul înfășurat într-un fular și ținea în mână un cuțit mare. Mă privea cu ochii săi roșii de parcă i-ar fi tăiat cineva pleoapele. Am vrut să-i iau cuțitul, dar capul i se detașă de trup și se rostogoli pe pământ. Mi se făcu atât de frică, încât am luat-o la fugă. Alergam pe străzi, toate personajele pe care le vedeam se uscau pe loc. Nu îndrăzneam să mă uit în urmă. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zece ani, când eram copil. Și-am simțit că viața fugise ca o umbră rătăcitoare, ca aceste umbre care tremurau ușor pe peretele băii, insignifiante și fără scop. Dimpotrivă, ceilalți oameni erau grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își lăsau propriile urme, în timp ce a mea se ștergea foarte repede. Când m-am îmbrăcat din nou, în anticameră, gesturile mele, fizionomia și gândurile suferiseră o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine, și urăște femeia de 60 de ani, care pe scenă arată de 30 ; dizgrațioasa care , sub luminile rampei, fascinează ; frigida care te uluiește cu „temperamentul” etc. Mda... Mor după criticii tineri care nu se documentează. Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să reziste o jumătate de zi, la greoiul Claudel!... În timp ce citeam finalul cărții lui Troyat despre Cehov, la tv era programat excepționalul film All that jazz. Anton Pavlovici murea, printr-un mixaj cutremurător, odată cu eroul peliculei lui Bob Fosse. Amîndoi, detașați de moar te, printr-o ironie comună, specifică marilor spirite... Bob Hope, despre o colegă fără har, care se visa pianistă :” CÎnd ea a Început să cînte, Steinway Însuși a coborît din ceruri și și-a șters numele de pe pian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sincer, nu ascunde nici celebrele lui căderi ( Fidelio la Covent Garden, la premiera căruia „unii strigau bravo!, alții buuuu!, dar e greu de spus care era proporția”-254; Lucia de Lamermoor la Chicago și Paris - Șerban era aici atît de detașat de reprezentațiile sale, Încît citind o cronică negativă la una din montări, nu se putea abține să rîdă! ș.a.m.d.) Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
peste 5 ani apărea Olga Knipper, și atunci devenea clar că nu mai era loc de amante... Anton Pavlovici nu avea aptitudini pentru politică: era dedicat medicinii și literaturii, nu mai Încăpea loc pentru pasiuni politice. În timpul studiilor, s-a detașat de poziția colegilor lui de facultate, care se revoltau Împotriva politicii țariste. Așa cum bine punctează Troyat, „agitația stu denților i se părea zadarnică și teatrală. Din instinct detesta gloata, familiarismele și vocația de turmă ale unei mulțimi În care spiritul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trebuie să adaugi mereu alte și alte afecțiuni. Eu nu am putut accepta înfrângerea chiar dacă a trebuit să trec prin multe suferințe inutile aș putea spune. Chiar dacă a durat destul de mulți ani acea suferință, am reușit u șor-ușor să mă detașez de acel stil de viață și am înțeles că suferința este O {ANS| PENTRU SCHIMBARE. Suferința nu există în esența ei, ci este o lecție care se repetă până ce o învățăm. Am înțeles că asumându-mi responsabilitatea, învățând ceva din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de la viață folosește tot arsenalul de mai sus și ai să vezi rezultate care te vor mira și pe tine, să știți că detașarea de o problemă sau boală nu este aceeași cu cedarea sau abandonarea în fața ei. Când te detașezi de o anumită situație sau problemă în mod conștient, este ca și cum ai scoate ștecherul din priză și energia nu mai poate alimenta acel ceva și, încetul cu încetul, acel ceva se va stinge, se anihilează de la sine și este valabil
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu ne poți omorî. Cam așa vin semnalele, de la ceea ce a fost, vechiul meu mod de gândire și credințe vechi și expirate, formatate cu trecerea timpului psihologic. Eu le simt, le înțeleg și nu încerc să lupt cu ele, mă detașez cu calm, zâmbesc frumos și le explic că am hotărât să nu le mai întrețin. Le spun, că a sosit momentul să fie de acord cu noile credințe și noul mod de gândire care este mult mai puternic și mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
indescifrabilă, care aparține creatorului suprem: "Fuseși în toate și te-ai dat în lături./ încerc tulpina: tu trecuși alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
mine și am obținut al doilea cal. S-a făcut diferența dintre birocrație și cunoașterea realității. Îmi aduc aminte cu plăcere de a aplicație la nivel strategic, în zona de operații de Sud, condusă de Comandantul Infanteriei și Tancurilor: Eram detașat în agricultură (țărănimea era clasa care ajuta Armata la strânsul recoltei) și la insistențele șefului Ststului Major al Brigăzii, am fost înlocuit și adus la „luptă”. Credeți că nu am fost mândru? Am fost, mai ales că în perioada anterioară
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
tunari i-am învățat Pr. N.B.C.; am învățat toți dar devenisem și aici „cineva”. Profund respect pentru Artileriști A.A. Dar s-a produs alt moment de cotitură, atunci când Ș. Pr. A. Ch. al A a 3-a m-a detașat la CRAIOVA, pe funcția de Șef al Stației de Calcul Analitic al Armatei, care făcea parte din Armatele Tratatului de la Varșovia. Am reușit ca întro lună să formez echipajul S.C.A., iar în aplicațiile comune din 1984 - 1985 am obținut
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
în - spre exemplu - romanele Gabrielei Adameșteanu (de care cu temei o apropie pe coperta a patra Irina Petraș) are, la Tatiana Dragomir un referent neîndoielnic și deopotrivă rafinat. Scenele și personajele sunt filmate parcă prin iriși, apoi secvențe imobile se detașează și sunt stocate cvasi-informatic într-o memorie emoțională nelimitată. Nici prea des și obositor, nici prea greu de descoperit în roman, procedeul își merită ridicarea onorantă la rangul de titlu. După dicționar, parcurs atent, aceasta e însăși definiția fotogramei: porțiune
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
ea, mai ales că nici nu știu propriu-zis despre ce e vorba, răspunse Pablo pe un ton oarecum misterios. Dar, dacă te ajută cu ceva, ți-am adus un plic. În locul răposatului dr. Thomas, un medic mult mai tînăr fu detașat provizoriu de la comandamentul Pacificului de Sud, pentru a se ocupa de sănătatea militarilor de pe insulă și În special a colonelului Pruritanal. Dr. Hemming, un nume care chiar că nu spune nimic, Îi fusese recomandat colonelului drept cel mai bun specialist
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]