544 matches
-
luare a deciziei Denumirea modelului Denumiri alternative Informația Mediul (și nivelul de incertitudine din mediu) Criterii/ raționalitate Cum se ia decizia (cum se selectează soluția) Costuri 1. Modelul rațional Modelul deciziei certe într-o lume strict deterministă Completă - Stabil, predictibil - Determinist - Nu există incertitudine - Se află sub controlul celui care ia decizia Raționale Un expert suprem, complet informat, nesubiectiv ia decizia (alege soluția) perfectă Nu există 2. Modelul raționalității limitate Modelul deciziei certe de tip probabilist Limitată Stabil în interiorul grupului care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la flexibilitate, sub toate formele sale. Norma socială de consum include din ce în ce mai multe servicii, caracterizate prin sporuri slabe de productivitate, ceea ce obligă la revenirea la o gestiune a mîinii de lucru moștenite de la vechea reglare concurențială. Avem aici o abordare deterministă în care progresul tehnic și aplicațiile sale concrete, cîștigurile de productivitate, ar constitui în ultimă instanță determinanții principali ai evoluției economice. Or, Școala Reglaționistă nu poate fi redusă la această perspectivă, chiar dacă există o tentație în acest sens. Marx nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
trăiește autorul fictiv (Daniel 8-12; Testamentul lui Levi 16-18). Divizarea istoriei în porțiuni nu are alt scop decât acela de a-i convinge pe cititori de iminența sfârșitului lumii. În plus, așa cum vom vedea mai încolo, apocalipsele propun o concepție deterministă asupra istoriei: fiecare eveniment de pe pământ depinde nemijlocit de o hotărâre divină; nimic nu se petrece „jos”, în lumea noastră, fără știrea și fără voia Celui de Sus. Vielhauer rezumă astfel tehnica „frauduloasă” (pia fraus) utilizată de apocaliptici: „Ei folosesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul, comicul este libertatea estetică absolută. Un libertinism cinic, anarhic pare a fi, adeseori, pseudonimul ei, ca în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Delacroix: „concizia și un fel de intensitate fără ostentație, rezultat obișnuit al concentrării tuturor forțelor spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că ea se face; și luciditatea sa reflexivă i-a Îngăduit să-și formeze idealul stăpânirii de sine: omul este Într-adevăr el Însuși, În bine ca și În rău, la limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
of Clothing (1968), care atrăgea atenția asupra faptului că rezultatele și concluziile cercetărilor lui Alfred L. Kroeber (1919, 1940) pot constitui textul teoriei explicative a schimbării modei. Corolarele acesteia ar fi: moda urmează un traseu ciclic, constant; sau, conform concepției deterministe, moda reflectă evenimentele politice, economice, artistice, științifice și tehnologice ale vremii. 1.3.2. John Carl Flügel: psihologia hainelor și atitudinile ambivalente În 1930, anul apariției cărții The Psychology of Clothes, de psihologul britanic John Carl Flügel (1884-1955), psihanaliza avea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
n cursul procesului interac?iunii �ns??i. Ordinea social? este deci instabil? ?i contingent?; reconstruit? perpetuu de c?tre actori, ea este produsul temporar institu?ionalizat al interac?iunilor, pe care nu le determin? (Blumer, 1989). Blumer denun?? astfel caracterul determinist al func?ionalismului-structuralist ?i �l acuz? pe Parsons c? nu a fost suficient de individualist ?i de voluntarist. Sub influen?a sa ?i a sociologului muncii E.C. Hughes, �?coală de la Chicago� cap?ț? un nou suflu ?i cheam? la realizarea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de agregare a ac?iunilor individuale m care depind de structură situa?iei S �n care se afl? actorii, ea �ns??i afectat? de datele macrosociale M'. Prin această, Boudon se opune hoț?r�ț unei tradi?îi �holiste� ?i deterministe. El afirm? c? explică?ia sociologic? implic? luarea �n seam? a ra?ionalit??îi actorilor �inten?ionali� �n situa?îi de interac?iune a c?ror structur? poate fi aceea a unui sistem �func?ional� (�n care rolurile las? �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
situații-limită în care ele sunt, în aparență, dejucate de roboți, dar al căror deznodământ arată că nu este așa. 1.2. Roboți și androizi Figura robotului asimovian permite SF-ului să inventeze conflicte și deci să genereze povestiri între logica deterministă a unei programări pentru sarcini precise și libertatea de alegere pentru mașină. În cadrul acestei tematici, sunt abordate diverse teme: • exploatarea "maselor lucrătoare": romanul Terre siècle 24 / Terra, secolul 24 (B. R. Bruss, 1959) ne prezintă "creieli" (creiere electronice) gata să
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
două concepte: determinismul interpretat ca o succesiune de cauze și efecte, toate într-un șir nesfârșit, și indeterminismul ce pune omul în poziția privilegiată de a juca un rol în determinarea destinului său. Monismul de concepție este axiomă pentru teoriile deterministe. Parmenide, Socrate, Platon și Stoicii au încercat să impună legea unicității; potrivit teoriei lor, nimic nu se produce fără o cauză. Aristotel este adeptul indeterminismului, al unui neprevăzut și al unei incertitudini la care ființa nu răspunde printr-un gest
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu poate ignora clasa sistemelor ierarhizate. Definirea acestora este intuitivă. Teoria sistemelor Ierarhizate a fost fundamentată de Mesarovic , Macko și Takahara. O contribuție la aplicarea conceptelor acestei teorii pentru sisteme de conducere ierarhizate a fost realizată de F. Stănciulescu. Sisteme deterministe și nedeterministe -sisteme probabilistice-. Despre sistemele analizate până acum nu au fost făcute nici un fel de afirmații privind posibilitatea de a cunoaște precis variabilele de stare și ieșire. Imprecizia cunoașterii acestor variabile are o imagine subiectivă, constituită de incompletitudinea cunoștințelor
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului printre categoriile cele mai elevate ale Romei atrase îndeosebi de gândirea stoică; odată cu acestea au preluat și critica distructivă a divinităților și concepția deterministă a lumii. La Roma scepticismul propagat în cercurile romane de prestigiu referitor la credința în vechile divinități și la cultul oficial nu putea să rămână ascunsă, pentru ca în final sfera religioasă privată a familiilor capitalei să fie contagiată. Participarea destul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică fundamentală din care s-a inspirat întreaga literatură astrologică succesivă. O contribuție deosebită în propagarea astrologiei a avut-o filozofia stoică; aceasta a luat poziție în favoarea astrologiei, în care își vedea confirmată doctrina deterministă despre cursul fatal al tuturor evenimentelor din lume. Împotrivirea pe care i-a adus-o academicul Carneas din Cirene (214-129 a.Chr.) a fost contrabalansată de autoritatea lui Poseidonius, care a conferit credinței astrologice posesia unui sistem cu baze științifice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pozitivistă sau cea interpretativă (hermeneutică) sau cea holistică sau cea a cercetării calitative sau cea a identității. Dincolo de aceste criterii întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă a realității, cu studiul analitic al relațiilor cauze-efecte, cu scopuri derivate din experiența descoperirilor inductive și deductiv-experimentale, cu interpretare pozitivistă și măsurare cantitativă. Sau paradigma constructivistă-hermeneutică-interpretivistă-calitativă pune accent pe latura umană în construcția cunoașterii realității, în raportarea la diferite interpretări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
defini elementele contextului antrenat (date psihologice necesare, strategii, metode, relații, acțiuni, agenți, situații, mijloace, reflecții, predicții, dificultăți, în jurul unor obiective prioritare), • indică ce principii să fie respectate, care descriu moduri de stabilire a relațiilor între elemente, acțiuni, șanse, relații (cauzale, deterministe, probabiliste), cum se stabilesc ipotezele de soluționare, • cum să coreleze cu metateoria asupra structurării generale a activității, a relațiilor între microproiecte, a dinamicii lor, • să distingă clar baza psihologică (teoriile învățării, procesele psihice) de cea pedagogică (context, metode, resurse, conținut
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
enumerării de metode. Ci designul nou trebuie să indice orientarea (design-oriented) în sistemul posibil, cu alternative de acțiuni, conform obiectivelor urmărite, să ilustreze o gândire flexibilă asupra evoluției relației cauze-efecte în desfășurarea procesului văzut probabilistic, iar nu o viziune strict deterministă asupra efectelor, ca în behaviorism. Teoria proiectării noi, pornind de la design-oriented, facilitează trecerea: • de la focalizarea pe predare la cea pe învățare, pe dezvoltare a educaților, adică îi transformă din pasivi în activi și le schimbă rolurile, • de la activitatea cu clasa
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
întâmplă doar ca, uneori, alte forțe să fie mai puternice. Predicțiile realismului structural sunt, precum notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71; 1986: 343). Teoriile științelor sociale identifică de obicei regularități similare legilor, mai degrabă decât legi deterministe ce nu îngăduie excepții. Ele identifică forțe care conduc într-o anumită direcție. Este treaba analistului, nu a teoreticianului, să determine dacă o anumită logică teoretică se aplică în viața reală. Dacă o "teorie bună", în sensul unei logici riguroase
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
i se fixa o singură finalitate: satisafaerea mai ales a „nevoilor biologice”, în primul rând sexuale. Având o bază de preocupări forte îngustă (psihologia sexualității), „freudismul” substituie tensiunii dintre „eu” și „lume”un conflict intrapsihic, „monadic”, între „instanțe” personificate. Viziunea deterministă a lui S. Freud face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se elaborează „soluții de compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id” (înclinații inconștiente
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
privind rolul mijloacelor de comunicare, în special al televiziunii. Ele sugerează toate că impactul este mai puțin izbitor decât se crezuse inițial. "Preocupările primelor studii asupra mijloacelor de comunicare au vizat mai întâi o cercetare a "efectelor" directe, imediate și deterministe" (Zukin, 1981: 362; Bruhn Jensen și Jankowski, 1991: 147-8). Acum este clar că aceste efecte sunt mai mult indirecte și mai puțin determinante. În primul rând există mai multă influență asupra informațiilor decât asupra valorilor și normelor. În particular, televiziunea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
comunității", pentru a folosi expresia lui Hunter) nu putea fi cu adevărat modificată. Membrii acestei elite jucau doar rolurile pe care "societatea" le scrisese pentru ei. Într-un mod diferit, dar practic în aceeași perioadă, a apărut și o abordare deterministă, a celor care susțineau că non-deciziile erau la fel de importante ca deciziile în sine (Bachrach și Baratz, 1963: 641-51; 1970: 44). Accentul pe non-decizii se baza și pe o abordare mai curând structurală decât individualistă, presupunându-se că organizarea societății îngreunează
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ciocnirea a două intenții una conștientă și alta inconștientă, provocînd ratarea celei dintîi uitări de nume, greșeli de scris, pierderi de obiecte, substituții de cuvinte etc.). S. Freud s-a afirmat în psihologie ca adept al unui punct de vedere determinist: totul în viața psihică are o cauză, fie conștientă, fie una a cărei origine se află în structurile inconștientului. În studiul său introductiv la volumul lui Freud, tradus în limba română, Leonard Gavriliu atrage atenția asupra "formulei complexe" a determinărilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care a continuat și în deceniul al optulea, asupra legității și legii în pedagogie. Se avea în vedere importanța metodologică a acestor noțiuni în cercetarea și cunoașterea științifică a realității. Apreciindu-se că în procesualitatea fenomenului educației apar evidente relațiile deterministe, s-a pus întrebarea dacă acestea nu pot fi exprimate sub forma unor legi. S-a discutat atunci și despre posibilitatea considerării principiilor didactice ca legi ale fenomenului educației (3). Fără a se ajunge la concluzii demne de a fi
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
credință statistică în ceea ce este realitatea la un moment dat se creează ca efect inconștient al tehnoștiinței. Astfel, conceptul dominant de realitate în secolul trecut era fondat pe știința clasică. Ne întărea în ideea că trăim într-o lume rațională, deterministă și mecanicistă, destinată unui progres nelimitat. Evenimentul neașteptat din 11 septembrie 2001 a făcut țăndări această credință a modernității, dar, cum capacitatea noastră de uitare este infinită, ne întoarcem actualmente la ea. Totuși, tripla revoluție care a traversat secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trebuie că apare ca irațională. Ei nu au apreciat deloc faptul că, în concepțiile biologiei, într-un mod cu certitudine exagerat, s-a pus accentul pe mutațiile întîmplătoare în teoriile evoluției. Ei se simt invadați de hazard. Aveau o concepție deterministă despre lume. Hazardul ar fi o iluzie datorată ignoranței noastre. Acum li se spune că există indeterminare, că există întîmplare. Și atunci, simt nevoia unei citadele în care să-și reafirme prestigiul. Au apărut mai multe manifestări în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să privim cu alți ochi celelalte culturi. Are loc un reflux al mitului rațiunii, un reflux al deificării rațiunii, un reflux al raționalizărilor care se autoproclamau raționale. Mitul Ordinii-Suverane revine la matcă în cadrul științelor: universul nu mai este o mașină deterministă perfectă, ci un proces de organizare / dezorganizare în care ordinea și dezordinea lucrează împreună. Micro-fizica și cosmofizica ne fac să atingem limitele rațiunii umane. Începem astăzi să privim aventura Rațiunii europene din perspectiva ambivalențelor și a complexității sale și să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]