2,337 matches
-
identitate, răspunse ea. -De ce rămâi cu mine? Mă cuprinse cu brațele rugându-mă să nu mai pun întrebări stupide. Nu am mai insistat. p. 163 Minciunile au puteri curioase: cel care le-a inventat li se supune. Eu care detestasem întotdeauna muzeele și galeriile de artă, am început să le frecventez cu asiduitate: Sigrid îmi transmise pasiunea sa pentru arta contemporană. Declicul l-a constituit o expoziție de Patrick Guns intitulată My Last Meals. La prima vedere, corespundea ideii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la mică distanță și de gânduri, să se lipească de bondarul negru cu abdomenul galben, care zbura fioros, scoțând un zumzet Înfricoșător, de mini helicopter, admirat de copil atunci când zbura lent de la un bujor la altul, Înobilându-le cromatica, dar și detestat de către Va, atunci când făptura era comparată cu un căpcăun ce venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila prietenii: albinuțe, furnici și gâzele frumos colorate. Copilul era mereu frumos Îmbrăcat și i se făceau toate voile, toate moftulețele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Nu există asociere de durată între oameni. Foarte rar se încheagă prietenii care să dureze o viață. Mai devreme sau mai târziu totul e tulburat, stricat, mânjit, pentru că răutatea din mintea omului izbucnește devastator“ etc. Culmea este că autorul însuși detestă banalitatea: „Mi se întâmplă să scriu o frază și îndată după aceea să o șterg. Nimic mai deprimant în literatură decât locul comun, clișeul, banalitatea. Adevărul foarte cunoscut emană plictiseală.“ Din nefericire, în carte, sunt multe fraze pe care Ionel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez o mașină de tocat carnea. Fusese împrumutată la niște prieteni, care așteptau să se uite cui a fost împrumutată de către mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Traian n-ar fi știut să vorbească mai bine despre eroii lor, decît Machiavelli despre Borgia. Dacă elogiul pe care el i-l face n-ar fi decît o odă, ori o figură de retorică, i-am putea lăuda subtilitatea, detestînd alegerea; dar lucrurile stau exact invers: acesta este un tratat de politică ce va rămîne posterității, o lucrare foarte serioasă, în care Machiavelli este atît de nesăbuit, încît aduce laude celui mai abominabil monstru pe care Infernul l-a scuipat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general și prezentul în special, considerând că numai o intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu ar putea elibera in extremis poporul lui Israel. Totuși, nuanțele, deși există, nu-mi par semnificative. Devalorizarea istoriei de acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, ci el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, întrucât crede în eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, în viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru Dora, care oscilează între somnul binefăcător și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu simte epuizarea provocată de efort și concentrare. Este ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu colegi, dialoguri lipsite adesea de conținut, simple fraze banale sau emfatice. Se așează la biroul din somptuosul lui cabinet și abia atunci îi revine în minte pacienta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în memoria altei femei, amanta lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care "buna cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această femeie străină pe care ar trebui să o resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă, din ce în ce mai apropiată pe măsură ce își deapănă firul amintirilor." După trei săptămâni de încartiruire, ordinul a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și nici de sete, după câte s-ar părea! Ce știi tu, Paraschive! Astea toate stâmpără setea de iubire, omule! Că fără mâncare se poate trăi, dar fără iubire, nu și nu, de șapte ori nu, omule! Apreciez sinceritatea, dar detest inepția gândurilor tale... Că iubirea nu-i un fel de ciulama pe care s-o mănânci pentru a-ți stâmpăra foamea... Ție ți s-a urât cu binele! Dar nici ciulamaua ta nu-i un fel de iubire care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cumva știu cum să o împac. Și dacă se întâmplă să fie vreo neînțelegere la mijloc, atunci o lămuresc dacă e vorba de acele persoane civilizate, astfel evitând eventualele confruntări. Și de persoanele pe care nu apreciez, însă nu le detest, cu ele râd cel mai bine. · Spre exemplu, vine timpul să înfrunt pe toată lumea. Intru în salonul plin. Toți mă privesc. Fără ca ținuta-mi să fie sfidătoare, ochii să-mi sclipească. Mă uit în jur. Toți sunt așa cum îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine, nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși, singurul mod, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de evadare nu mai există, căci, dacă ar fi existat, ea, în cele din urmă, ar fi găsit-o și ar fi urmat-o. Din cauza asta, inima ei era grea, ca o piatră. Nu și mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la ghișeul ei de la Poștă -, pe cât era faptul că, în tot timpul acesta, nu găsise nici măcar un singur motiv, pentru care să merite să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Într-o abordare psihanalitică, se poate surprinde legătura tinerei mame cu propria mamă. „Născând, o femeie o întâlnește pe propria sa mamă, devine mama sa, o prelungește pe mama sa, diferențiindu-se de ea în același timp. Femeile care își detestă mama nu au copii.” (B. Bydlowski, 1998, p. 71) Acestea nu acceptă să dea curs rolului matern, pentru că îl anticipează ca desfășurându-se după modelul cunoscut direct în copilăria lor, comportamentul propriei mame. În fapt, se delimitează de acele aspecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de argint duse la gură. Spadele noastre... — Sau sufletele noastre, conchise Alatriste. Guadalmedina bău puțin neslăbindu-l din ochi. — Așa-i, zise. Mascații tăi pot fi la fel de bine În slujba bunului nostru papă Grigore al XV-lea. Sfântul Părinte Îi detestă pe spanioli. Marele șemineu din piatră și marmură era stins și soarele intrat pe fereastră nu avea putere; Însă simpla menționare a Bisericii Îl făcu pe Diego Alatriste să simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
puternică recuzare pe care le citează Tudorel Urian din scrisul altora beneficiază de aprobarea d-sale. Nu putem ști exact, bunăoară în cazul unor impresii ale Ninei Cassian asupra lui Nicolae Breban: "Am un prieten pe care încep să-l detest: Breban. Cu tot formidabilul lui talent, în raporturile personale e mînat de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală a spiritului ). Dumnezeule, ce plăcere îi face să se audă dizertînd! Nu îngîmfarea, nici măcar megalomania nu mă supără atît
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
numeroase zvonuri referitoare la o presupusă sarcină, a fost invitata jurnalului televizat de la ora 13.00, pentru a vorbi despre activitățile pe care le desfășoară fundația ei, care luptă contra analfabetismului. La sfârșitul interviului, jurnalistul i-a spus: "Știu că detestați să se vorbească despre viața dumneavoastră privată, dar vreau pur și simplu să vă felicit". "Vă felicit și eu", i-a răspuns, râzând, soția președintelui francez.
Carla Bruni Sarkozy este însărcinată. Tatăl preşedintelui Nicolas Sarkozy a confirmat sarcina () [Corola-journal/Journalistic/70005_a_71330]
-
Bernard Shaw spune că "e imposibil ca un englez să deschidă gura fără să-i facă imediat pe alți englezi să-l urască ori să-l disprețuiască." Sper, cu toate acestea, că noi, românii, n-am ajuns încă să ne detestăm doar pentru felul în care pronunțăm cuvintele. Avem atâtea alte motive să ne dorim unii altora moartea!
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
un surâs profesional. Mai mult decât atât, Philomena nu și-a pierdut umorul salvator la nevoie, mai ales când află că fiul ei era gay. Ca să nu mai spun că eroinei îi plac la nebunie poveștile adevărate, adică exact ce detestă jurnalistul aflat lângă ea mai mult la insistențele cuiva. De altfel, la sfârșit, un sfârșit pe care cineastul nu l-a dorit cu lacrimi, omul nostru, destul de scorțos, în aparență, are parte de o povestire. Bănuim lungă, având în vedere
Veneția 2013: Ziua marii actrițe Dame Judi Dench by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74010_a_75335]
-
o vârstă fragedă. Au adunat 17 poezii pe care le-au pus în cârca falsului Malley, care erau pure nonsensuri și citate adunate de pe unde putuseră. Apoi au trimis toată isprava către un jurnal de poezie modernistă, Angry Penguins, deosebit de detestat de cei 2. Editorul jurnalului, Max Harris, a fost complet uluit. A dedicat lui Ern Malley o întreagă ediție, chiar dacă în poeme erau cuprinse unele informații mai puțin-decât-subtile cu privire la adevărata lor natură : “It is necessary to understand/ That a poet
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
sindicat se oțărîse furios la acesta, reproșîndu-i nu atît conținutul, cît forma raportului, despre care a răcnit că „nu era bine scris”. Multă vreme după acest uluitor incident am înțeles că, derogînd de la regulile limbii de lemn pe care o detesta cu toate implicațiile ei, profesorul șocase prezidiul tocmai prin folosirea limbajului academic în locul codurilor oficiale de ședință. Sufocanta obligativitate a limbii de lemn a dus astfel la un divorț radical între discursul public și cel privat, nu numai sub aspectul
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
stoarsă, când vine, de noutăți și apoi ignorată complet de mama iubitoare. Filip, adolescentul genialoid și amoral, e studiat cu o mândră, dar tot rece curiozitate. Iar Sebastian, fire mai unghiulară și fiu mai apropiat sufletește de ridicolul tată e detestat de-a dreptul. Pe acest butoi cu pulbere stă paradisul domestic al Ioneștilor, asupra cărora frumoasa și pasionala mater își exercită dulcea ei teroare. Războiul al doilea mondial ce stă să înceapă va aduce scânteia declanșatoare a dramei și accelerația
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]