456 matches
-
la putere, că vechea clasă a revenit, că a trecut la incredibila răfuială cu disidenții etc. Adevărul este că nomenclatura care se confundă cu aparatul de stat n-a pierdut nici o clipă puterea reală. Reflexele sale de autoapărare, oricât de detestabile ar fi, sunt și rămân, în logica sistemului totalitar, firești. Când și unde o astfel de putere a părăsit-o fără rezistență, fără luptă? Mai ales când ea are la spate și un formidabil sprijin extern? Situația geo politică nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o clasă independentă economic poate gândi liber și democratic. Mulți, foarte mulți, și-au făcut iluzii că se poate reveni la o normalitate (care, de fapt?) peste noapte. O serie de fenomene de continuitate ale vechiului regim sunt însă inevitabile. Detestabile, odioase, dar firești. Cine nu are percepția acestor realități face criza de dezadaptare psihologică de care vorbește întreaga carte a lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
într-un tip de societate (oricare ar fi aceasta) și să nu fii condiționat, într-un fel sau altul, de acest tip de societate (sinistrul totalitarism, în cazul nostru). Dar nici fără a cădea, nici pe departe, global, în categoria detestabilă a lichelelor. Categoric ! Nu toți intelectualii care s-au realizat profesional sub vechiul regim au fost lichele. Cazurile și situațiile ce pot fi aduse eventual în discuție au fost toate extrem, extrem de diferențiate. Intransigenții, în astfel de situații, când evaluează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
concentrată; tendința spre improvizare continuă cu punerea personală permanentă în valoare; lipsa deprinderii de a se grupa în jurul unei idei și al unui program; fuga dintr-o formație în alta după interese și umori de moment; un oportunism adesea evident, detestabil, și multe altele. Ne amintim și repetăm mereu toate aceste evidențe supărătoare. Susținem cu tărie totuși că există și o intelectualitate de mare valoare, de o incontestabilă onestitate, competență și tehnicitate, indispensabilă unei vieți politice normale. Respingerea sau indiferența pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
priorităților etico-judiciare ar trebui inversată. Ceea ce nu se întâmplă nici pe departe. Un al doilea exemplu tipic de sentimentalism exagerat este cultul exorbitant al geniilor și maeștrilor spirituali. Ei sunt, de fapt, adevărate catastrofe culturale, deoarece introduc, în primul rând, detestabilul Führerprinzip. Respectiv, dictatura în gândire și cultură, suprimarea judecății personale, eliminarea spiritului critic. Impun în stil oral, superior, definitiv și categoric o serie de adevăruri, care cele mai multe nu rezistă la o analiză serioasă. Doar butade, dogme și mituri inconsistente. Nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
egalate doar de procedeele rasei negre din Africa și Tahiti”, îi scria el lui Ponsonby. Ministrul de externe britanic a primit fără să protesteze petiții în care împărații Rusiei și Austriei erau descriși ca fiind „criminali și asasini odioși și detestabili”. Aceste evenimente, dar și presiunea opiniei publice, l-au determinat să adopte o poziție fermă în cursul crizei refugiaților de la Constantinopol. La începutul lunii septembrie 1849, o noua criza a izbucnit în relațiile rusoaustrootomane: este vorba despre refugierea a 3600
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și morții. Presupuselor etaje ale vieții divine infernul, purgatoriul și paradisul li se adaugă, fără a li se suprapune totuși, straturile umanului "sine", "eu" și "supraeu". Cel mai important, psihanaliștii arată că trupul și sexualitatea nu sunt în ele însele detestabile. Că mai curând reprimarea sistematică, încrâncenată a sexualității este cea care dă naștere nevrozelor, perversiunilor și sentimentelor de culpabilitate. Freudo-marxistul Wilhelm Reich mai ales, la care face referire Leslie, joacă, pe planul moravurilor, un rol eliberator. Căci el își propune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu numai că flirtează din ce în ce mai mult, dar găsesc în același timp noi virtuți ale acestui joc amoros. Apusese de mult epoca aceea în care se aștepta de la femei o abnegație totală, în care cochetăria era asimilată cu vanitatea, cu eul "detestabil". De acum înainte seducția, atât feminină, cât și masculină, nu mai este considerată un păcat, similară cu frumusețea diavolului, ci o virtute, înălțată pe firmamentul stelelor celei de-a șaptea arte. Dumnezeu nu era mort, cum declara Nietzsche, dar trebuia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
față de ea. O porecleau, plini de cruzime "maimuțoiul", "Fernandel" sau "Yeti, omul zăpezilor". În luptă cu ea însăși, Françoise respinge cu groază ideea iubirii fizice, și chiar simplul gând al unei relații cu băieții. Consideră "sexul masculin" ca fiind "dubios, detestabil, odios chiar". Pentru ea, ca pentru majoritatea fetelor, de altfel, relațiile trupești sunt asociate tot cu noțiunea de păcat, iar băieții, cu pericolul. În realitate, ca toate domnișoarele de vârsta ei, Françoise visează la o iubire mistuitoare. Pentru a scăpa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu se mire de absurditatea planurilor editoriale, umflate, dar prea puțin judicioase. Ocupându-se simultan de demersurile ei personale și de reforma societății, două acțiuni care adesea se dovedeau contradictorii, Margareta nu avea cum să avanseze cu repeziciune; combaterea obiceiurilor detestabile, moștenite desigur, împreună cu alte rele, de la vechiul regim, cerea mult timp și energie, dar ea avea convingerea că numai o reînnoire generală putea înlesni și rezolvarea cauzelor individuale: să contribui la asta era datoria oricui. Își făcea datoria. Șederea la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 18/1 1952 Dragă prietene, Am fost foarte bucuros primind scrisoarea dvs. din 15 ianuarie și mulțumesc tuturor divinităților mediteraneene care au binevoit să vă restituie sănătatea! Numai clima asta de la noi, mai detestabilă decât oricând în aceste zile, să nu distrugă ceea ce soarele a creat! Da, și eu am conștiința încărcată că nu v-am răspuns la ultima scrisoare, dar prevedeam apropiata dvs. plecare și aș avea poate și alte scuze, dar la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tonic pe care și eu, și soția mea l-am apreciat foarte mult, pilulele Maxiton. Este mult mai bun decât întăritoarele de aici, care au întotdeauna efecte mai puțin agreabile. Dar amândoi, din pricini de boală diferite, avem niște dimineți detestabile, iar Maxitonul ne ajută să surmontăm această dificultate. În 1949, era foarte ieftin, dacă mai este încă, ați putea să ne aduceți cel puțin vreo douăzeci de cutiuțe? Omagiile noastre dnei Eliade și urările noastre sincere de sănătate pentru dvs.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care Îi Încuraja pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde s-au petrecut detestabile scene de tortură și umilire. În final, Iliescu le-a mulțumit oficial minerilor și i-a trimis acasă. Aceștia Învățaseră Însă drumul Bucureștiului și promiteau să revină. S-au ținut de cuvânt. Desigur, nici opoziția nu procedase Întru totul legal
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nou ori un joc de societate inedit. Am refuzat ideea de istorie literară de autor. Respingem cu aceeași decizie pripită critica având ca obiectiv producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu înclin balanța nici într-o parte, nici în alta. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Așa o fi? Și de ce? În "grădina lui Fidel" n-am căutat cu dinadins și premeditare, în cele 365 de zile, urâtul, detestabilul, criticabilul, cenușiul, de întâlnit adesea în trecut și azi, ci "scânteia" de interesant, tipic, specific, original, ce face din Cuba și cubanezi entități particulare, distincte și de atracție în America Latină și Caraibe. Despre frumusețea Cubei, ce să mai vorbim! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-i pace sub măslini sau Anna Zaccheo ale lui De Santis, Feroviarul lui Pietro Germi, opere ale neorealismului italian care ne-au șocat prin duritate, prin impresia de neprelucrare, de adevăr uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
început să se frece cu mișcări lente, lente, lăsându-se în voie, toropită de căldură și de plăcere. O, da, Cornel avusese dreptate, nu se putea închipui o frumusețe care s-o întreacă pe aceasta. Mi-am zis: oricât de detestabili sunt adulții, merită să devin și eu într-o zi adult, numai ca să pot atinge o asemenea comoară. Atunci s-a petrecut ceva care ieșea din schemă: Cornel n-a mai rezistat, a scos un chiot și a dorit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
filmele cu el sunt comice; nu-ți dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dobândit rangul de normalitate, a intrat în viața cotidiană a fiecăruia, ca orice lucru firesc, ca alternanța anotimpurilor. În plus, lumea a căpătat și un soi de dependență față de porțiile administrate regulat. Printrun efect pervers, dacă la început prezența personajelor detestabile pe micile ecrane era justificată de banii cu care acestea își „sponsorizau“ aparițiile, acum televiziunile își justifică interesul față de ele prin faptul că aduc rating. De ce fac oamenii ochii mari ori de câte ori apar pe micile ecrane asemenea figuri? Cei mai mulți, „masa de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
viclenia mai primejdioasă. Sociologii au observat existența acestei teme antisemite : „Evreul este o amenințare serioasă tocmai pentru că este un adversar valoros” <endnote id="(424, p. 120)"/>. Așa cum observă Leon Volovici, Emil Cioran Îl elogiază pe evreu ca fiind un „adversar detestabil tocmai pentru forța și calitățile sale excepționale și unice” <endnote id="(67, p. 126)"/>. „Evreul este deștept”, se spune, dar Își folosește această calitate pentru a-i Înșela pe alții, „pentru Gescheft”, pentru a se Îmbogăți. Căci, pentru evrei - zice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iorga În 1910, În Parlamentul României <endnote id="(743, p. 28)"/>. Înaintea lui, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) nota că „evreii născuți În țară Își Întrebuințează toată dibăcia ca să scape de servciul militar”. „[Evreii] sunt soldați detestabili - conchide Desjardins - ; 800.000 de brațe nu apucă nici plugul, nici sapa, nici pușca, ci numai banul” <endnote id="(743, p. 48)"/>. În pofida unor astfel de afirmații, evreii din România au avut posibilitatea să-și demonstreze curajul militar și loialitatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frăgezit”. „Nici unul dintre micuți - conchidea patetic săptămânalul bucureștean - nu va mai putea fi adus pe pământ românesc sau readus la viață” <endnote id="(68)"/>. Câteva aspecte ale scenariului trebuie observate. În primul rând, nu ar fi vorba de câțiva infractori detestabili. N-ar fi fost atât de grav. La urma urmei, orice pădure are și uscături. În acest caz, ar fi vorba de „o rețea mafiotă evreiască”, ajutată nici mai mult, nici mai puțin decât de serviciile secrete israelene (Mossad). Mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
august 1938 constata că majoritatea veneau încălțați cu opinci, mulți nu aveau nici un fel de încălțăminte și numai 10% posedau încălțăminte cu care se putea executa instrucția. Ministrul Înzestrării Armatei scria în memoriile sale dr.Marinescu vine să-mi spună detestabila situațiune în care se găsește Serviciul sanitar al armatei...vizitez atelierul central de confecții al armatei. O impresie de jale...mașini vechi, murdărie, lipsă totală de organizare. La 28 mai 1940 a avut loc un Consiliu de Coroană care a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu de vedere. Mărturisea că pentru el crearea unei povestiri sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roman, reforma, revoluțiile, evenimente capitale din istoria științei au fost fructul copt al unor stări de reverie transformate în expresii concrete, suprarealiste. Aceste transformări au determinat deseori progresul; în multe împrejurări efectul reveriei suprarealiste s-a tradus însă, în formule detestabile. Multe reverii s-au concretizat în cele mai grotești manifestări. Revoluțiile și ideile reformiste, precipitate, au avut în special această soartă odată trecute într-un text "concret". Cicatricile recente ale societății contemporane atestă acest fenomen, "eșecul reveriei". În "epoca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]