504 matches
-
care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu alte câteva cărți, dintr-o bibliotecă școlară devastată. Cât despre continuarea studiilor universitare nici nu putea fi vorba. Profesorii se evacuaseră în România sau Germania. Cărți de propagandă în limba rusă începeau să umple rafturile goale din biblioteca universitară. Se zvonea că în localul facultății de farmacie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de români. Un calvar de zeci de ani, având ca rezultat o rătăcire identitară. Prin secole, Basarabia a fost un strigăt zdrobit. A fost și a rămas, fără exagerare, o realitate iconică. În anii '60, multe mănăstiri au fost închise, devastate și transformate în sanatorii TBC, spitale de psihiatrie, depozite, grajduri. Câteva exemple: Căpriana (1962), Hâncu (1960), Saharna (1964), Noul Neamț (1962), Hârjăuca (1962 în altar, devenit bufet, se vindeau vin, țigări, coniac). Începând cu anii '90, situația, impusă de homo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute de gîngănii marine minuscule, brăzdat de limbi de nisip și punctat cu o infinitate de ochiuri de apă de toate dimensiunile. Cînd oceanul începea să se retragă în sine, să se îndepărteze de oraș, să se chircească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi mai hotărâtă, cu atât și rezultatul va fi mai concludent. Inspecția superficiala făcută armelor voastre confirmă încrederea pe care o am în succesul final al cruciadei noastre de astăzi. Va fi nevoie să lăsăm în urma noastră un Levy Pants devastat și jefuit. Va fi nevoie să ne luptăm cu focul împotriva focului. — Ce zice? întrebă un muncitor pe un altul. — Vom ataca mai întâi biroul, surprinzând inamicul cu simțurile încă amorțite de negurile psihice din zorii zilei. — Hei, domnu’ R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în zare se iveau nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și locuitori săraci. Și nivelul material și cultural diferea foarte mult. Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am găsit casa complet devastată. În timpul ocupației sovietice bunicii au trăit cu frică deoarece începuseră deportările în Siberia. Timp de un an de zile rușii nu au reușit să deporteze prea mulți. S-au găsit în anul 1941 la venirea armatei române, la primării (soviete
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
ÎI OFEREA O PRIVELIȘTE DE COȘMAR. ÎȘI DĂDU SEAMA CU INTERES CĂ PENTRU EXPERȚI SOSISE ZIUA DE GLORIE, GÂND CARE ÎI TREZI O OARECARE EXALTARE. ÎN SFÂRȘIT, LUMEA ÎȘI VA DA SEAMA DE EFICACITATEA ACESTOR FAIMOASE SCUARURI ANTIATOMICE! ORICÂT DE DEVASTAT ERA LOCUL EXPLOZIEI, SE VEDEA CĂ SCUARUL REZISTASE ONORABIL. EVIDENT, UNDA DE ȘOC SE REFLECTASE PE SECȚIUNILE CURBATE ALE BARIEREI PĂTRATE DE ZIDĂRIE INGENIOS CONSTRUITĂ. APOI SE REFRACTASE ȘI LOVISE DIN NOU, DE MAI MULTE ORI, DE FIECARE DATĂ SFĂRÂMÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca David să fie pus la curent cu ultimele evenimente, iar asta se face cel mai bine chiar acolo. Se urcară cu toții într-un avion încăpător, care se înălță rapid, precedat și urmat de numeroase escorte. Primul lucru din regiunea devastată pe care îl zări Marin fură farurile strălucind în depărtare. CÂND SE APROPIARĂ MAI MULT, VĂZU CĂ FUSESERĂ AMPLASATE REFLECTOARE PE ACOPERIȘUL FIECĂREI CLĂDIRI RĂMASE ÎN PICIOARE ȘI CĂ LOCUL MIȘUNA DE MUNCITORI ȘI ECHIPAMENTUL LOR. În timp ce privea, nu pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un submarin ieșise din ascunzătoarea lui secretă, lansase un avion-robot, după care așteptase ca instrumentele sale de bord să înregistreze explozia, moment în care fusese la rândul lui aruncat în aer. Începură să coboare și Marin cercetă cu atenție suprafața devastată care se întindea sub el. Observă că mare parte din dărâmături fuseseră deja înlăturate. Cât timp a durat până s-a împrăștiat norul radioactiv? îl întrebă pe consilier, aplecându-se înspre el. \ MATERIA EXPLOZIVĂ ERA UN ELEMENT FORMAT ÎN SECUNDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în alte locuri sinagogile ardeau și vitrinele erau făcute țăndări am fost, ce-i drept, inactiv, dar prezent în chip de spectator curios atunci când, pe Michaelisweg, la mică distanță de școala mea, Conradinum, mica sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre jumătatea lui aprilie când armatele sovietice, după tiruri prelungite de artilerie, au spart liniile germane aflate de-a lungul râurilor Oder și Neiße, pe porțiunea noastră de front, între Forst și Muskau, pentru a se răzbuna pentru țara lor devastată și pentru milioanele lor de morți și pentru a învinge, numai pentru a mai învinge. Văd Panther-ele noastre de vânătoare, câteva vehicule blindate, mai multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Tintin. Și aici, ca și cu alte ocazii, mitologia romanelor cavalerești este suprapusă peste fondul de imagini și de cuvinte al tradiției cu care autorul dialoghează, fecund. Le lotus bleu este cronica inițierii lui Tintin în arcanele unui paradis devastat. China pe care o străbate Tintin este China războiului sino-japonez, un peisaj marcat de dominația sângeroasă a instabilității și crimei. Antijaponez, textul lui Hergé este contemporan cu o producție cinematografică hollywoodiană fascinată de Orientul care își relevă tainele sub impulsul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
are temeritatea de a accepta provocarea îmbarcării în acest voiaj ce depășește limitele omenescului. De această dată, mașina timpului este mor mântul de care urmează să fie înghițit Philip Mortimer : angrenajul care îl trimite în Evul mediu și în viitorul devastat al Pământului este legatul ucigaș al unui inamic redutabil. Călătoria în timp este o altă piedică pe care Mortimer este invitat să o evite. Navigatorul găsește, în cele din urmă, cu tenacitatea de gentleman-scholar, calea de întoarcere către un prezent
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mort simte prezența unei ființe asemenea lui - privirea îl trădează, iar fraternitatea care se naște îi ajută să supraviețuiască naufragiului și luptei cu elementele. Ca și Mort Cinder, africanul nu aparține rasei comune de muritori. Suferința încercată în fața căminului său devastat de negustorii de sclavi nu aduce moartea izbăvitoare. Cine este Mort Cinder cu adevărat ? Suita de ficțiuni ale lui Breccia și Oesterheld refuză să ofere un alt răspuns decât cel înșelător și obsesional al amintirilor unui alt ahasverus. Scrisă cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a pornit Roata morii - violetă. Gol e-al sânului buchet, Floare goală, somnoroasă... Trist, cu roza sângeroasă, Bat la geamul violet. Aurora violetă Se pătează de culori - Venus, pală de fiori, Pare-o stinsă violetă... În parc Acum, stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen și histerie, - Atunci, în parc, și ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pierdută, cu ochi bolnavi, Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată - În veșmintele-mi funebre, Mă întind ca și un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri și jucării din magazinele devastate; în zilele următoare, vor fi înfiați de familii oneste, unde vor fi crescuți în spiritul noii ordini ce prinde să se înfiripe. Suplinitorul a fost ales Comandor(!Ă al Comitetului Cetățenesc, iar Croitorul secretar. Însă emoțiile s-au dovedit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
alcoolul băut pe stomacul gol. Nu păstrez o amintire exactă a faptelor, totul s-a petrecut printr-un perete de gelatină. Dar ea nu, ea nu trebuie să fi uitat. O abandonasem pe jos, în umbră, o grămadă de oase devastate. Folosită și abandonată ca un prezervativ. Poate se afla dincolo de ușă, ascunsă în spatele polițiștilor. O aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
articulațiilor și Rieux socotea imposibilă deschiderea lor. În intervalele febrei și tusei, Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
m-a strigat „Hei, aici!“ Era Jazz Conassey. Bine’nțeles. M-am dus spre locul unde era tolănită ca un covrigel bronzat pe o salteluță albă. Bună, i-am spus. —De-vas-ta-tori! exclamă ea, uitându-se la bikinii mei. —Poftim? Sunt devastată, zise Jazzy. —De ce? De bikinii tăi. Ce, e ceva în neregulă cu ei? Nu! Nuuuuu! Sunt devastată în sensul bun al cuvântului, sunt sexy. Îți făceam un compliment. —Mulțumesc mult, Jazz. Și eu sunt devastată de costumul tău, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
renegați? Din prima săptămână a șederii mele, mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Luke să se întoarcă spre mine, să mă privească nu știu cum și să‑mi spună „Rebecca, ne‑am simțit bine împreună, dar...“ Așa că până la urmă nu spun nimic și zâmbesc mult, deși în adâncul sufletului mă simt din ce în ce mai încordată și mai devastată. Când ajungem la mine acasă, vreau să mă întorc spre el și să mă vait „Chiar pleci la New York? E adevărat?“. Însă în loc de asta îi dau un sărut și zic veselă: — Contez pe tine sâmbătă, da? Se pare că Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Un șir de proiectoare enorme și puternice, adevărate perle strălucitoare care-l încingeau pe Nostromo, deșărtară un flux orbitor în pâcla neagră, punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic. Numai vântul și praful dominau noaptea străină. ― Nici o oază, murmură Kane doar pentru el. Pustie, informă, neprimitoare. Dallas privea urgia de afară care părea fără sfârșit; urmări fragmentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de satisfacție, precum un dinte în alveola lui. ― Da? Ascult. ― Mergem și noi cu ceilalți în expediție, sau trebuie să rămânem închiși aici până când se restabilește totul? Am refăcut deja alimentarea cu energie. Cât despre resturile astea (arătă sala mașinilor devastată, cu un gest larg), asta-i treabă de cârpeală... Cosmetică, ce mai! Poate să mai aștepte câteva zile. ― Știți amândoi răspunsul. (Ea se rezemă, își șterse palmele pe tunica murdară și-l privi în ochi.) Nimeni nu poate să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]