280,392 matches
-
Cronicar Sonete fără sunet Numărul triplu al EUPHORIONULUI sibian (aprilie-mai-iunie 2002) este consacrat lui St. Aug. Doinaș. Numărul era gata de tipar cînd, tocmai sărbătorit pentru opt decenii de viață, poetul ne părăsea. Dintr-unul omagial, numărul devenea, ca și acela al altor publicații, un necrolog. Lucrul cel mai extraordinar din Euphorion este publicarea a șase Sonete fără sunet scrise de Doinaș în ultimele sale luni. Toate sînt superbe. Îl reproducem pe primul care e oarecum paradigmatic pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
dacă îl va executa vreodată, ci istoria literară. Mult mai nebună, domnișoara asta, decît Luminița de la capătul tunelului d-lui Neagu! Un ziar verticalizat și o televiziune în picaj Mai curînd din motive de schimbare a formatului, JURNALUL NAȚIONAL a devenit primul ziar vertical din România. Prin comparație cu ADEVĂRUL, de pildă, Jurnalul național e de fapt mai îngust și mai puțin înalt. Ne mai lămurim puțin citînd editorialul lui Marius Țuca: "Într-o lume în care aproape nimic nu mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
gelozie politică. Fostul premier uită să spună, însă, un lucru esențial. Că a fost îndepărtat de la Palatul Victoria fiindcă era urgentă nevoie de alcătuirea unei strategii a preaderării pe care dl Vasile a tot vîrît-o sub preș pînă cînd a devenit limpede că e nevoie de altcineva, capabil s-o coordoneze rapid. Dl Radu Vasile avea farmec ca premier, știa să facă promisiuni vagi pentru a mulțumi pe toată lumea și cred că într-o țară cu mai puține probleme și-ar
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine marca formală a acestei viziuni neo-simboliste exprimate prin analogii sinestetice: "...argintăria transpiră cum pielea unei fecioare/ pântecul corăbiilor crapă cum merele coapte..." (Aventură). Substanța lirică a acestor poezii pare a se revendica de la constatarea călinesciană potrivit căreia amestecul de regnuri
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
vii;" sau: " Nu mai e nimeni/ pe nicăieri/ doar trecutul se scurge/ cu-ncetul prin răni/ asemenea apei de izvor." în acest context, prezența divină apare ca simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
serile noastre; (...) pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu'mi uscat de hagiu,/ pînă ce-a fost absorbita prin pori și s'a asimilat/ în toate celulele trupului meu,/ și în schelet,/ iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut. De ce încerci să negi,/ de ce pretinzi că nu știi ce flanela..." Poemul are această aparentă narativa înșelătoare, iar motivul e atît de camuflat, de personalizat, încît cu greu mai poate fi excavat din textul de acum. Poeziile lui
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
toate acestea, este greu de imaginat cum Francisco Umbral - autorul cărții în discuție - mai poate indigna încă un public obișnuit cu stilul articolelor sale, care se exercită între insultă cea mai triviala și blasfemia cea mai rafinată. Căci Umbral a devenit un profesionist al pamfletului și al scandalului. Rolul său de etern cîrtitor este atît de cunoscut în Peninsula, încît a ajuns să fie parodiat în talkshow-urile de largă audiență. Gen literar-jurnalistic hibrid, pamfletul se află la hotarul dintre ficțiune și
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
un ton persiflant, dar și amar-melancolic - o adunare de oameni de soi, inutili pe pămînt, fiindcă și-au supravie-tuit lor insile și propriei epoci. Nu e mai puțin adevărat că, în alt loc, ni se spune exclusiv despre Cela că devenise, în ultimii săi ani, un mort în viață. Cu greu s-ar putea stabili, însă, dacă în această apreciere există mai mult cinism, decît compătimire pentru prietenul bătrîn. Pe de altă parte, autorul nu se arătă zgîrcit în adjective laudative
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
al Ateneului din Madrid), la aflarea veștii că Franco executase cîțiva deținuți politici. Iată cum sună frază lui Umbral: "Și Cela a renunțat la funcția să și la jumatatea de milion de pesetas, o grămadă de bani pentru anii 60, devenind un consacrat antifranchist și un candidat la No-belul pe care avea să-l primească mulți ani mai tîrziu". Litota e e-videnta: Cela și-ar fi calculat la rece gestul de dizidenta, pentru a-și spală păcatele și a obține gloria
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de deturnare a biografiei. Treptat, accentul trece de pe subiectul biografiei pe biograf. Există fragmente, eseuri întregi chiar, în care Cela abia apare, fiind marginalizat, paradoxal, tocmai în cartea care îi este, aparent, dedicată. Mai importante pentru Umbral, în asemenea cazuri, devin propria frustrare de a nu fi fost primit încă în Academie, a doua soție a "Nobelului" (portretizata că o mantis religiosa - tipică soție tînără a unei celebrități senile) ori "erotismul intim" emanat de o politicianca de dreapta, vag legată de
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
teza a lui Baudrillard, ci mai de-graba pentru a se împlini o ironie divină. Transformat în propriul clișeu, cîrtitorul de serviciu va înceta în curînd să mai scandalizeze, afirmațiile sale își vor pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica și neobosita, aprovizionînd conștiincios mușuroiul cu hrana spirituală. El era matcă, de care depindeau regenerarea și creația, ca și viitorul. Țîța nu se iluziona niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
mult succes: căutarea primei iubiri și revenirea la acea lume de tandrețe platonica din adolescență. în sine, medievală căutare a iubirii pure, după aproape cinci decenii de mizerie existențiala, poate fi o poveste interesantă. Dar pentru că această poveste să nu devină monotona, pentru a aduce o perspectivă paralelă, Lodge l-a introdus pe Kierkegaard. De fapt, ca într-un dicționar simplist, tema depresiei e în ziua de as-tazi asociată filosofului danez. Discursul paralel nu e pentru prima oara prezent în românele
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
iată un pariu câștigat. N-ar fi fost nimic neverosimil în pasiunea unui filosof pentru Kierkegaard - dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne azi gândirea acestuia pentru omul needucat, fanfaron și supertehnologizat de la începutul epocii globalizării. Tubby aude de Kierkegaard răsfoind o enciclopedie și e atras de titlurile acestuia, care par să-i oglindească
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
se alătură și, ajungând să completeze fericitul triunghi conjugal (și filosofic), se vindecă de toate necazurile... inclusiv genunchiul. Toate celelalte personaje (prilejuind alte perspective menite să diversifice monotonia paralelei cu Kierkegaard), care își povestesc observațiile în monologuri dramatice, sunt uitate, devin ornamente inutile. Toate problemele provocate de teama existențiala se topesc în fața străvechii soluții: cunoașterea de sine. Întelegându-se, cel care se autocunoaște nu mai poate fi nefericit. O calatorie-pelerinaj la Copenhaga reflectă "personificarea" acestei călătorii către propriul sine, ilustrarea intre-barilor adresate
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
într-o competiție, când te confrunți cu un asiatic trebuie să te aștepți măcar la perfecțiune tehnică. D.Av. Dar expresia, comunicarea, conținutul acesteia? Al.T. Sunt ani buni de când au căpătat o anume experiență în abordarea muzicii europene. Încep să devină expresivi. Sunt generații de tineri care au crescut de mici în spiritul muzicii europene; mulți s-au născut în Europa. În plus, sunt foarte deschiși cunoașterii. Am cântat în Japonia Sonata a 3-a de Enescu, "în caracter popular românesc
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
away...// Înveșmîntat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul... (După-amiaza de duminică). Așadar antidotul Nimicului este însuși limbajul imagistic care-l descrie, dezamorsîndu-l, absorbindu-l precum un burete. Deplețiunea morală se compensează datorită plinului formal devenit substanță reprezentativă. În așa măsură încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
carte când se explică prea multe, când se fac prea multe generalizări; sunt unele monologuri interioare prin care transpare cu ușurință omnisciența autoarei. Stilistic vorbind, întâlnim în romanul Rodicăi Braga o anumită voluptate a limbajului plastic prin care abstractul, mentalul devin palpabile, căpătând contururi obiectuale. Este o scriitură senzuală, în care se simte nevoia organică de a transforma totul, mai ales imponderabilele, în materie densă. Frazele sunt arborescente, bazate pe structuri repetitive, de unde ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
ritmul poematic, senzația de reverberație amplă până și a celui mai neînsemnat fapt înregistrat. Există pasaje memorabile, în care temperatura trăirii personajelor își găsește expresia firească în formulări poetice inspirate. Cultivată în exces, această poezie a limbajului riscă, totuși, să devină simplu manierism. în ansamblu, impresia pe care o lasă romanul doamnei Braga este aceea a unei cărți în care formula literară adoptată funcționează ca pretext pentru manifestarea înzestrării poetice a autoarei. Rodica Braga, Și va fi ziua a opta..., Colecția
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
că în ultimele trei sute și ceva de zile societatea americană, posesoarea, în genere, a unei proaste memorii colective, nu face decât să-și amintească: o țară obișnuită să "mănânce trecutul", obsedată de "noutate", a ajuns la punctul-limită în care viitorul devine o valoare secundară. Blocată la momentul WTC, ea face și desface ghemul amintirilor, sperând să afle înțelesul dramei absurde petrecute în inima sa simbolică. România are mai puține probleme cu memoria, dar mult mai multe cu noua sa identitate europeană
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
îl citez din nou pe J.-F. Revel) ca în ciuda privilegiilor, a invulnerabilității și a subvențiilor pe viață să n-aibă alt ideal decât distrugerea societății care le-a pus totul pe tavă! Anihilarea capitalismului și stoparea inițiativelor liberale au devenit cuvântul de ordine al "intelighenției" europene, înarmate cu niște rudimente ale "corectitudinii politice" și cu poncifele unui marxism-troțkism de cea mai joasă speță. Să nu ne mire, așadar, că mare parte din intelectualitatea planetară a ajuns să mărșăluiască demagogic spre
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
silă caracteristică oricărei soacre, mai ales când își vede fiul la apogeu: Quésta Donna!... Și Cucoana,... Madama asta! ce-o mai fi vrând... cum ar veni. Istorice, cuvintele, ca și celelalte rostite, atunci când aflase prima dată că feciorul ei va deveni împărat; Pourvu que ça durre. Numai de-ar ține!... Curios. Tot Domul, cu tunurile lui cu tot, nu face cât Letizia, care nici nu era decât o mamă... Și ea, văzută numai de un Artist! (va urma)
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Încerc, ori de câte ori aflu despre traducerea în premieră a vreunui autor fundamental, o anume curiozitate febrilă. Când autorul în cauză are șansa unor traduceri alternative, sentimentul devine deja unul de confort. în anii '90 îmi plăcea mai mult primul gen de emoție - acum cred însă că prefer tipul amintit de confort intelectual. "Confortabilă", iată, a devenit și Cartea despre Tao și virtuțile sale a lui Lao Zi
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
febrilă. Când autorul în cauză are șansa unor traduceri alternative, sentimentul devine deja unul de confort. în anii '90 îmi plăcea mai mult primul gen de emoție - acum cred însă că prefer tipul amintit de confort intelectual. "Confortabilă", iată, a devenit și Cartea despre Tao și virtuțile sale a lui Lao Zi, tradusă la noi într-o versiune de Dinu Luca și într-alta de Șerban Toader. De curând a apărut la Editura Meteora Press și cea de-a doua ediție
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
bază ale muzicii; este cea de a doua pe care coregraful Ion Tugearu o realizează la opera bucureșteană; pitorescul atât de savuros al folclorului muzical lăutăresc își găsește aici un bun echivalent scenic-coregrafic; aspectul pitoresc este prezent dar acesta nu devine fastidios, nu copleșește evoluția scenică. Cunoscut este faptul că baletul lui Mihail Jora nu desfășoară o acțiune anume; sunt momente muzical-coregrafice, veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]