558 matches
-
vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu viața/ Ca noaptea cu dimineața.// M-am amestecat cu cîntul/ Ca mormîntul cu pămîntul// M-am amestecat cu dorul/ Ca sîngele cu izvorul.// M-am amestecat cu tine/ Cum ce-așteaptă cu ce vine" ( Cu viața
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
e suspectă. Michel Foucault, între alții, a arătat că ambiția rațiunii de a prinde în chingi toate înfățișările vieții, de a le restructura conform unor proiecte nesăbuite, poate duce la consecințe funeste. Actuala societate de consum, căzută pradă unui materialism devorator, areligios și amoral, are în fond același țel cu „măreața orînduire” preconizată de doctrina marxist-leninistă. Cea de-a doua, așa cum a susținut Nikolai Berdiaev, n-o contrazice, ci o complinește pe cea dintîi în racilele sale. Sunteți adesea intransigent. Ce
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Barbu Cioculescu Doborât de diavolești dușmani, dezastruos deformat de destin, doldora de devastatoare efecte, dureros debusolat de dizarmonice disfuncții, derutat de derizorii duplicități, disparități dezesperante, dominat de dorul dispariției, devastat de dispute devoratoare, debilitat de dibuiri divergente, drastic decodat, dat de dușumea, dramatic dezdrumat, dârdâind delimitativ, dosit după deget, discreționar dezmembrat, decimat demografic, demoralizat, dezorganizat, departe de distinsa, drăgăstoasa, divina Uniune Europeană - dar dat dracului de deștept, poporul nostru a trecut prin căderi
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
arată toate secretele dintr-odată, că are numeroase locuri ascunse și misterioase, dezvăluite doar arareori. De aceea, perspectiva locuitorilor asupra orașului este întotdeauna limitată, iar contactul trunchiat. Doar printr-o lupta perseverența, contorsionata și dureroasă se câștigă accesul spre interstițiile devoratoare ale metropolei. În fine, în ceea ce privește coordonatele fantastice ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Tudorel Urian Pentru cei mai mulți dintre devoratorii de știri radio-tv, politica externă ține mai degrabă de domeniul mitului. Este un soi de cabală a liderilor din țările dezvoltate care, dincolo de plicticosul balet al relațiilor diplomatice, făcut public prin comunicatele și relatările oficiale, decid în cinice întâlniri de
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
știe să creeze atmosferă, mișcându-se cu îndemânare „englezească” între precizie a detaliului, umor poetic și un touch de horror. La început ni se sugerează că privirea ușor ambiguizantă a protagonistei s-ar trage de la o relație pătimașă cu universul devorator al cărților. O formă de halucinare de sine, cu vedenii, premoniții și o senzație difuză de vină ar explica multele momente de suspendare a „realului”. Imaginile sunt ușor retenibile, demne de un pictor ieșit din mantaua suprarealismului: „Mi se întâmpla
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
fundamental de monografiile pioase, documentate aproape științific, de tip André Maurois, elaborarea acestui tip de roman este un complex proces de reanimare a unor eroi sau eroine atestate istoric, în tablouri vivante credibile, totul servit întru readucerea în actualitatea noastră devoratoare de efemere știri mediatice a senzației de realitate tangibilă, consistentă, referențială, de plonjare într-un timp și spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
pescăruș, și își pierduse temporar memoria... N-ar trebui să lipsească nici Banshee O’Danann, revoluționara irlandeză, membră a societății secrete Sinn Fein. Marinarul maltez și-a dat însă seama că nu poți intra în competiție cu o pasiune metafizică, devoratoare, irațională și oarbă, pasiunea născută și nutrită în numele revoluției. El știa că nu va fi niciodată decât un element de decor într-un teatru de război dus pe viață și pe moarte. O altă poveste despre viață și moarte îl
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
în care diferite principii și valori se regăsesc și se ciocnesc. Așa se explică frecvența deliberărilor, revenirea sistematică la întregul complex și ceremonial judiciar. Profesorul de patruzeci și unu de ani, care a renunțat, pe rând, la mai multe pasiuni devoratoare (contemplarea mării și mersul pe bicicletă, muzica și șahul, religia și poezia, filozofia și istoria, cariera de judecător și, nu în ultimul rând, viața de pustnic), nu se poate opri să însceneze, cu și fără spectatori, procese organizate meticulos, cu
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
găsi la Opera Română, așa cum exista ea la Cluj și la București în deceniul al șaselea, un mod de a trăi - integral - în teatru. Acolo unde un miracol se întruchipa.Trecător. Seară de seară altul. Fără o astfel de credință, devoratoare, profesiunea aceasta nu poate să se convertească în artă creativă. El era în fiecare seară prezent, pe scenă sau în sală. Când a venit la București, în 1958, avea treizeci de ani. Cântase roluri importante. A fost ales pentru "Oedipe
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze, pești zburători, insula populată până la refuz cu suricate, o oază marină devenită noaptea, printr-o vrajă rea, un stomac devorator încărcat cu acizi, și multe altele constituie miracolul acestei călătorii și imaginea inextricabilă a acestui Dumnezeu care veghează călătoria lui Patel. Ang Lee este autorul acestei cinefeerii. Cu toate acestea, regizorul știe să întrețină focul narațiunii dincolo de inserturile extatice, prin
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
a-și metamorfoza sarcasmul în laudă incomensurabilă, a-și direcționa exagerarea deformatoare exclusiv în encomiul deșănțat. În loc de a-și batjocori stăpînul, un astfel de court-fool ajunge a se batjocori pe sine. E consecința inevitabilă a servituții ideologic-propagandistice asumate, din mlaștina devoratoare de conștiință a căreia nu mai există scăpare. Astfel că incontestabilul geniu călinescian și-a aplicat sieși o nemeritată eclipsă. Valentin Ionescu: Comicul comentariului călinescian, Ed. Cartea Românească, 2000, 224 pag., preț nemenționat.
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
etape au fost anulate după ce autoritățile au dejucat un atac terorist pus la cale de extremiștii arabi. Nivelul de risc maxim al competiției este dat de numărul de accidente înregistrat în fiecare an, din nefericire unele din ele fiind mortale. Devoratoare de vieți, cursa a comis chiar paricid când, la ediția din 1986, printre cele 7 victime s-a numărat chiar francezul Thierry Sabine, inițiatorul raliului. Tributul de sânge a fost plătit și în 2005. În etapa a 7-a motociclistul
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
Într-o ipostază controversată și cu un look senzațional, Jennifer Aniston este acum o șefă de coșmar și o adevarată devoratoare de bărbați, care nu are nicio reținere în a-și teroriza asistentul. „Nu am interpretat niciodată un personaj atât de machiavelic, pur și simplu n-am putut rezista“. Amintindu-și de prima scenă filmată alături de victima sa, Charlie Day, și
Jennifer Aniston, spaima bărbaţilor în Şefi de coşmar () [Corola-journal/Journalistic/69274_a_70599]
-
decât țarina Ecaterina a II-a (1729- 1796). Acțiunea romanului se petrece, în același timp, în două epoci despărțite prin două sute de ani. Un tânăr regizor sovietic lucrează la un film despre țarină, în anii 1980-1990. Scenele legate de Ecaterina, devoratoarea de bărbați și de onoruri (pentru ea, cu ocazia vizitei unui important diplomat străin, construiește Potemkin un întreg oraș de butaforie, de unde cuvântul potemkiniadă), se întrețes cu cele din epoca Brejnev, în care trăiește regizorul, într-un apartament sordid, cu
Un nou roman de Andrei Makine () [Corola-journal/Journalistic/3865_a_5190]
-
vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul său și totul se derulează apoi ca într-un vis al nu se știe cui despre o realitate posibilă.
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
evident figurile întemnițării, ale somnului, chiar ale unei morți simbolice. Să fii găzduit înseamnă să te deschizi tuturor riscurilor și să-ți lași destinul în mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță figura unei oralități devoratoare. Mai întîi, pentru ca să cauți refugiu înseamnă în lumea poveștii să cauți o compensație pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
în principiu, de subiect, filmul te lasă absolut indiferent; altfel, ți se pare unul dintre cele mai pasionante filme care s-au făcut vreodată despre misterul artei actorului, despre devenirea unui artist, despre condiția psihică și fizică a unei meserii devoratoare... Destine sentimentale, de Olivier Assayas (n.1955, fost critic la Cahiers du Cinéma), adaptare fidelă a romanului lui Jacques Chardonne, e povestea unui cuplu (Emmanuelle Béart, măritată cu Charles Berling - un fost pastor, devenit industriaș de porțelanuri, la Limoges -, despărțit
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
nenumărate ori imaginea marelui sculptor și a lucrărilor sale. Ne-a intrat nouă în obișnuință, dacă nu cumva chiar în anumite gene, reflexul stadioanelor, fascinația paradei și tropismul ovației la comandă. În spatele acestor scîntei de artificii și pocnete de petarde, devoratorii lui Brâncuși s-au manifestat mai departe conform naturii lor și proiectelor aflate în plină derulare. Ion Iliescu a mai avut de spus cîte ceva calificat în legătură cu Coloana, Radu Varia se uită chiorîș tot spre Coloană și abia așteaptă momentul
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă în premieră absolută chiar pe
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și se face atâta caz, într-un mod exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
așadar, începe de la imperceptibilul sine, care, la poetul Virgil Dumitrescu, începe firesc cu ziua lui de nastere - iulie 4. De aici, până după 12 ani, apare Van Gogh, poetul. Cum nu în puține cazuri omulgazetar s-a arătat tranșant, aproape devorator, cu argumente irefutabile, când a fost cazul de instalarea ade varului, tot așa își apără subiectul ales într-un pro-domo deconcertant prin substituirea el vs. eu. De precizat - deloc în treacăt - că viața lui Vincent van Gogh (18531890), pictor, desenator
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului sau se strevede prin chinurile creației devoratoare, începută timid de Van Gogh din familie, apoi prin tentativele sale de a deveni misionar protestant în Belgia, în zona minieră Borinage. Din această perioadă, cromatică tablourilor, spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
numai de „firma” Editurii Cartea Românească, ci și de faptul că-l avea redactor pe Florin Mugur. Succesiv, cele două epopei îl determină să se privească în ochi și să-și reprime tendința meliorista, de a mai caută refugii. Pasiunea devoratoare pentru poezie, pentru literatură, în general, nu scade, insă cresc în el, în special în ultimii 3-4 ani de viață, semnele unei splendide maturizări etice. Aurel Dumitrașcu, cel din 1987- 1989, deși nu abandonează esteticul (depun mărturie ineditele acelei perioade
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]