652 matches
-
toiul nopții, dar eu încă nu aud nimic, numai conversațiile șacalilor, noaptea, mai trezeau din când în când în mine un sentiment nedefinit de teamă și îngrijorare. Pe drumul acesta mă întorc acasă, printre livezi, un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și Noga, toți trei o privim concentrați, fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari, iar mie îmi este milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o eșarfă legată peste piept și o pereche de pantaloni galbeni de in cu talia joasă, care o fac să pară de-a dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea mult burta și o fac cam lată în șolduri, deși are talia înaltă. E posibil să o văd așa din invidie, pentru că abdomenul meu n-o să fie niciodată atât de plat, încât să mă mândresc cu el în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că, dezgolindu-se În fața celuilalt - În momentul În care adversarul veritabil era un altul, unul nou -, el Își reafirma, În singurul fel În care putea s-o mai facă, posesiunea asupra Lorenzei. În acest timp Lorenza Îi răspundea, după ce ceruse un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chestia asta și speriat să nu-l înșel - știu eu? -, s-a închis în baie, a umplut cada cu apă fierbinte și a intrat înauntru. În mâna dreaptă ținea o lamă de ras. Cu stânga a dat prepuțul în jos, dezgolind glandul. A început să taie finuț tendonu’, sau ce-o fi ăla, de la baza prepuțului. Sângele urca la suprafață ca un firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru Augustin, care s-a văzut aruncat în acea formă de tristețe adâncă ce face ca totul să-și piardă sensul. În consecință, obiectul problemei lui Augustin nu era doar prietenul pierdut sau întreruperea comunicării cu el, ci el însuși dezgolit de orice motivație, spectator al pierderii sensului, o problemă pentru sine însuși. Dacă de la limbajul discursiv al Confesiunilor, caracterizate de tensiunea intensă și arzătoare a autobiografiei, am trece la reflecția filosofică contemporană, ne-am întâlni cu același concept, tradus ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte părți, prin locurile mai ferite, zăpada făcea valuri cu umbre albastre. Ea își scosese rnănușa și își ținea mâna în buzunarul meu căptușit cu blană, îi strângeam degetele mici și inerte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
norii înșelători. Ester și Garoafa, îmbătrînind, și-au accentuat trăsăturile neamului lor. Ester s-a făcut mare și roșie, cu blănurile grămadă pe ea, cu pălării sofisticate, iar după cincizeci de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și curtenitor, în fața grațioasei doamne Mironescu, ce se apropie cu panerul de trandafiri sub braț. Pălăria veche de pai îi atârnă neglijent pe spate, prinsă cu o panglică de catifea care îi apasă gâtul alb și plin, umerii îi ies dezgoliți din bluza decoltată de grădinăreasă, au diable !, iarăși se crede la un bal paré ! Și ce zâmbet conspirativ ! Nimic nu te enervează pe lume mai mult decât imprudențele inutile ! Doar există soluții raționale pentru orișice lucru ! Și în loc a te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le putem considera ca tot atâtea manifestări ale sentimentului de apartenență. Stricto sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă, și mai ales, o astfel de afirmație îi provoacă sau îi șochează pe cei care "nu sunt". Buricul dezgolit într-un mod "sexy", circumcizia religioasă sau "piercing"-ul intim favorizează extazul împărtășit. Sunt ca și riturile anodine sau exacerbate prin care microtriburile contemporane își exprimă afinitățile elective. Prin care ele transfigurează cotidianul dominat de o logică pe de-a-ntregul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic mai mult. Dragoș se uită pe fugă în jos la propriul lui trup dezgolit în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg. Coborâse și ea privirea și, ezitând ușor, îl fixa în locul unde el simțea un fel de strângere plăcută, cumva neînfricată și totodată neîmplinită. Dar nu exista nimic mai mult, doar ieșirea din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert. Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor. Ele stau dezgolite în fața cerului, pe vârfurile munților; sunt ca niște uriași care stau dormind pe coastele munților, ca niște statui sfinte așezate în deșert și ascunse în adâncimea pământului. Delicatețea cărnii noastre s-a născut din carnea Mamei noastre divine Natura, a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Mea, voi porni furtuna, în mînia Mea, va veni ploaie cu vifor, și vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. 14. Voi surpa zidul pe care l-ați tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt și i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuși, și veți pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Și veți ști că Eu sunt Domnul. 15. Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului și împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; și vă voi spune: Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
17. Și copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste și au spurcat-o cu curviile lor. Așa că ea s-a spurcat cu ei, și apoi inima i s-a înstrăinat de ei. 18. Și cînd și-a dezgolit ea necurăția, și-a descoperit goliciunea, și inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase și de soră-sa. 19. Dar ea și-a înmulțit curviile tot mai mult, gîndindu-se iarăși la zilele tinereții ei, cînd curvea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
bicicletă, într-o valsare sărbătorească: femei în toată firea, ducând senin coșuri cu legume pe ghidon, domni severi plutind laolaltă cu copilașul blondiu atașat la spinare, nimfete-n blugi pedalând cu virilă determinare, dar și frumuseți cu rochiile-n vânt, dezgolind vederii, cu nonșalanță sportivă, desuuri orbitoare. Nu ziceți că, la câte-o traversare, când le acordai prioritate, te trezeai că-ți mulțumesc cu un zâmbet larg, care-ți umplea de plăcere ziua?!? Când, odată întors acasă, am dat, ca-n
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
N-o să mori. — Uf, o mo’, o mo’. — Nu-ți fie teamă, n-o să mori, n-o să mori. Pentru prima oară după două săptămîni, doamna Thaw se cutremură și se ridică în capul oaselor. Ochii i se deschiseră larg, își dezgoli dinții și țipă ascuțit: — Vreau să mor! Vreau să mor! și se prăbuși la loc. Thaw se prăbuși pe un scaun, cu capul în mîini, plîngînd tare. Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partea dreaptă a feței, acolo unde ar fi trebuit să fie obrazul, și mare parte a chipului era răsucită spre ea. Ochiul drept fusese deplasat din linia pe care o făcea cu ochiul stîng, iar globul ocular era atît de dezgolit, că atunci cînd clipea, ceea ce se întîmpla des, pleoapa nu i-l putea acoperi. Lăsă documentul și zise: — Degi, doriți să deveniți bibliotegar. Mușchii care îi acționau limba se mișcau greoi și stropi de salivă săreau pe birou. Thaw îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea zise pe o voce scăzută și tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și pusă cu grijă lângă o altă pereche, ca să nu strice armonia ansamblului...“ „și mama ?“, s-a interesat doamna Gerda. (Privea în gol, peste mine.) „«Salvatorule - striga -, ești Salvatorul meu !...» Își revenise. Vă rog să țineți seama că se și dezgolise un pic, în spasmele agoniei. Asta i-aș fi trecut-o cu vederea, dar nici așa : «Salvatorule !». Simțeam că mi se face greață... Mă uitam la ea, avea fața cioplită parcă în var nestins și părul îl avea ca de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]