567 matches
-
asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu e... Dar bătrânul le-o luă Înainte strigând: — Domnule McLeod! Au venit niște nenorociți de la poliție să vă caute! — Hai, hai, Dougie, nu-i frumos, zise Logan, pășind spre bătrân. Alsacianul fu În picioare Într-o clipă, cu dinții dezgoliți, cu un mârâit care Îi ridică părul pe ceafă lui Logan. Un fir de salivă se scurgea printre dinții sparți ai animalului. Era un câine bătrân, dar suficient de rău cât să-l Înspăimânte de moarte. Toată lumea rămase pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni Încleștați și tatuaje. Dinți dezgoliți, mârâieli, exact ca la alsacianul lui Doug Disperatul. Se uzi o bușitură În celălalt capăt al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i-se treptat În mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținînd o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și-n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu-i fusese atît de aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gîtu-i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cît se apropie mai mult de obiecte, cu atît le vede mai deformat. Ceea ce Îl preocupa acum - căci În lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu mai rămăseseră decât micile răbufniri suspinate ale vântului și tăcerile dintre ele... Dar sufletele dezgolite sunt Întotdeauna sărace și el s-a Îndreptat curând spre casă, lăsând lumini noi să-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
povestită chiar de ele, clickuind pe Internet câteva minute... Am avut noroc să le văd la Polivalentă și-n Z-Club, când erau în forma lor... cea mai expresivă. Nu fac aluzie la ce ne uitam cu toții - fundul Ancăi și picioarele dezgolite ale Ortansei -, dar să nu fim ipocriți și să ne prefacem că am uitat - că după astea ne uitam! Eu nu mă feresc să recunosc. Și de nu e vreun păcat, probabil asta-i explicația că, nemaivăzându-le pe fete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
mânecile largi, făcându-l să alunece peste umeri, apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
l-ar amuza. Aproape toate lucrurile evocate în carte au îndeletniciri omenești. Anotimpurile își zâmbesc, duminicile se târăsc în genunchi (sau se dezbracă în pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul îi masează autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și să te Întorci și să-i aștepți. Nu acceptau să fie omiși. Sammler puse a doua găleată sub țeava curgătoare. Wallace se dusese să o golească pe prima prin lucarnă, Întorcându-se cu mâini murdare și ude, cu pieptul dezgolit, cu perii scurți negri aranjați simetric ca o tunsoare clericală. Brațele Îi erau lungi, umerii albi, frumos formați fără nici un scop. Și cu o anumită cădere a gurii, zâmbind către sine, transmițându-i lui Sammler ca și Înainte impresia mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme Își Încetiniseră avansarea. Acum trupurile din fața lor nu mai lăsau loc de trecere, rămâneau neclintite și formau un zid neîntrerupt și lucios de torsuri dezgolite. ...ne apropiem de momentul când toți cei cărora le pasă de viitorul omenirii trebuie să intre În luptă... Din nu Încetase să-i țină mâna strâns, deși rămăseseră nemișcați. Adam s-a retras jumătate de pas, dar a fost Împins
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă care să i se potrivească... Milioane de piei încercau să umple trupuri dezgolite dezagreabil... Niciuna parcă nu se potrivea și ca într-un magazin second-hand, ca într-o paradă a umilinței, pieile umblau dintr-o mână descărnată în alta încercând să-și acopere dureros chipurile. Uneori, ochii nu se potriveau cu ferestrele tăiate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit degeaba. Atunci Contesa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
semne, Corto este martorul ce contemplă viața care se naște din neînțelegeri și ură. Între aliați și germani, Corto nu dorește să aleagă o tabără. El este piratul solitar căruia îi repugnă fidelitatea față de o cauză în spatele căreia intuiește rapacitatea dezgolită a statelor. Din marginea în care se instalează, Corto este aliatul celor care încearcă să treacă prin acest vârtej al lumii ieșite din țâțâni. Textul din 1967 se organizează în jurul acestui Pacific care adună, ca pe o scenă shakespeariană lichidă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-mi permit să profit de sentimentele bune pe care le ai față de mine. Într-un fel, era puțin cam târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să-ți dai seama, după expresia feței ei și după poziția ușor înclinată înainte a corpului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să nu-i sărute sânii dezgoliți și mai mult din cauza reverului pijamalei care-i alunecase pe umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a întrebat din nou. -te admir de ceva timp. —Romanticule! Cum ai intrat? Încet, că dormeai ca un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de culoare roz, cumpărată desigur din magazinelor lor de aici, fiindcă se vedea că avea o lucrătură deosebită, 203 decoltată atât cât să permită strălucirea lănțișorului pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei parcă l îmbia să se ducă lângă ea. Somnul dă oamenilor o undă de mister, de aceea când te trezești ai o altă alură decât în timpul cât ai dormit. Prin ochii lui și ai iubirii pentru Cecilia, Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și ai iubirii pentru Cecilia, Matei o vedea senină, proaspătă, senzuală, într-un cuvânt fermecătoare. Pentru că trecuse de ora zece s-a apropiat de patul ei pregătindu-i o trezire meritată de o asemenea făptură frumoasă. I-a sărutat brațele dezgolite în timp ce simțind s-a întors pe partea cealaltă zâmbind, prefăcându-se că doarme în continuare. Matei, observând jocul pe care Cecilia îl pregătea cu toată drăgălășenia, așa cum procedase de fiecare dată, a continuat cu mângâierile, cu sărutările, cu vorbele drăgăstoase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-au apucat...acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând...” Cuvintele Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei‑i care‑i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. (Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]