794 matches
-
fi apăsat pe un buton care declanșa nebunia; am repetat asta de câteva ori, ca să nu am îndoieli asupra forței acelui obiect modelat cu mii de ani în urmă, până mi s-a făcut milă de fată și m-a dezgustat curiozitatea mea, oricât mi se părea ea de pură și de justificată; atunci am pus falusul deoparte; peste puțin timp, fata s-a ridicat și a plecat fără să bănuiască nimic din toată întâmplarea. 16. Altă dată, mă aflam pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acelea izbutisem să procur, în afară de mere, și o cantitate infimă de mălai ; acesta, fiert cu foarte multă apă, devenea terci; lăsat să se răcească, el constituia hrana noastră de bază, o hrană infamă, aș putea zice, care ne-ar fi dezgustat profund dacă i-am fi dat vreo atenție. Oricum, permanenta stare euforică în care trăiam pe atunci ar putea fi pusă pe seama nutriției, explicație, după cum mi-am dat mai apoi seama, pe cât de logică, pe atât de cretină. Nici vorbă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Era curios că, un sfert de viață, el trăise în Teheran, între ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că apucă să vadă cum caracatița de beton își întinde tentaculele înainte ca el să orbească de tot. Sincopele lui de vedere erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu-i adevărat. Sânt doar un tip interesant. ― Așa m-am gândit și eu, spuse moale Scarlat. Ai stat mult la pîrnaie? ― Un an și zece luni. Până m-am plictisit. Erau tot felul de indivizi pe-acolo care mă dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi pași de Stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cafeaua răcită. " Și-a făcut-o cu mâna lui", mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: "Dumnezeu să-l ierte". Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sânt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea unei țestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vorbească cu el și că, dacă ar vorbi cu el, ar putea Începe să plângă, frângându-se ca o ceașcă de ceai din sticlă sub puterea unui deochi. Însă numai gândul de plânge În fața altora era de-ajuns ca să o dezguste. De curând Își promisese că nu avea să devină niciodată una din femeile alea smiorcăite și că, ori de câte ori va simți nevoia să verse lacrimi, va face asta În singurătate. De aceea, În acea zi fără strop de ploaie de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeile care-ți plac ție?“. François ar fi preferat să-și taie mai curînd limba decît să răspundă pe tonul acela, sau pe orice alt ton, ciudatelor cuvinte spuse de tatăl lui: cu ce drept Își luase el aerul acela dezgustat pentru a vorbi despre niște fete care semănau prea mult, după părerea lui, cu băieții? Încă un pic și tatăl lui l-ar fi făcut pederast, ceea ce, În gura acelui șef de familie, mare cititor al profeților Vechiului Testament, reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Porfiri cu o privire neîncrezătoare, acesta se ridică de pe scaunul său și dispăru într-o încăpere din spatele biroului principal, de unde, apoi, se întoarse cu o bancnotă de o sută de ruble viu colorată. Fata, Lilia Ivanovna Semenov, protestă înfricoșată și dezgustată în același timp: ă Nu îi vreau. Nu-i vreau banii. Țineți-i dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și fu uimit cât de aproape a fost ca să-l pericliteze. Se pornise în urmărirea ofițerilor de cavalerie ferm convins că aceștia îl vor duce la Lilia. Însă gândul că Lilia ar putea avea vreo legătură cu acești bărbați îl dezgustase profund. În același timp, îl întărise în misiunea sa. Acum trebuia să o găsească pe Lilia fiindcă avea să îi pună o mulțime de întrebări. și înainte era cât pe ce să o întrebe : ' Câți bărbați au fost? De câte ori?' și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lipsea nici adresa din St. Petersburg: Nevski Prospect, 22. Apoi însă se lăsă cu totul în voia stării sale și se întoarse la cealaltă carte. Era conștient de faptul că evitase cu bună știință această carte, nu numai fiindcă îl dezgusta, ci, tocmai de aceea, fiindcă tot voise să se uite peste ea de când cămătarul i-o pusese în mână. Saliva copios, precum știa că și Zakhar o făcea. Desigur, după întrevederea cu Liputin, nu mai putea prentinde că motivele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a solicita o autopsie? Nu e mai degrabă posibil ca Govorov să fi murit din cauze naturale? ă și asta e cu siguranță o posibilitate. Deși ar fi o coincidență stranie în aceste circumstanțe. ă Ce fel de circumstanțe? Expresia dezgustată de pe fața lui Liputin sugera că regreta deja faptul că pusese această întrebare. ă După cum ați putut citi în raport, administratorul a auzit doi oameni intrând în clădire. ă Așa spune el. Se poate foarte bine înșela. Cât despre povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ei Împotriva lumii ostile. Fără machiaj era distrusă. Și vulnerabilă. Kitty se Îmbrăcă și se duse la fereastra mare din camera de zi. Splendoarea răsăritului se revărsa peste ocean și peste gândurile ei. Oare cum era posibil să te culci dezgustată de un bărbat și să te trezești aproape Îndrăgostită de el? Dragostea era atât de irațională, o Învăluise peste noapte, fără s-o anunțe, de parcă fusese drogată sau băuse vreo poțiune magică! Deschise ușa de sticlă și ieși pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și de agresiv, Încât ar fi dezgustat orice femeie, dar Olga era nerăbdătoare să experimenteze primul ei flirt newyorkez. — Ce părere ți-a făcut tipul ăsta? o Întrebă ea pe Kitty de Îndată ce rămaseră singure. — Consideră-l Încălzirea, Încercă Kitty să fie diplomată. Giulia zări un vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întâmpla că făceam o gafă care strica totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi pași de stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormântare. Păstram o aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cafeaua răcită. „Și-a făcut-o cu mâna lui”, mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: „Dumnezeu să-l ierte”. Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sunt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la un cerc strâns și exclusiv de patricieni ai gustului, publicul deci prevea aceste opere fără a fi prevenit și le-au găsit de-a dreptul de neînțeles și grotești. Nordau continuă prin a arăta cum publicul s-a arătat dezgustat de aceste lucrări caraghiose (fig. ), până la ilaritate și chiar irascibilitate ceea ce produs stoparea acestei mișcări ce se dorea o reinventare și o reinterpretare a conceptelor artistice din Evul Mediu pe care le considerau ideale. 1.2. Simbolismul: curent artistic degenerat
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
carne de om. Stătea În cinema pînă În zori, apoi se ducea acasă și dormea pînă la următorul matineu. Omul acesta era fericit numai În sala de cinema. Realitatea, din care angajații librăriei constituiau o porție atît de substanțială, Îl dezgusta. Presupun că, după ce pleci, conchise Wakefield, va trebui să continui să mă duc la film. Poate că ai putea iei pe cineva cu tine la film, vreo iubită, cineva care să nu-ți fie fiică, așa Încît să nu devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]