734 matches
-
Acela că ne naștem singuri Și-n fața morții tot așa suntem. Te-alung și iar te caut totdeauna Și te găsesc cu greu, însă te pierd Știind din vise că nu e totuna Să te gonesc, apoi să te dezmierd. Și mușc sălbatic din a ta iubire Dorind să-nvăț pe mine-a mă iubi Ciudat, destinul cum îmi dă de știre Că te-am pierdut pentru-a te regăsi. Și licărul din suflet, cel dintâi Să nu te țin
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
-ndrept agale spre casa nemuririi În care masa-i plină cu tainele iubirii Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?! SĂRUTUL TĂU Sărutul mi-ai furat timid aseară Îți simt iubirea care mă dezmiardă O-asemuiesc, să știi, c-o floare rară Sunt, oare, mac în lan ce stă să ardă? Mă trec fiori sublimi, seninătate Citesc în ochii tăi ca de cicoare Mai poartă oare-n ei eternitate Sau este o meteahnă... trecătoare
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
lumina poemelor când fulgerele germinează-n noi cuvinte rotunde prea repede alunecând în vâltori... Un semn se ivește în zare și-n taina ce-o întrevăd coborând ca un înger în firava horbotă a serii doar ochii tăi... ... două răni dezmierdate de frenezia altor buze ce-ți vor strivi strigătul - rămas între ziduri ostatic, ostatic... 12 - 13 aprilie 2013 Referință Bibliografică: Ademenit de vechea lumina ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de
ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345845_a_347174]
-
plimba cu tine în poiana iubirii aflată aici, în munții de doruri înalți. Iubito, dă-mi mie duminicile tale și zilele celelalte să le prind toate-n mine și mai dă-mi și mai dă-mi trupul tău să-l dezmierd, că e doină sclipind de cântări violine. Azi, trimite-mi o șoaptă plină de sărbătoarea iubirii s-ascult și-un surâs pe o frunză de toamnă Și-un sărut... sunt modest, nu-ți cer mult.. Sunt pitit pe terasă, iubito
DORINDU-TE de LEONID IACOB în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345850_a_347179]
-
plină, Ai mai fost seara-n grădină? Ai lăsat cerul să-ți pupe Dalbul pe-ale tale pulpe Ce și astăzi mă corupe? De ce simt eu că suspini Și plâng ochii tăi blajini? Ai lăsat sânii la soare Să-i dezmierde blânda boare, În mirosuri de cicoare? Ai mai mers mână de mână, Că eu te voiam... stăpână... Interveni și Emilian la versurile lui George adresate Cristinei, de parcă erau într-un dialog poetic: Umblă,George, umblă fata, Săte dea pe tinegata
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
La rându-mi în Împărăteasa Ta, O! Domnul meu, iubirea Ta veghea! Creatorul: 40 -Ce mândru azi te-ai îmbrăcat Cât visul luminat al astei păduri de brad Și cât de sfânt este mirosul de tămâie Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie! 41 Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină În tine voi planta tot ce se îmbină Cu strălucirea ta, minune, zână În mijloc voi face să țâșnească o fântână. 42 Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat Și gata să
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
înconjurându-te-n splendoare! Terra: 46 -O! ești atât de geneos Preasfinte În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte De toate, în zori și pe-nserat să Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe Pământ! 47 Dar vreau dezmierd! Și iar mi-e dor știi că doar în alintul Tău mă înfășor, cuprinde-mă cu brațul Tău puternic, tandru să-ți simt vigoarea în aromele de leandru. Creatorul: 48 -Ah!, mândra mea mireasă, mamă, soră Îmi vine să te
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.” Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă blondină, tânără, care stătea mai mult singură, bărbatul fiind plecat
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
mă arde/ rămâne tăcută pe val/ o lume de vise ascunde/ și-un zbucium răscolind ireal/ e oarbă cărarea spre tine/ e orb și doru-n pustiu/ tăceri - disperări scuturate/ prin gânduri ce nu se prescriu/ Acasă „tremură plăcerea vie, se dezmiardă-n tinerețe,/ chiar de-i veștedă și tristă,/ poartă-un rest de frumusețe./ primăvara ce-o să vie,/ melancolică-n grădină,/ de iubire-i prăznuită,/ dănțuind zile-lumină.” Acasă, „de-atâtea ori m-ai căutat,/ când nu-ți eram aproape,/ în vântul
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le dezmierda tinerețea corpului de fete zburdalnice și dornice de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar cu cealaltă, începu să-i mângâie merișoarele micuțe. - Uite, Ana, ce-ți fac băieții când
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
fior necunoscut o străbătu... La început stângace, Becky își regăsi stăpânirea de sine, dornică să-i răspundă cu torente de mângâieri. „Toată viața mi-am dorit mângâierile unui bărbat, ca să le găsesc la tine” - Dar ai cunoscut vreodată vreun bărbat? Dezmiardă-mă și iubește-mă pe mine! - Tu ai iubit! repetă Becky cu glasul topit de extaz. În loc de răspuns, buzele Aialei lunecau pe brațele și sânii ei că plută pe o apă curgătoare. Degetele atingeau vertebrele precum clapele unui clarinet ca să
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
relevă piatra de temelie a edificiului spiritual- credința. Este înlănțuirea de imagini care curg în valea eternității, dar și expresia iubirii supreme. Prin Cuvânt, poetul clădește o cetate a veșniciei, lăsând să plouă cu raze de credință care să ne dezmierde trupurile și sufletele. Ne conduce către Adevăr și ne lasă să descoperim cea mai frumoasă cale de a ne mântui: cunoașterea Domnului. Îngenuncheat la tâmpla nopții, Traian Vasilcău alungă întunericul de orișiunde și face să răsară Soarele pe pământul existenței
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
fi avut pe drumul vieții alăturea mergând, dă-mi mâna ta, n-aș vrea ca să te pierd de mine nu aș vrea ca să te rătăcesti adună-mă-n cuvinte și-așa să mă iubesti, ce fericire-i trupul să-ți dezmierd! uniți pe veci prin sfânta cununie o viață să îmi fii prilej de bucurie.. Referință Bibliografică: Dă-mi buzele ca dar de nuntă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de
DĂ-MI BUZELE CA DAR DE NUNTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348470_a_349799]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE OCTOMBRIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Aprinde-mi ruginiul din frunza toamnei, Dezmiardă-mi gândul iar cu amintiri... Lasă-mă să zbor cu vântul șoaptei... Alintă-mă cu pasiunea unei noi iubiri... Ghicește-mă în vise colorate Și spune-mi doar senzația ce te cuprinde... Să ne-nvârtim în valsuri cenzurate... Și focul
VIS DE OCTOMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345045_a_346374]
-
tot albastru ne-a promis... Și parcă-i altă lume și îmi vine S-arunc din calendare, cu destine; Iar lacrimile să le șterg din gene Și să-nfloresc iubire prin poiene... Și ierbii să-i descânt și să-i dezmierd În seve, rătăcirea...și să-mi pierd Prin verdele tăcut, toți pașii muți Și tu să mă primești, să mă asculți Cum muguri albi se-ntorc să te îmbrace În primăveri desculțe...și cojoace; Să le-aruncăm de dincolo de iarnă
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! CULEGE-MĂ CUM SUNT Sunt ca și tine, creată în mister Sunt arbore cu rădăcinile
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
tine să-l smulgi, iar sânii și buricul, să-i lași novici pe mâini străine dă-ți sânii pradă mâinilor să îi frământ cu ir de rouă și sfârcurile amândouă sub crâmpoțeala buzelor tu să îndemni fără zăbavă, să îi dezmierde cu săruturi sau sa-i alinte-n zbor de fluturi pe rotunjimi, gura hulpavă iar pe buric să pun pecetea tânjirilor de foc și miere cu mult râvnita mângâiere iar vintrelor să le cresc setea tainic buric, de piatră sân
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei mă amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de plumb, Sufletul dezmiardă țeluri Care-n flori de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n nerăbdări. Trece pasărea iubirii - Zbor țesut în veșnicii, Elixir al fericirii Presărând melancolii. Curge un izvor de vise
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN SUFLETE GOI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini
ÎN SUFLETE GOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376441_a_377770]
-
se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon, agitându-se în
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon, agitându-se în
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]