486 matches
-
treceau prin cap, sau de starea de certitudine sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la altul. Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis să nu spun nimic, ci doar să mă întorc acasă și să-l aștept, fără să trebuiască, dacă am noroc, să-i arăt cât de copilăroasă fusesem. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În stradă. Nu erau patrule japoneze, iar paznicii chinezi se retrăseseră În spatele zidurilor lor pentru noapte. Basie arătă spre o intrare Îngustă care Înainta printre boscheții netunși de lemn cîinesc spre una dintre case. — Jim, a venit timpul să-ți dezmorțești picioarele. Fă o plimbare pînă acolo și vezi dacă nu cumva cîntă cineva la pianul cel alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu spatele rezemat, nepăsător, dar piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia și am ieșit. Am rămas afară să-mi beau cafeaua, la pompa de benzină erau două mașini. Un bărbat cobora, își dezmorțea picioarele, își punea coatele pe acoperișul mașinii. Era o atmosferă diversă, soarele pe care nu-l văzusem o zi întreagă apăruse la apus. Lumina se apropia de pământ, îl mângâia și pământul părea să se bucure de bunăvoința aceea trandafirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că suntem În aceeași barcă. Dar uite, Annette. S-a Înseninat afară. Zilele astea frumoase de iarnă din Ierusalim, lumina care se ivește Între ploi, de parcă cerul ar cânta. Ce-ar fi să ne plimbăm puțin? Doar așa, să ne dezmorțim un pic? E deja patru și jumătate, acuși se Întunecă. Dacă aș avea curaj, ți-aș spune chiar acum că ești o femeie frumoasă și atrăgătoare. Nu mă Înțelege greșit. Mergem? Doar așa, să ne mișcăm puțin și să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai să-l feliciți pe James pentru flori când o să ne vedem cu el. — Nu fi caraghios, Kiki, bineînțeles că nu. — Ne dezmorțim puțin În antract? Avansând pe interval, odată cu șirul care se mișca Încet, se Întâlniră cu Tom Guthrie, cunoscut cititorilor revistei Punch drept umoristul „F. Anstey“. — Bună seara, Du Maurier. Ce părere ai? — Cred că e o scriere dramatică de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bună pentru carte, presupun. — Asta da. — Nu c-ar mai avea nevoie. Guthrie se Îndepărtă pentru a saluta un alt prieten. — Toată lumea mă crede milionar de când cu Trilby, mormăi Du Maurier. Cea mai mare parte a spectatorilor aleseră „să se dezmorțească“, la fel ca familia Du Maurier, Împrăștiindu-se la bufet și În foaier, În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl oprise pă camionagiu să apese pă viteză decât dacă vrunu s-ar fi Înviorat să Întenteze o fugă fulgerată. Alta a fost chestia În Quilmes, unde mârlănimii i-a datără voie să-și dezmorțească bătăturile dân tălpi, da când răsplata iera așa dăparte, cine s-ar fi despărțit dă ceată? Până În clipoiu ăla, ar spune chiar Zoppi, sau mă-sa, totu a mers ca pă roate, da nervii s-a lățitără În mârlănimea destrăbălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
petrece în sufletul nopților marmoroase. Cine mai bine decât mine va înțelege, că pentru a fi o NĂLUCIRE DE VREMI, va trebui să zburdăm prin universul iubirii cu brațele răzimate de CERUL TĂCERILOR ALBE, unde o muzică a visului ne dezmorțește toată setea de ani în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu te mai intereseze de nimeni și de nimic. Și uite așa o noapte grăitoare mi-a deschis ferestrele universului să pot inhala un AER CALD AL UNEI FERICIRI IMAGINARE. Această fericire, m-a privit mai întâi, cum m-am dezmorțit din măruntaiele vremii și m-am prefăcut vie în lumina ce îmi aprinse-n suflet puterile mirifice ale unui UNIVERS IMAGINAR, unde mintea și sufletul meu avea să devină ATOTPUTERNIC peste un început de viață destul de bine organizată în traiul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
celule cu ușile larg deschise. Pereți lipicioși de atîta sînge. Juan Carbijal pe țambalul lui, cu cămașa sub cap năclăită În roșu. Clinton Valupeyk spălîndu-și sîngele de pe față cu apa din toaletă. Reyes Chasco - o uriașă contuzie. Dennis Rice Își dezmorțea degetele umflate, vinete, rupte. Dinardo Sanchez și Ezekiel Garcia erau chirciți amîndoi lîngă celula bețivilor. Ed sună după ambulanțe. CÎnd rosti cuvintele „Blocul de detenție de la secția generală de poliție“, Îi veni să borască. CAPITOLUL 6 Dudley Smith spuse: — „Flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să te vadă. Exley Își dezmorți picioarele. Crezi că o să citească stenograma? — O s-o primească În cel mult zece minute, iar Bud White o să ți-o tragă pentru asta, chiar de-ar fi să aștepte o viață Întreagă ca s-o facă. A fost convocat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nasul zdrobit, cu suturi la ambele nări. Ed luă cuvîntul: — Se pare că amîndoi am Încasat-o. Coates se uită la el chiorîș, cu o uitătură fioroasă. Ed Îi scoase cătușele și aruncă pe masă țigările și chibriturile. Coates Își dezmorți Încheieturile. Ed zîmbi. — Ți-au zis Sugar Ray de la Ray Robinson? Nici un răspuns. Ed se așeză pe al doilea scaun. — Se zice că Ray Robinson poate să mitralieze o combinație de patru pumni Într-o secundă. Dar eu, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
batista, Își suflă nasul și-și șterse fața. Dar lacrimile i se uscaseră deja; se ridică fără ajutor și păru că merge puțin mai bine și are mintea mai destinsă. Duncan Îi luă haina. Domnul Leonard se ridică și se dezmorți, apoi sorbi puțină apă dintr-un pahar. CÎnd domnul Mundy Îi dădu banii, Îi luă ca și cum și-ar fi cerut mii de scuze. — Și diseară, bineînțeles, adăugă el, o să vă pomenesc În binecuvîntarea de seară. O să fiți gata pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uriaș, care s-a plecat milos spre floarea căzută și aproape împietrită de durere. De sub pleoapa ca de cleștar, a curs pe fruntea ei o lacrimă fierbinte și floarea s-a trezit ca dintr-un somn adânc. Frunzele s-au dezmorțit iar tulpina i s-a ridicat încet, încet, tot mai sus, deși nu îndraznea să-și mai ridice capul. Milos, ochiul, a făcut un semn discret spre soare, iar acesta a înconjurat floarea cu dragostea razelor calde, până când mângâierile lui
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost încă... La mare, de ce nu? N-ar strica să fac o încercare! Oricum, e limpede, a sosit vremea să mă dezmorțesc din blegeala care mă ține pe loc, ce naiba, am 20 de ani și toată viața înainte, cum zice mama! O să trag tare în următoarea lună și-o să-mi regăsesc elanul. Iar de 1 Mai, cu totul alta va fi starea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai strecurat și sătui de adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
an ca marangoz în port când Antonescu lansase celebrul "Ostași, vă ordon, treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le ținea pe ale lui pentru el, iar când vorbea, o făcea numai când avea ceva important de spus. Ripley se ridicase. Își masa în continuare picioarele pentru a-și pune sângele în circulație și făcea flexiuni pentru a-și dezmorți articulațiile. Îi urmărea pe militarii care-i treceau prin față pentru a ajunge la un șir de debarale. Nici un supraom printre ei, nici un "Mister Mușchi", dar toți erau bine proporționați și rezistenți. Se gândea că, dintre ei, cel mai pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11 ani, puteai să le plimbi și tu prin spatele blocurilor; la 13, puteai să le ai; la 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul apartamentelor, pentru a se dezmorți seara la ședința de bloc. Chiriașii fugeau, știau ei ce știau. Cele două scări pompau figuri familiare, prelungite în capot, trening sau pijama și dornice să te pupe și să socializeze. Fiecare simțea nevoia să spună ceva. Blocul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine sau ce trebuia permutată? o scrisoare cu alta? operațiunea de supraveghere? două fraze între ele? un individ cu celălalt? Mi-era și frică să mă gândesc. Am stins lanterna și, cu dosarul în mână, m-am ridicat să mă dezmorțesc puțin. Mi-am întins spatele și picioarele: febra musculară pândește când stai nemișcat, mai ales dacă ai nimerit în biroul decanului, unde noaptea n-ai voie să intri, iar ziua să ieși. Sigur că locul își păstra farmecul, pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neașteptată a gustărilor, îi împăcă imediat pe toți adversarii săi. El însuși spunea că această încheiere a fost „o întoarcere ingenioasă, avocățească a lucrurilor“. Râsul vesel se iscă din nou, musafirii se înviorară; toți se ridicară de la masă ca să-și dezmorțească picioarele și să se plimbe pe terasă. Numai Keller rămăsese nemulțumit de discursul lui Lebedev și era extrem de surescitat: — Atacă civilizația, predică barbaria din veacul al doisprezecelea, se fandosește, și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se concentreze asupra cunoștințelor predate și exersării deprinderilor, ei se concentrează asupra atitudinii cadrului didactic, fiind preocupați de riscurile posibile ale severității lui. Dimpotrivă, profesorul degajat și vesel, care știe să risipească tensiunea inutilă din anumite momente ale lecției, dezmorțind pe elevi cu câte o glumă, își apropie elevii, evitând ca aceștia să devină frustrați și mărește eficacitatea predării, dar și randamentul școlar al elevului. De mare însemnătate pentru câștigarea încrederii, este să se țină seama de particularitățile individuale ale
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]