570 matches
-
-i atinse umărul. Vîrful îi scormonea subsuoara. Gilliat încercă să se dea înapoi, dar abia se putu clinti din loc. Era parcă țintuit în cuie. Cu mîna stîngă rămasă liberă, apucă briceagul, se propti de stîncă și făcu o sforțare deznădăjduită, ca să-și smulgă brațul din strînsoare. Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
heroina), anxioliticele și hipnoticele ( sedativele), cannabis, marijuana, cocaina, anfetaminele, halucilogenele ( LSD, psilocibina, mescalina), solvenții volatili. Tinerii ajung să consume droguri din curiozitate, ignoranță, teribilism, din dorința de a aparține unui grup, ca urmare a presiunii anturajului, sau fiindcă se simt deznădăjduiți. Acestea sunt doar câteva din cauzele existente. Dar, ceea ce este cel mai terifiant la acestă problemă majoră, sunt efectele ucigașe. În urma consumului de opiacee, apare intoxicația acută ce se manifestă prin euforie, prurit tegumentar, mioză, somnolență, hipotensiune arterială, bradicardie, bradipnee
Aripile ți le croiești singur. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Paulina Mandache, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2044]
-
îl așeza printre cei mai de seamă cărturari din acea vreme. Și, apoi, în timpul scurtei sale domnii, Dimitrie Cantemir a cutezat să se ridice cu arma împotriva armatei turcești. Dar prea puternică, această armată i-a înfrânt atunci pe români. Deznădăjduit, Dimitrie Cantemir a trebuit să părăsească țara. Soția sa, doamna Maria, și câțiva prieteni l-au încurajat zicând: Ești bărbat înțelept și a multe știutor. Continuă să scrii. Și, scriind, ai să fii de folos țării și poporului. S-a
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
căutîndu-ne gâturile să ne ucidem, să dispară unul din noi doi, deși te ajutam la lecții, îți arătam dificul- tățile.... Îmi plecam fruntea lângă a ta, cu toate că nici eu nu stăteam prea bine, iar soarta ta, neliniștile tale, le simțeam deznădăjduite, fără ieșire... Ne-am redresat, inocența vârstei a făcut ca ura să se retragă, iar acum e uitată... Ei, ce-ai ajuns tu?"... Masa s-a terminat fără destăinuiri, ne-am despărțit și nu ne-am mai văzut ca și când n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veste. Îi și zise lui Apostol îndată să chibzuiască bine ce face, că nu-i glumă și nici jucărie o logodnă stricată... Aproape un ceas hărțuiră amândoi pe Apostol, încît Rodovica se arătă de câteva ori prin jurul mesei, cu semne deznădăjduite că i se fac scrum mâncările pe foc. Doamna însă se încălzise la vorbă și nu mai voia să știe de mâncări, spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol îndeosebi "cauzele și motivele" unei fapte atât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
calea să-i audă răspunsul înainte de toate. Se ciocniră piept în piept și Apostol o strânse brusc în brațe și o sărută prelung parc-ar fi dorit să-i soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dîndu-i drumul în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit. 25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26. Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit? 27. Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28. Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29. Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sunt nevinovat! 30. Este vreo nelegiuire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji zăceau sugrumate. Buimăcit de somn și de căzătură, dar mai ales de priveliștea neașteptată a celor două leșuri, ieși lângă foc și răcni deznădăjduit: - La arme! Soldații erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
destulă încredere în Iahuben. Era atlant, era liber, fusese sutaș. Numai Agbongbotile izbuti să le arate în zilele care urmară că Iahuben era acum ca și ei și că numai pentru ei putuse veni în aceste locuri spre care doar deznădăjduiții se încumetau. În cele cincisprezece zile hotărâte dinainte, oastea de robi fu rânduită atât cât se putea rândui. Întârzierea însă nu putea fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în peșteri, dar peșterile își închiseră gura
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul 98 aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce la Ahile și îl roagă stăruitor să-l lase pe el să vină în ajutorul armatei pe cale de a fi înfrântă. Ahile acceptă, îi înmânează armele lui și dă ordine de luptă mirmidonilor, punându-i sub comanda lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Gonzalo impresia 192 că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce la Ahile și îl roagă stăruitor să-l lase pe el să vină în ajutorul armatei pe cale de a fi înfrântă. Ahile acceptă, îi înmânează armele lui și dă ordine de luptă mirmidonilor, punându-i sub comanda lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Gonzalo impresia că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
imaginea pe care și-o fac spectatorii asupra epocii. În A Doua Prefață la Andromaca, din 1676, Racine va recunoaște că s-a îndepărtat foarte mult de Andromaca lui Euripide. Într-adevăr, el o zugrăvește pe Andromaca sub trăsăturile văduvei deznădăjduite, care și-a îndreptat întrega tandrețe către Astyanax, fiul pe care i l-a dat Hector, și nu, cum o face Euripide, ca ibovnică a lui Pyrrhus, de la care a avut un al doilea copil. "Subiectul ei este totuși foarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înainte de a i se îngădui să moară... Trebuie să dobândim cu toții binecuvântarea morți cu preț greu... Granița dintre viață și moarte este subțire ca ața, măi!... Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri... fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor. Fiecare își alătură pașii de pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui, împotriva morții, au tăgăduit moartea... și au murit... Măi, Fanachi!... continuă moșierul pe un ton resemnat. Ce trebuie să crească, moare... ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zis că mă iubești. Ai făcut dragoste cu mine! Ai... — Fii serioasă, îi zise cu un glas mai ferm. Oamenii fac sex. Nu înseamnă că nu mai pot trăi unul fără celălalt. —Mi-ai zis că mă iubești, repetă ea deznădăjduită. Și credeam că o să ne căsătorim. De ce să crezi una ca asta? Nu putea să-i zică de Emma Jones și nici că se uitase în geaca lui să vadă inelul. — Îmi pare extrem de rău, zise el. Sunt o groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
castelul Rathfinan. Imaginea surprinse castelul, care arăta splendid în soarele primăvăratic. Arătă covorul roșu care ducea spre umbrar, încadrat de zeci de ghivece cu trandafiri albi. Nieve zări oameni sub umbrar. Deci Aidan tot făcuse un fel de recepție. Zâmbi deznădăjduită. Reporterul se îndreptă spre umbrar cu microfonul în mână. — Mă aflu aici alături de Darcey McGonigle, originară din Galway și o prietenă a miresei, zise el. Domnișoară McGonigle, unde credeți că se află domnișoara Stapleton acum? Și ce părere aveți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cântată, cu un ușor accent berlinez. M-am Întors ca să mă uit la posesorul ei și m-am trezit privind În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită, Încât era cât pe ce să nu-mi dau seama de natura ei. În timp ce Schemm era ocupat să facă plecăciuni, eu am bălmăjit niște complimente la adresa tinerei din fotografie. — Herr Six, zise Schemm mai ceremonios decât concubina unui sultan, dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Hriscu. M-am întors din război! Măi omule, vorbește mai încet! Știu cine ești, dar n-am ce-ți face! spuse, cu fereală, inginerul Ionescu. Fata-i la mine, dar nu ți-o pot da! Dar e fata mea! rosti deznădăjduit Gheorghe. Uite ce-i, nu fi obraznic! porunci inginerul. Tu mai ai acasă trei băieți, ești încă tânăr, poți să-ți mai aduci altă nevastă. Fata trăiește bine la mine, voi avea grijă de ea! Cum aș putea să mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]