594 matches
-
însuși repetă, fără să vrea, vorbele pe care le-a auzit de atâtea ori încât a ajuns să le învețe pe dinafară: — Cinstirea acordată de principe altora este o podoabă. El însă nu poate accepta mai mult decât are deja. Deznădăjduit, își proptește fruntea în pumnii încleștați. Glasul venit din lumea celor care nu mai cuvântă continuă necruțător: — Toate câte și le conferă el însuși, cu de la sine putere, nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui sunt des cântece? Trio Fulcinius se zbate să formuleze un răspuns coerent. Nu mai are timp. Asta înseamnă că voi înșivă vă ocupați cu magia... Ridică mânios tonul: — Căci mie personal nu mi ar fi trecut așa ceva prin minte! Deznădăjduit, nefericitul neagă din cap. Și nu vă temeți că dacă Libo va fi găsit nevinovat, vă va intenta amândurora un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Toate sunt pierite de spaimă. Occia se ridică cu greutate. Ră mâne dreaptă, cu ochii goi ațintiți înainte. Se miră ea însăși că mai are putere să vorbească. Da, rostește slab. A lovit-o fulgerul. Dar, dinăuntrul ei, un țipăt deznădăjduit se înalță: — A fost violată! CAPITOLUL V Vipsania se oprește lângă fântână și-și îngăduie o clipă de răgaz. Dintotdeauna i-a făcut plăcere să savureze acest loc plăcut și răcoros, pentru că de aici se vede toată grădina și aleea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lecția se dovedise a fi un eșec pentru ea - din cu totul alte motive. Practic, a desființat-o. După o oră în care a criticat orice aspect legat de tehnica ei, Balzac s-a uitat la fața ei palidă și deznădăjduită și a declarat: - Eu ți-am spus că ai potențial, nu că ești bună. Dacă vrei pe cineva care să-ți lustruiască ego-ul, nu ești la locul potrivit. Acum, vrei să pleci acasă la mămică sau vrei să ne apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fac să cadă din copaci hohote de frunze, rămânând goi, atunci când grădinile par zugrăvite cu fructe coapte și gustoase, atunci se apropie toamna aducătoare de vânturi, de frunze moarte și palida lună. În codru sună bătrânele ape, natura își scutură deznădăjduită podoaba, iar păsările se duc în lumea mai caldă. Grădina rămâne liniștită și pustie și prin ramuri mai adie câte o undă răzvrătită, iar un vânt puternic începe să adie înfiorând frunzele de pe ramuri. Ploile nebănuite vin pe neașteptate, chiar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
veste. Îi și zise lui Apostol îndată să chibzuiască bine ce face, că nu-i glumă și nici jucărie o logodnă stricată... Aproape un ceas hărțuiră amândoi pe Apostol, încît Rodovica se arătă de câteva ori prin jurul mesei, cu semne deznădăjduite că i se fac scrum mâncările pe foc. Doamna însă se încălzise la vorbă și nu mai voia să știe de mâncări, spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol îndeosebi "cauzele și motivele" unei fapte atât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
calea să-i audă răspunsul înainte de toate. Se ciocniră piept în piept și Apostol o strânse brusc în brațe și o sărută prelung parc-ar fi dorit să-i soarbă tot sufletul dintr-o dată. Fata, cu brațele moarte, murmură aproape deznădăjduită: ― Doamne... Doamne, iartă-mă... ― Să vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dîndu-i drumul în vreme ce ea, cu pași moi, ieșea din tinda întunecoasă. Apostol Bologa rămase câteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
animalele, aerul, copiii, adolescenții frumoși și fericiți, cei care trăiesc demn și decent, nefericiții, cei aflați în divorțuri și în certuri, cei singuri, cei aflați în spitale, cei fără casă, cei fără serviciu, cei fără bani și speranță, cei bolnavi, deznădăjduiți, cei îndrăgostiți, cei mulțumiți de ce le-a oferit ziua de astăzi, dar și cei triști cu toții formăm familia mare a Vasluiului. Și dacă Maica Domnului și-a părăsit mănăstirea din care nu a ieșit niciodată până acum pentru a trece
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
că cel mai interesant eveniment din Elizabethtown, Kentucky, e festivalul anual la care oamenii se Îmbracă precum Părinții Fondatori? Barsam a fluturat din mâini În sus fie ca să sublinieze ceea ce spusese, fie ca să atragă atenția lui Dumnezeu Într-o rugăciune deznădăjduită. — Și apoi se Îndreaptă cu toții spre centru ca să se Întâlnească cu generalul George Armstrong Custer! — De aia nu trebuia să te căsătorești cu ea de la bun Început, a spus unchiul Dikran chicotind pe Înfundate. Furia i se risipise deja, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-mi adun gândurile și după aceea aștept telefonul tău. Promite-mi, promite-mi, a Îngânat Rose isteric. — Bine, mamă, promit, s-a bâlbâit Armanoush. Mamă, ești bine? Ce s-a Întâmplat? Însă Rose Închisese deja. Șocată, palidă și ținând Încă deznădăjduită telefonul În mână, Armanoush s-a uitat la Asya. — Mama m-a rugat s-o sun din nou În loc să mă Întrebe de ce n-am sunat mai Înainte? Nu-i stă În fire. Nu e deloc stilul ei. — Liniștește-te, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căutîndu-ne gâturile să ne ucidem, să dispară unul din noi doi, deși te ajutam la lecții, îți arătam dificul- tățile.... Îmi plecam fruntea lângă a ta, cu toate că nici eu nu stăteam prea bine, iar soarta ta, neliniștile tale, le simțeam deznădăjduite, fără ieșire... Ne-am redresat, inocența vârstei a făcut ca ura să se retragă, iar acum e uitată... Ei, ce-ai ajuns tu?"... Masa s-a terminat fără destăinuiri, ne-am despărțit și nu ne-am mai văzut ca și când n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la fel de mare oricui i s-ar întâmpla. — Sigur că este. Dar e cu atât mai mult o tragedie când i se întâmplă unui om ca Ralph, pentru că oamenii ca el sunt rari. Fran îi zâmbi recunoscătoare, simțindu-se mai puțin deznădăjduită. Jack o înțelegea. Asta nu schimba câtuși de puțin starea tatălui ei, dar faptul că i se recunoștea dreptul de-a fi al dracului de furioasă din cauza asta o ajuta într-un fel să înfrunte situația. — Uite ce e, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
născut un fiu căruia el i-a pus numele Gherșom; "căci", a zis el, "locuiesc ca străin într-o țară străină." 23. După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pînă la Dumnezeu. 24. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și răsăritul lunii, în pădurea de la marginea orașului, lui Bottom i se încredințează rolul lui Pyram, „un bărbat chipeș, bine făcut, așa cum ți-ar plăcea să întâlnești unul într-o zi de vară”. Numai că acest Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide din dragoste crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc pașnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduși năzdrăvani, ca Puck, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor, este expresia folosită de Platon atunci când vorbește despre dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nevoiaș, împreună cu cele câteva albituri. În dimineața aceea clopotul sună mai des ca de obicei, și de fiecare dată, nenea Mihalache, cutremurat, își făcea câte o cruce lungă și largă. Paznicul alerga prin coridorul pardosit cu cărămizi, frângându-și mâinile, deznădăjduit. Se făcuse bine ziua, când clopotul se auzi pentru a nu știu câta oară. De astă dată se desprinse din direcția porții, o comandă poticnită, spusă răgușit, după care auzirăm zgomotul arșicelor de plumb, cu hâșâitul lor specific: se încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic pe atît de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și-l vor azvîrli În Închisoarea Cherche-Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfîrși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Amory, de curând l-am citit pe Eschil și acolo, În ironia divină din Agamemnon, am găsit unicul răspuns adecvat pentru epoca noastră amară: lumea ni se rostogolește pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țintă și fără de sfârșit. Chiar dacă ajungeam la Roma, nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate. Și eu, și japonezii mergeam înainte sperând într-o minune. Eram cu toții deznădăjduiți. Semănam cu un popor rătăcitor umblând prin deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soare străpunge perdeaua deasă a ploii. Eu nu-mi pierd speranța. Am să-mi păstrez speranța până la sfârșit. Căci necunoscute sunt căile Domnului. Am murmurat aceste vorbe aruncându-mi privirea în zare. Parcă nu pentru Hasekura, ci pentru sufletul meu deznădăjduit spusesem acele cuvinte de încurajare. Ca să fiu cinstit, am ajuns să nu mai înțeleg deloc lucrările Domnului. Să nu mai știu dacă Dumnezeu tăgăduiește sau sprijină încercările mele de a sădi învățăturile Sale în Japonia. Singurul reazem care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]