875 matches
-
prin district, o pătură albă de nori coborând deasupra orașului, luna plutea undeva deasupra luminând întregul cer. S-a întors. Șoptisem acele cuvinte în noaptea când mă trecuseră toate frigurile în camera de oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul matrimonial în prima dimineață de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred, și a culminat cu acest...eveniment de azi-noapte și...iată-mă aici - vreau să zic iată-ne - pentru...pentru că vreau ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist. Dădeam din cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în considerație a faptelor brute (pierderea locului de muncă, boli grave, sărăcie, singurătate) care, sinonime cu nenorocirea, sunt considerate „în mod obiectiv” independent de experiența de viață a actorilor. Cum să-i socotim pe ceilalți fericiți, când lumea oferă spectacolul dezolant al atâtor nenorociri? Și, în fața acestora, nu sare în ochi condiția mea mai bună? Chiar dacă sunt victima unuia dintre aceste rele, nu există în continuare și drame mai înspăimântătoare? Comparându-ne cu cei defavorizați de soartă, cum să nu ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
persoane. Oamenii spun că sunt fericiți pentru că a recunoaște contrariul „nu e bine pentru moral”. În societatea de hiperconsum oamenii nu se mai feresc de deochi, ci de propriile lor judecăți negative care, fiind contraproductive, le pot retrimite o imagine dezolantă despre ei înșiși. În principal, este vorba de o atitudine care vizează evitarea descurajării și păstrarea încrederii în propria persoană. Încredere, suspiciune și invidietc " Încredere, suspiciune și invidie" Așa cum s-a văzut anterior, în comunitățile tradiționale oamenii trăiau într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
din celelalte regiuni ale țării. Frontul Popular Român de la Iași a fuzionat cu Partidul Unității Naționale Vatra Românească de la Tg. Mureș. La 20 aprilie Piața Universității din București a fost invadată de grupuri protestatare care au organizat un lung și dezolant picnic mai puțin politic și mai mult ca o anomalie sociologică. Tineri care afirmau că se inspiră din Proclamația de la Timișoara contestau Guvernul, politica țării, instituțiile de Stat, forțele armate și de ordine, moralitatea slujitorilor cultelor și chiar revoluția din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea de junglă decât peisajul dezolant din Shushufindi. Continuăm din ce în ce mai adânc spre inima junglei și ajungem în Puerto Gregorio, unde coborâm într-un drum mâlos, la câțiva metri de gura unui râu larg cu ape tulburi. Urmez majoritatea către punctul de îmbarcare, aflu că vor fi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa de dumneata însuți." Mi-ar conveni, spuse locotenentul, dar locul e atât de departe de toate... Departe de toate, dar mai aproape de universul cel vast decât de orașul de provincie, cu dezolanta lui grădină publică. Știi de unde i se trage numele? Locotenentul mărturisi că nici măcar nu și-a pus întrebarea. Ei bine, o să-ți spun eu, Filip, zise învățătorul, încântat să dezvolte în fața unei urechi virgine unul dintre subiectele lui favorite, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
munte de sare”, în speță setea de absolut a autorului și a personajelor sale. Această sete se relevă în căutarea nepotolită a unei ieșiri, a unei explicații, a unui sens, în absurdul vieții care capătă expresia unui labirint pustiu și dezolant. Nici chiar Beckett n-a putut să creeze o sugestie mai intensă a singurătății omului pe lume. Totuși, Sorescu își taie un drum propriu, de o ireductibilă marcă personală, încetând a mai fi un reprezentant ortodox al absurdului. El își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-am dat seama când am trecut din Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
era mare și lu minoasă. încăperea lui Eduard era foarte mică și cam întunecoasă; avea doar un pat, un birou și un scaun. Biroul era în fața unui geam destul de îngust, care dădea în spatele clădirii, etalând întristător zidul lateral, decolorat și dezolant al unui bloc vecin - un bloc imens în formă de U. în comparație cu încăperea lui, camera mea părea de-a dreptul un iatac de palat! Rămăsesem în picioare, neștiind unde să mă așez. Scaunul era împins, în mod neprietenos, sub biroul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unor evaluări. N-a fost să fie. Am avut de-a face cu o remaniere clasică, desfășurată după toate regulile netransparenței și arbitrarului, într-o atmosferă de război între președinte și premier. Ce fețe ponosite la depunerea jurământului! Ce figuri dezolante, ce orizont fără speranță! În al doilea rând, șeful statului coboară standardele politice, deși logic era să le ridice, dacă tot a forțat o remaniere. Acceptă fără nicio obiecție să fie înlocuiți profesioniști ca Vlădescu sau Dumitru cu politruci, cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în miresmele din copilăria mea imaginară, în parfumul pachetelor nemțești. Iliescu s-a întors patru ani mai târziu. Lumea s-a decolorat, a căzut iarăși în trecutul alb-negru, fără sclipici și fără visuri, iar lumea mea arăta iarăși ca o dezolantă pungă de la sindicat. Acum, la sfârșit de 2009, pe 17 decembrie, am povestit multe, într-un restaurant din spatele Bisericii Albe, de pe Calea Victoriei, cu câțiva diplomați occidentali și colegi de breaslă. Restaurantul este, din câte mi s-a spus, casa în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu lemnele ridicate spre cer ca o implorare mută. Iarba ceea măruntă la care oamenii îi spun troscot, iarbă care se insinuează mai peste tot ca o apă mică și târâtoare, năpădise drumul dându-i și mai mult un aer dezolant. Un drum își are viața lui proprie, este viu doar când este bătătorit de oamenii care-i dau viața de zi cu zi. Dacă oamenii nu mai trec pe el, drumul moare, viața i se stinge ca la o ființă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Doar clădirile, mai prietenoase, torceau cu zgomotul familiar al aparatelor de aer condiționat, luându- se la Întrecere cu cosașii. Traversând partea de nord a campusului - pe care o vedeam pentru prima oară vara, găsind că arată complet diferit față de imaginea dezolantă care Îmi rămĂsese Întipărită În minte din iarnă - mi se părea că viața mea e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine Îngrijite, Încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
știam, Însă pe cel de lângă sobă rămĂsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că toată imensitatea dezolantă a peretelui crăpat, lipsit de fereastră, este absorbită În cerul din tablou. — Îi tare frig acolo jios sub pământ, se plânse tata În timp ce sora mea Îl ajută să-și Înfășoare capul Într-un prosop. Și jiermii nu-ți lasă niși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asigurat Sailasi. Drept să spun, chiar dacă ar fi mușcat, Șaman 211 n-aș mai fi simțit probabil nimic, după sperietura strașnică pe care o trăsesem. Ușurați, eu și ivan ne-am aprins câte o țigară În așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate constru- ite pe piloni - citisem undeva că nu se pot face fundații din cauza permafrostului care se află la câteva palme dedesubt. Acestea erau locuințele guvernamentale pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înapoindu-se, În liniște, la Gifu. Peste numai o sută de zile, Însă, armata lui Nobunaga Înconjură, din nou, Palatul Nijo. Fiindcă, desigur, după primul acord de pace, Yoshiaki revenise la vechile lui șiretlicuri. Ploile din Luna a Șaptea loveau, dezolant, marele acoperiș al Templului Myokaku din Mino. Templul servea drept cartier general al lui Nobunaga. Băteau vânturi și ploi cumplite, chiar de când flota lui Începuse traversarea lacului Biwa. Dar acestea nu făcuseră decât să sporească Îndârjirea trupelor. Leoarcă de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de intelect, spre dobândirea moralității (numită de Kant rațiune practică) în sensul de tratare a celorlalți oameni că scopuri, nu ca mijloace, spre adoptarea principiilor conforme cu "binele suveran", acel "imperiu al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
contrafăcute în privința rechizițiilor pentru armată, aducând imense pagube statului român, în cârdășie cu A.M. Warszawski ("ilustrul"), intermediar între organele administrative românești și comandamentele armatei rusești. Banii publici se scurgeau în nisipul acestor impostori, în vreme ce armata se găsea într-o stare dezolantă, cum o prezenta și Eminescu în articolul Dorobanții, dar nu numai. Poetul compară pagubele aduse de "afacerea MihălescuWarszawski" cu faimoasa "afacere Stroussberg" în căile ferate. Cu ajutorul corespondentului la Timpul, N.T. Moldoveanu, Eminescu declanșează un adevărat război mediatic împotriva oneroșilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
toate erau "păcate" ale românilor, cum inspirat le-a numit Iorga în chiar titlul conferinței și apoi al broșurii. După mai mulți ani relua câteva detalii din conferința sa de la Galați în Istoria românilor prin călători, stăruind fie asupra stării dezolante a orașelor, asupra sărăciei lumii rurale, fie asupra inconsistenței intelectuale ori asupra luxului de fațadă al claselor superioare din Principatele Unite, sau asupra evreilor, văzuți de G. Le Cler ca și cum ar fi fost "regii Moldovei"18. Interesul pe care i
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fu îndepărtată decât la sosirea ofițerului comandant, care se lăsă așteptat: venea de departe, iar mersul său era încetinit de povara unui pântece enorm (...). Nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat."31 Dar nu numai influențele orientale au degenerat substanța latină, occidentală a românilor, ci și "acest creștinism pe jumătate barbar
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de aversiunea față de muncă a claselor inferioare din orașe"; existau și excepții: în drumul său prin Moldova a văzut mai jos de Bacău domeniile familiei Sturdza, remarcabile în opinia sa, care se asemănau cu cele din Lorena 42. În tristețea dezolantă a orașelor, nu prea deosebite de așezările rurale, unde nu existau străzi îngrijite, unde inundațiile din sezonul ploios antrenau viituri care luau gardurile șubrede din mahalale, unde prostituția era la ea acasă (la un nivel care-l deconcerta pe Le
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
drept, domurile grele pe cel stâng, totul ne vestea alte moravuri și un ținut nou; nu ne-am putut înăbuși un sentiment de regret; nu, nu ne mai aflam în Europa; ne apropiam de Orient, de ruinele și singurătățile sale dezolante; tocmai părăsisem regiunile civilizate pentru a cădea fără tranziție în mijlocul unui creștinism pe jumătate barbar și al unui islamism degenerat! Și totuși aceste maluri devastate au fost înfloritoare cândva! Li se rezervă oare un viitor compensator? Oare va trece turcul
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
întâmplă nimic, în afara unei oiști rupte în timp ce coboram prea repede spre strâmtul și informul stăvilar din fașine ce închide iazul din Bilhac. De la Buzău la Brăila părăsim regiunea muntoasă și străbatem o câmpie imensă, aflată între Buzău și Ialomița. E dezolant și monoton; niciun arbore începând de la prima poștă; câteva cătune rare și sărăcăcioase, unde țăranii se adăpostesc cel mai adesea sub bordeie, locuințe subterane ce amintesc de sălașul troglodiților. Văzute de departe, acoperișurile bordeielor, formate din coceni de porumb acoperite
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]