864 matches
-
cu vernisajul patronat de Édouard Herriot). În 1885, la vârsta de nouă ani, călătorește, pentru prima și singura oară, o săptămână, în România - unde este înmormântat tatăl său, decedat subit, si amintirile păstrate sunt mai ales întunecate (ceremonia funerară) sau dezolante prin spectacolul agresiv al sărăciei și înapoierii; merge apoi să-și viziteze bunicul la Constantinopol, în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
în șanțuri de morarii din satele de sus, bărbații încalecă și, înarmați cu ce le cade în mână, merg în susul apei Buzăului să împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă în râu, niciunde. Narația e absorbită de descripția peisajului nisipos, dezolant și a verii toride. Părăsit de nevastă, Enea Lelea stă toată noaptea de Anul Nou singur. După ce bea o cană de vin, adoarme și visează. Îl trezește un strigăt de spaimă, de pe urma căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
cu profiluri și funcții, numai teoretic, respectabile. Domnul Gherman din Somnoroasa aventură, „membru al cooperativei de traduceri și dactilografiere «Prestarea», atât de serios și cu atât de multe calități, încât vârsta nu mai are nici o importanță”, este în realitate un dezolant brigand sentimental, care adoarme în timp ce încearcă să împlinească visul de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică reprezintă tentativa subconștientă de depășire a condiției lor mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat, pe bună dreptate, cartea reprezentativă
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Ahab a părăsit pămîntul pașnic, pentru a se război cu grozăviile din adîncuri! Da, da, Starbuck, din acești patruzeci de ani, n-am petrecut nici trei pe uscat. Cînd mă gîndesc la viața pe care-am dus-o, la singurătatea dezolantă în care am trăit, închis ca într-o fortăreață în care nu poate pătrunde, pînă la comandantul zidit de viu înăuntru, nimic din căldura, câmpurilor verzi dimprejur, o, cît de grea și de obositoare e o asemenea viață! Solitarul comandant
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a unui atare demers, orice explicație devine inutilă. Inclusiv textele teoretice de genul celui despre care a fost vorba în rândurile de mai sus. Relația scriitorilor americani cu Hollywoodul are ceva pervers-disperat: pe cât de fascinantă la început, pe atât de dezolantă în final. Fără excepție, toți cei care au trecut pe acolo au rămas însemnați pe viață. Sumele enorme vehiculate, presiunea psihică nemaiîntâlnită, stilul nemilos de muncă n-aveau cum să nu lase urme în biografia creatorilor. Fiecare studio avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
eseuri de Eugen Jebeleanu și un altul semnat de Traian Stoica. În primul eseu, E. Jebeleanu constată, între altele, o anume sărăcie a inspirației lirice: „O sărăcie de motive de inspirație extremă. O lipsă de autenticitate, de culoare, de diferențiere, dezolantă... Douăzeci de ani de suprarealism au trecut ca niște fulgere prin atmosfera poetică, nelăsând nici o urmă, provocând o vibrare de o clipă, astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim
CAIET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
fizică. Titlul ales de Petru Dumitriu, Drum fără pulbere este foarte frumos și de o transcriere mai aproape de concret a termenului abstract «canal». Scriitorul avea de preparat în prealabil două cartoane mari: viziunea actuală a unei porțiuni a Dobrogei, uneori dezolantă, colboasă, în general aridă și viziunea «drumului fără pulbere» de mâine, cu țărmurile înverzite, cu digurile, cu uzinele, orașele sale. Autorul evocă realitatea viitoare, realismul său presupune deci o puternică facultate de a proiecta trecutul în spațiu (...). Ideologic Petru Dumitriu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat de canoane, mai expansiv și „vulnerabil”. Lirismul e difuz, evanescent, versul lăsat să vibreze acum
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
a inculpatei. Soțul murise între timp, soacra o roagă să locuiască la ea. Nu revine la țară decât după o perioadă de un an. Ce vede o deprimă și mai mult, totul era în paragină („...munca mea... vai...”), o priveliște dezolantă. Acum în mintea inculpatei se cristalizează ideea de a-l pedepsi pe frate: „Mă gândeam de mult timp, cum să-l pedepsesc, să-l dau afară, să-l trimit la S. (tuta)...” Zbuciumul interior care o macină, resentimentele care îi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Muhammad Își scoase pălăria și o ținu la piept. Se uită În jos cu blândețe și spuse: ― Fiți liniștiți. Sunt alături de voi. Își ridică pălăria cu un gest care cuprinse tot cartierul, ghetoul cu prispele lui dărăpănate, străzile nepavate, frânghiile dezolante de rufe. ― O să mă Întorc la voi În viitorul apropiat ca să vă scot din iadul ăsta. Apoi Fard Muhammad se urcă În Chrysler, porni motorul și, cu un ultim zâmbet Încurajator, se Îndepărtă. Fard Muhammad n-a mai fost văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din toată istoria care ieșise în afara Timpului! Puterea sa nu mă mai atingea! Eram imun la degradarea sa! De asta aveam eu mai multe litere în Cartea Anilor! Eram unic. Singur! Eram singur. Nu mai era nimeni ca mine... Ce dezolant! Eram singurul care nu va muri niciodată. Lumea toată va îmbătrâni în fața mea, iar eu mă voi uita înnebunit la ea, disperat că n-am să pot s-o urmez în uitare. Toți vor încărunți, se vor albi, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
față, ar fi putut distinge ici și colo, în micile poieni dintre desișurile de brazi, zeci de siluete minuscule târându-se cu încetineală către înălțimi, cu speranța că acolo caii hunilor nu puteau ajunge. Chilperic întinse mâna către acel tablou dezolant și îi spuse romanului: — Ai zis că voiai să te convingi. Acum ce-mi spui? Sebastianus tocmai se pregătea să răspundă, când atenția îi fu atrasă de o mișcare confuză pe drum: la mai puțin de o jumătate de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum, părinte sfânt? Canzianus întinse o mână și îl apucă se încheietură. — Suntem în mâinile lui Dumnezeu, Ambianus. în mâinile lui Dumnezeu! 30 Oprit în mijlocul pieței, Balamber își ținea murgul, iritat de flăcările incendiului, și contempla cu privirea întunecată peisajul dezolant ce-l înconjura. Cu toate că dăduse ordine precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât ucigător, care, cu toate acestea, fu respectat. Cu puține opriri și cu schimbări dese de cai în stațiile de schimb, ajunseră la Lugdunum în trei zile, timp în care avură deseori ocazia să zărească, mai ales în jurul satelor, înjghebări dezolante de barăci ridicate de fugarii din provinciile invadate. Găsiră Lugdunum încă traumatizat de marea spaimă pe care o încercase cu puține zile în urmă. Amenințată de gepizi, marea cetate, slab apărată de milițiile romane și de saxoni, adăpostise mulți refugiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o luăm pe drumul ăsta, care pătrunde în teritoriul lor. Mai devreme sau mai târziu, ne vor găsi ei pe noi. 4 A doua zi, peisajul din jur se schimbă din nou. Se văzură înaintând pe un teren moale și dezolant, o câmpie în care nu se vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umăr pe Metronius. — Acum e deja ziuă și sigur nu mai doarme nimeni. Așa că e vremea să pornim la drum. Să ne pregătim! 5 Ieșiră din mlaștină câteva ore mai târziu, pătrunzând într-o regiune unduitoare, cu sol argilos, la fel de dezolantă și la fel de îmbibată de ape, dar în care începea să se facă simțită prezența omului. Mergeau pe sub cerul limpezit într-o zonă de stepă, pe cărări unde pământul roșiatic părea să se sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când, la primele luciri ale zorilor, oaspeții redutei deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o bună parte din pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și construcțiile agricole, între care fânăria și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grămadă tragică, Sebastianus observă că nu toate trupurile purtau răni primite în luptă; printre ele erau și copii. Fără să mai aștepte întrebările pe care el ezita să le pună, Rutilius răspunse: — Aici - făcu un gest cu mâna către spectacolul dezolant ce-l oferea piața - îi ținem pe fugari și îi îngrijim pe răniți în luptă și chiar și pe bolnavi... Avem mulți și nu toți rezistă. Traversând în lumina palidă a zorilor tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare-se, să-l salut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foarte multă care dorea un taximetru. În momentul când totuși, mai apărea câte un asemenea mijloc de transport rapid, mașina era luată cu asalt de către solicitanți Încât te minunai cum de biata nu era dezmembrată pe loc...!! Covârșit de acest dezolant spectacol, privea cu mâhnire la oamenii, locuitori ai acestei moderne Metropole, ce se călcau În picioare, se Înjurau, uneori chiar se loveau...!! O fracțiune de secundă, imaginația sa călători către Însorita capitală a greciei, unde acest mijloc de locomoție Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parterul ei un restaurant mai bine zis „O bombă”, unde toți borfații cartierului Își aveau punctul lor de Întâlnire punând la cale tot felul de matrapaslâcuri! În ce privește clădirea, era locuită În exclusivitate de țigani. Astfel, acest edificiu avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer îndurerată. Dar cumva eram iritată. Mi se părea că mi se închisese gura. — De ce să nu spun? am întrebat. Ăsta e adevărul. Sunt o bătrână uscată fără bărbat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]