1,549 matches
-
părea că prin falange ni se scurge un fluid care nu este sângele niciunuia dintre noi. Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptă visele noastre de copii inocenți, care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață. Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnă povară cărnii și tirania gândurilor, ... Citește mai mult Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -un fluture mi-a adus mesajul pe care-l așteptde la-nceput, de când mi-ai spus întâia oarăcă nimeni nu poate trăi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ni se va păreacă prin falange ni se scurge un fluidcare nu este sângele niciunuia dintre noi.Acolo, în Poiana cu Flori, ne așteaptăvisele noastre de copii inocenți,care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceață.Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnăpovara cărnii și tirania gândurilor,... XXII. RÂSUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
te întâlnească în”noaptea albastră”, în suspinul înflorit „chiar dacă nu poți prinde/ liniile din palma iubirii noastre,/ chiar dacă nu poți prinde/ urmele pașilor noștri.” (Visul). Alte expresii aduc în lumină partea suavă și rafinată a trăirilor, sufletul poetei atingând note diafane, luminoase atunci când iubește, când este iubită. „- o primăvară este gândul tău!”; „pe cărarea albastră te voi întâlni”; „luminezi acolo unde nu-i lumină” etc. Sau: „ascultă, ascultă și vino/ la marginea apelor timpului!/ El este cel care cheamă,/ el este
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
liziere de copaci verzi, în care esențe de foioase conviețuiesc cu cele de conifere, pe deausupra lor sau printre ei se zărește marea. Aerul este umed, proaspăt, cu miros vegetal. În spatele și deasupra stâncilor pe cer se profilează un spectacol diafan. Pământ și cer par a se completa și sincroniza prin culoare și măreție. În spatele nostru, la celălalt capăt al stâncilor nori negri acoperă cerul. Stânca devine element de legătură între două lumi, una a luminii, a soarelui, a diafanului, cealaltă
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
spectacol diafan. Pământ și cer par a se completa și sincroniza prin culoare și măreție. În spatele nostru, la celălalt capăt al stâncilor nori negri acoperă cerul. Stânca devine element de legătură între două lumi, una a luminii, a soarelui, a diafanului, cealaltă a întunericului, a furtunii. Privind în stânga ochiul este scăldat de imaginea luminoasă a stâncii și a cerului, privind în urmă este înspăimântat de imaginea întunecoasă a acestuia. Ești cuprins de două porniri diferite, să stai locului pentru a privi
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din zăpada diafană, s-alunge a vremii iarnă, mândri răsar ghioceii și scutură clopoțeii. Să anunțe-n toată țara că, a venit primăvara. Cu ei aduc sărbătoare în grămezi de mărțișoare. Crini, zambile, margarete... pentru măicuțe și fete, pentru colege, iubite... sunt daruri
MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367850_a_369179]
-
ai fi, Chiar de asta palpabil cumva n-ai ști, De-ți vine să-nflorești precum o zână, Tu ști să zâmbărești ca cea mai bună ! Acu în seara senină, încă călduroasă, Printre zâne una-i toată prefrumoasă, Are zâmbet diafan, superb, permanent, Inspirând poeții ce mâzgălesc pergament.. https://www.youtube.com/watch?v=n-Onwg9WCdI Referință Bibliografică: Cât de Frumoasă ... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]
-
08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cartea de versuri „Dincolo de cer”,apărută în 2010 la editura PIM din Iași ne propune o lectură agreabilă a unei poete care trăiește vârste diferite în același timp. Găsim în cartea de versuri adolescenta diafană veșnic îndrăgostită, femeia tânără și iubitoare și femeia matură care își caută locul dincolo de cer iubind iubirea de Dumnezeu și de sacru,spre liniștea ei sufletească. Te atrage pe loc și definitiv disponibilitatea poetei în a crea cu sinceritate artistică
PARFUM DE VIOLETE- DESPRE VOLUMUL DE POEZII DINCOLO DE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367304_a_368633]
-
bat insistent/ în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor prometeic.../ S-au jucat cu focul/ și acum/ dau din umeri,/ în fața flăcărilor cerului/ și iubitelor amăgitor de frumoase./ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din fața oglinzilor de cristal!” Ca într-o magie a cuvintelor: Clopoțeii iernii, Primăvara, Timpul
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
bat insistent/ în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor prometeic.../ S-au jucat cu focul/ și acum/ dau din umeri,/ în fața flăcărilor cerului/ și iubitelor amăgitor de frumoase./ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din fața oglinzilor de cristal!” Ca într-o magie a cuvintelor: Clopoțeii iernii, Primăvara, Timpul
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA M-ai așteptat, știu bine, în fiecare seară Și-ai întrebat de mine pe fiecare stea, Ai întrebat și luna când norii o-nfășoară În văluri diafane, ca fulgii moi de nea. M-ai așteptat, știu bine, în nopțile de veghe Și-ai întrebat și vântul de mine, unde sunt, Ai întrebat și marea la câte mii de leghe M-a dus, pe ce limanuri de apă
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
de fiere-ntrânsa are.” Poetul Ion Pillat asociază mitul sirenei cu cel al lui Orfeu. Placheta de versuri Ecouri marine începe cu constatarea „că nu mai sunt sirene!” În accepțiunea poetului român imaginea sirenei este sacralizată. Înzestrată cu o frumusețe unică, diafană, amestec de etern și efemer, de sacru și pământesc, ea este „întruparea eternă a iubirii”: „Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin/ [...], „Purtând în păru-i alge și albe flori marine”, „Și sirena ce ascunde o femeie și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de aceeași oameni cheliți de atâtea obiceiuri fără tăgadă toți se ascund în mașini sau în "husele"lor de paradă sunt excentrități dobândite în plictiseala nevoii de a fi mereu înghețați sfâșietor de cuminți și înșelător mulțumiți de viața lor diafană dar plini de norocul de a fi ei înșiși ca nimeni alții într-o paradă de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: DIN DANEMARKA / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1601, Anul V, 20 mai 2015. Drepturi
DIN DANEMARKA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367692_a_369021]
-
în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la nicio altă femeie. Și-acum? Iar sunt la un pas să pierd din nou o iubire pură? Sunt oare un condamnat al vieții și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
dar toată ființa mea se concentra, fără să vreau și fără speranță de nici un fel, asupra unei fete de o extraordinară frumusețe, o finețe de om, o tandrețe plutitoare, o modestie și o măreție cum nu credeam că pot exista. Diafană, vaporoasă, angelică. O clipă ni s-au întâlnit privirile. Convențional și amabil. Un zâmbet. Privirea ei era o privire calmă și senină, care nu era decât un fel de șoapta ce știa să ascundă, de fapt, un adânc clocot interior
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
din mână-n mână, din gură-n gură. Ridicol!, gândind la acea Ana Blandiana, mi-am zâmbit, căci mi-a plăcut să mă gândesc la faptul că o sărut, de fapt, indirect. Și asta pentru că a băut puțin și Ana Diafana, și ochii i-au sclipt. S-au recitat versuri, cineva a cântat frumos, de jale, iar eu nici nu eram acolo, eu pluteam peste clipocirile luminilor orașului încețoșat, învăluit într-o auroră boreală. Cântecul trist se ducea în întunericul Dealului
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Aurora Boreală, susținută poate și de palinca aceea parfumată și înșelătoare, căci m-am dus și am invitat-o, ei da!, pe Ana Blandiana. Mai înaltă ca mine cu un cap, cel puțin. Și totuși!... Ea îmi zâmbește cald și diafan, dansăm, vorbim puțin de poezie, vorbim de una sau de alta, și nemaiavând ce-i spune, într-un moment de oarecare luciditate, comentez zâmbind că or fi unii, pe margini, care se amuză văzându-ne pe noi, discordanți, dansâd. (Ana
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
alergând. Umile-atingeri, dorințe retrezite, Sărutul cel demult abandonat, În umbră nopții tot singur și uitat Tot blestemând zgârcitele ursite Ce nu mi-au dat să gust dintr-o plăcere Fără să-mi ceară partea de lacrimi și durere. **** printre mătasuri , diafana, tu înflorești precum un crin, si-alaturi de-un pocal de vin nevasta mi-esti și curtezana. dulceasta gurii, elixir, matasea pielii, o splendoare, tu mă înalți spre vârf de munte și mă coborî în fund de mare. te trec
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
operei sale, la care, deci, nu au aflat decât miere curată și sfântă, strălucind autenticitatea adevărului mântuitor. Recunoaștem cu toții adevărul și realitatea că Părintele Dumitru Stăniloae avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
de nesuferită cum pare, are înțelesul său. În cazul de față, cunoașterea venea de la sine, în singurătatea izvorului de munte. Viața se grăbește, rapidă caravană./ Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa./ Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, /Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa ... Aș fi putut mișca cu ușurință mâinile, picioarele, doar înțelegeam că nu este nevoie: mintea, atât de limpede, mă lăsa să trăiesc libertatea absolută. Privirea, odată atârnată în vârful unui triunghi
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe, Corolele de dragoste strivite, Când fâlfâie seraficele-aripe Și frâng în mine doruri nesfârșite... Limassol, Cyprus 2 iulie 2011 Referință Bibliografică: Se frâng în mine doruri nesfârșite / Georgeta Resteman : Confluențe
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
și servicii obligatorii,/ de dincolo și de la noi,/ de oriunde unde nu suntem iubiți/ politica defăimării lui Paganini!/... Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
lucrări din metal, tapiserii și pânzeturi. Expoziția se continuă cu arta secolelor XVII și XVIII, sculpturi din Spania și Italia. Aici ne oprim privirile în fața imensului tablou care ocupă o parte din perete, o tapiserie lucrată cu migală, în culori diafane, reprezentând o scenă mitologică. Ne dăm seama că este Diana, divinitate italică, identificată cu Artemis, zeița vânătorii, fecioară sălbatică, singuratică, ce cutreiera pădurile însoțită de câini, dăruiți de zeul Pan, inventatorul naiului. Artemis ucidea animalele cu arcul și săgețile. În
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
și ajunge până la noi, cei ce privim „de departe“, așa cum îi plăcea lui Rembrandt să recomande celor ce-i priveau tablourile. Mi-a plăcut mult tabloul lui Marie-Denise Villers Fată pictând (Young Woman Drawing), ulei pe pânză, 1801; un chip diafan, cu îmbrăcăminte tot atât de diafană! Fata este surprinsă pictând în lumina care pătrunde prin fereastră și care îi învăluie întregul trup. Unii spun că în acest tablou poate fi recunoscută pictorița lucrând. Toate detaliile indică gingășia tinerei fete. Încercăm să dăm
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
cei ce privim „de departe“, așa cum îi plăcea lui Rembrandt să recomande celor ce-i priveau tablourile. Mi-a plăcut mult tabloul lui Marie-Denise Villers Fată pictând (Young Woman Drawing), ulei pe pânză, 1801; un chip diafan, cu îmbrăcăminte tot atât de diafană! Fata este surprinsă pictând în lumina care pătrunde prin fereastră și care îi învăluie întregul trup. Unii spun că în acest tablou poate fi recunoscută pictorița lucrând. Toate detaliile indică gingășia tinerei fete. Încercăm să dăm o explicație culorii violet-pal
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]