668 matches
-
de Filologie Romană A. Philippide din Iași (1967). Cercetător principal gradul I și secretar științific al Institutului din anul 1985. Doctor în filologie din anul 1982, cu teza Terminologia fierăriei în mediul rural din Moldova și Bucovina. Coautor la: Chestionar dialectal (nume de locuri și de persoane, terminologia meseriilor, a viticulturii și pomiculturii), Iași, 1969; Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina, volum introductiv, Date despre localități și informatori, 1987 ; Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice, istorice și etnografice pe structuri de melodramă. SCRIERI: Poezii lirice-eroice, București, 1907; File rupte din viața aromânilor, I, Chișinău, 1919
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. Amintiri din copilărie a fost editată și publicată de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se înșire cuvintele după o ordine a vorbirii, și nu a scrisului. Creangă nu reproduce întocmai vorbirea moldovenească de la mijlocul secolului al XIX-lea, ci folosește un limbaj artistic, original. Autorul utilizează limba populară folosind termeni regionali, ziceri tipice, expresii dialectale. Creangă nu copiază limba populară, ci o recreează și o toarnă în tiparele unei rostiri individuale, de unde provine și originalitatea. Creangă folosește un limbaj specific numai lui. Adică el nu povestește cu indiferență, ci se implică sufletește, face aprecieri, dă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la protopărinți. Eu sânt de părere, continuă el, că și Ugrin acesta a fost un următor din dinastia lui Negru-Vodă, transformându-se Negru în Ugrin... Deosebirea între numirea de Negru și Ugrin nu provine de aiurea decât numai de la diferența dialectală dintre limba română și cea maghiară” (Ib., p. 670). Pentru originea acestei denumiri trebuie să ne raportăm la limbile și dialectele turcice, în care Moldova este pronunțată Bogdan, moldovenii sunt bogdanlî, țara Moldovei este kara Bogdan, iar țara Munteniei, kara
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neamurile din basenul mediteranei, și aceasta probabil din cauza fondului lor etnic comun, rămas de la vechea rasă mediteraniană, care exista înainte de invazia indogermanilor” (I, 777 urm.), iar în altă parte: „Din unitatea cea mare a limbii românești, constatată prin minimele deosebiri dialectale, prin legăturile strânse care există între grupurile dialectale cele mai îndepărtate în spațiu, prin apariția independentă pe teritorii deosebite a foarte multe și importante fenomene, trebuie să tragem concluzia că poporul român a trebuit să fie de la capul locului, și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fondului lor etnic comun, rămas de la vechea rasă mediteraniană, care exista înainte de invazia indogermanilor” (I, 777 urm.), iar în altă parte: „Din unitatea cea mare a limbii românești, constatată prin minimele deosebiri dialectale, prin legăturile strânse care există între grupurile dialectale cele mai îndepărtate în spațiu, prin apariția independentă pe teritorii deosebite a foarte multe și importante fenomene, trebuie să tragem concluzia că poporul român a trebuit să fie de la capul locului, și a trebuit să rămână chiar după despărțirea lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asimiliate psihofiziologic au adus și ele în procesul asimilării lor alte serii de cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însumează vanitatea operei lui. Mai întâi este de observat că sistemul de sunete al limbii române și formele gramaticale ale acesteia, ambele rezultate în urma evoluțiilor locale, sunt puse în capul evoluțiilor ca schemă de pornire a acestora pe care materialul dialectal, fonetic și gramatical, adunat până la cele mai mici amănunte, are datoria să o reconstituie ca bază a originii românilor. În al doilea rând, și materialul lexical, trecut în plan secundar, deși el reprezintă rațiunea de a fi a limbii și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituirii limbii române și asupra răspândirii ei ulterioare. Istoria limbii române a Academiei Abordarea constituirii limbii române în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ajuns la sacrificarea lexicului „împrumutat” al limbii române, etichetat ca neesențial pentru spiritul latin al acesteia, și la anularea personalității fonetice și gramaticale rezultate din constituirea ei în simbioza traco-latină. Tot ce este aparent nelatin în română este atribuit perioadei dialectale de după secolul al VIII-lea și destinat „să formeze obiectul volumului următor”, al treilea din ILR. Acest volum rămâne irealizabil datorită faptului că „româna comună” este, cum se spune în aceeași introducere, „un idiom abstract, reconstruit” (p. 17). Realitatea constituirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
instantaneu și necondiționat prezentă, la fel ca propria-ți piele. și tot atât de vulnerabilă ca aceasta, atunci când alții o nesocotesc, o desconsideră sau chiar o interzic. Nu-i e ușor celui care a nimerit, ca și mine în România, din satul dialectal cu un adaus de precară germană literară de școală, în limba națională a orașului românesc. În cursul primilor doi ani petrecuți la oraș, cel mai adesea mi-era mai simplu să găsesc într-un cartier necunoscut strada căutată, decât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Muzeul etnografic din Tulcea. În iunie 1999 grupul folcloric „Altona” a participat la Festivalul internațional organizat la Tulcea sub patronajul Ministerului Educației unde a obținut premiul special pentru cultivarea dansului tradițional. O descriere a obiceiurilor, portului, cântului, dansului, a particularităților dialectale a prezentat Constantin Hogea În publicația „Dimăndarea” (nr. 4 1995). Grupul cel mai Însemnat din nordul Greciei este În totală izolare. Despre cei din Macedonia, președintele Asociației aromânilor din această republică ing. Mitko Kostov Populi ne informează că megleno românii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
derivă dintr-un Ias, Tamașii de la un Tamaș (ung. Tamas - Toma), Târzii (de la Târziul) etc. Iorgu Iordan, care este de aceeași părere cu Melchisedec, arată că între ele există o simplă legătură etimologică: numele de husiți este apelativul < vechi și dialectal ceh. - hus, ucr. hus - gâscă (гyси) și reprezintă forma de plural al lui hus(ul)>. Hus este numele pe care l-ar fi purtat reformatorul religios ceh și care, de origine slavă, înseamnă în limba cehă gâscă. Etimologia motivată de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
straniu, nu-i așa, am putut redeveni creștin! Stau mult să mă gândesc la cele spuse de Aldo, e și un efort suplimentar pentru mine acela de a încerca să înțeleg exact sensul cuvintelor sale spuse într-o italiană ușor dialectală, Mi-am pierdut pasiunea credinței, mio figlio, nu credința! E o mare deosebire și o mare pierdere! Apoi tace și eu nu-l mai întreb nimic, mă reîntorc la mare, la pescăruși, la cerul albastru tapetat ici-colo cu câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și, implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea civilizată dintre un român, un evreu și un turc era un fapt obișnuit. Spectacolul lui Gonța se dorește a fi
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
cel mai probabil prin intermediul textelor bisericești, în texte românești scrise, de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat și cu caii, ete aici chiar aveam aria (TDO: 335, pct. 975) Bre
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
variante fonetice, în general nerecomandate în utilizarea standard.38 Hai(de) este utilizat prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul fonico-acustic oral)39. Dintre lucrările mai vechi, TDRG notează formațiunea hai(de) ca familiară. Textele dialectale înregistrează utilizarea lui hai (și a variantelor acestuia) în toate graiurile și dialectele românești. 3.2.2. Funcțiile îndeplinite în comunicare Prin însăși natura ei 40, hai a fost caracterizată drept interjecția tipică a interacțiunii 41 în limba română: apare
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
izvor unic, care nu poate fi în cazul acesta decât osmanlia." DA: "din turc. hajde "idem" (cuvântul e răspândit în toate limbile balcanice și e conjugat ca la noi; la bulgari hajdite, hajdete, hajdate; la sârbi hajdemo, hajdete; la ruși dialectal: ajdate și la albanezi hajdeni). Pentru formele hai, (h)aidea și (h)aidați, cf. alb.haj, ngr. adja. Sârb. haidać." DEX online [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] - "Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. hai....[ Var.: (reg.) ai interj.
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
limbii române Graiul nostru din 1908 concurează fericit Cuvintele din bătrâni de Hasdeu. În Graiul nostru sunt prezentate toate dialectele cercetate și culese, de I.A. Candrea și Speranția. Graiul nostru este prima antologie națională a limbii vorbite contemporane. Textele dialectale din această antologie sunt valoroase atât pentru etnografi cât și pentru filologi și folcloriști Antologia dialectală este antologia pereche a antologiei populare Flori alese din cântecele poporului și rămâne un compendiu al volumelor Graiul nostru. În 1925 cu ocazia Congresului
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
sunt prezentate toate dialectele cercetate și culese, de I.A. Candrea și Speranția. Graiul nostru este prima antologie națională a limbii vorbite contemporane. Textele dialectale din această antologie sunt valoroase atât pentru etnografi cât și pentru filologi și folcloriști Antologia dialectală este antologia pereche a antologiei populare Flori alese din cântecele poporului și rămâne un compendiu al volumelor Graiul nostru. În 1925 cu ocazia Congresului filologilor români și apoi în 1931-1932 acceptă geografia lingvistică. În cunoașterea limbii contemporane, paralel cu dialectele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
avea să marcheze o etapă nouă în evoluția filologiei ca știință. Până la el și chiar în acea epocă, studiul limbii se făcea doar prin ce oferea documentul scris. Fără să ignoreze această latură a cercetării, Densusianu manifestă interes, pentru textele dialectale culese direct, ce pot fi socotite ca documente sufletești, culturale și parte istorice, așa că colecțiunea nu va avea numai interes lingvistic" Denșusianu rămâne primul folclorist român cu pregătire științifică ",este creator de școală în folcloristica de la începutul secolului nostru. Inaugurând
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
da toate manuscrisele ce redau pe cronicari Un editor trebuie să dea rezultatul cercetărilor lui. S-ar zice că prezintă interes lingvistic, căci apar cuvinte noi. Dar aici vine o împrejurare: ar trebui să se publice glosare speciale de cuvinte dialectale după regiuni și atunci am fi scăpat de reproducerea aceluiași material. Ar mai trebui apoi la diferite ediții și câte un glosar ce nu trebuie să lipsească la o lucrare bună. Densusianu pune preț în 1906 pe „mărturisiri de ale
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Această lucrare este în primul rînd o operă filologică care cuprinde și o culegere de folclor și etnografie. Particularitățile fonetice, studiul monografic al regiunii geografice, definirea trăsăturilor psihice caracteristice țăranilor sunt dovedite cu texte folclorice, care implicit sunt și texte dialectale. În lecția de deschidere a cursului ținut în anul 1925-1926 Ovid Densusianu afirmă că fiecare specialitate are sufletul său particular, moștenit și amplificat de cercetări, orientări și curiozități satisfăcute. In acest curs Concordanțe lingvistice și folclorice, cercetarea se face atât
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]