2,549 matches
-
să-și ia rolul în serios de informare și culturalizare a maselor, ele promovează numai partea abjectă a neamului, contribuind la analfabetizarea acestuia. De la Socrate la Voiculescu, Nicula, Păunescu, Vântu, etc., valoarea și autoritatea s-au însoțit mereu într-o dialectică a cărei țesătură, departe de a fi armonioasă și liniștită, s-a dovedit nefastă și dramatică pentru neamul românesc. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Televiziunile românești un rău necesar? / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul
TELEVIZIUNILE ROMÂNEŞTI UN RĂU NECESAR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356917_a_358246]
-
devenire Cum apele se scurg peste ocean , Doar ochiul cu a lui privire Pătrunde cercul cel viclean. Un cerc tematic ce străpunge Prin mii de cercuri tot crescând În undă care tot pătrunde Spre adâncimea din pământ. E greu, o dialectica dibace, Ce omul tot transformă-n sfânt. Clonează Doamne apă vie Adu-l pe Ștefan pe pământ. Ființă se dezminte-n devenire În devenirea care-a dezmințit. Mă-ntorc la Ștefan, Românie. Căci tare mult el te-a iubit. Referință
FIINTA SE DEZMINTE-N DEVENIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356994_a_358323]
-
oamenii ajung la această limită, că nu îngheață umanitatea, dar, se naște altul și zice că în eternitate norma este fixată de nebuni, din punctul de vedere al omului comun, în eternitatea-i mișcătoare și în eternitate un fel de dialectică a geniilor de la o generație la alta. Cred într-o asemenea teorie și se poate argumenta, aproape la îndemâna oricui. Cum cred, de asemenea că, în perspectiva vremurilor care vin, nu știu cât de tari vom fi în economie, în economia industrială, în
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!" ("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluția poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderență plenară la acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri" să se umple de timp, precum apa în vasele comunicante, fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri" să se umple de timp, precum apa în vasele comunicante, fie și el contaminat. Blaga potențează valoarea misterioasă, tainică a trăirilor și a gesticulației, conturând erotica în dialectica arderilor, pentru ca în poemele din partea a doua a vieții ("Vară de noiembrie") să apară acea poziție personalizată, fiind o sublimare târzie a senzitivului în contemplativ și beatitudine, așa cum remarca Ov.S. Crohmălniceanu, care vorbea și de o târzie "angelizare a dragostei
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
Autorului Lăsați-mă să plâng în pace De milă câte sunt ținuturi În care vin și-așează ace Fachirii pentru așternuturi Când intrigi largi redesfășoară Atâtea somități celebre, Și oameni mor. Și se omoară Doar ca să intre în algebre O dialectică beteagă Le umple capul de confuzii Și fericiți vin să culeagă Cu obstinație, iluzii Că totul nu e cum se vede Și ce se vede, de fapt nu e Cum orișice naiv ar crede, Un adevăr bătut în cuie! Referință
VEDERE DE PE POD de ION UNTARU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355651_a_356980]
-
și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum/ ce-l au pe pământ!"("Viori aprinse, femeile"). Erosul se înscrie la Blaga, ca o dialectică conformă cu evoluția poeziei sale. Acesta se simte metafizic în "Poemele luminii", cu aderență plenară la acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri"să se umple de timp, precum apa în vasele comunicante, fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
acel misterium cosmicum și dispare în "Pașii Profetului", pentru ca în tărâmul "marii treceri"să se umple de timp, precum apa în vasele comunicante, fie și el contaminat. Blaga potențează valoarea misterioasă, tainică a trăirilor și a gesticulației, conturând erotica în dialectica arderilor, pentru ca în poemele din partea a doua a vieții ("Vară de noiembrie") să apară acea poziție personalizată, fiind o sublimare târzie a senzitivului în contemplativ și beatitudine, așa cum remarca Ov.S. Crohmălniceanu, care vorbea și de o târzie "angelizare a dragostei
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
45 de ani, cred că a avut perioadele ei de opresiune cruntă, de nedreptate socială și chiar de oarecare liberalism. În acel timp, s-a scris o întreagă literatură din care se poate citi epoca. Dar așa cum nu e suficientă dialectica operei pentru ilustrarea epocii, prezentul e incapabil de perspectivă istorică. Vă acuz de egoism, domnule președinte. Dar e un egoism pentru alții, cel de care dați dovadă, nici măcar pentru dumnevostră. Liric vorbind, sunteți Ion Iliescu. Nici egoismul lui nu a
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS de DARIE DUCAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368889_a_370218]
-
că triumful binelui moral nu este imposibil în lume, și că, pe pământ, el se află în mâinile noastre. Pentru italianul idealist Benedetto Croce (1866-1952) frumosul, utilul și binele nu sunt opuse, ci doar distincte, opoziția întâlnindu-se doar în dialectica interioară a fiecăruia dintre momentele distincte: frumos-urât, adevăr-fals, util-dăunător, bine-rău. Omul este un întreg proces spiritual, el nu este niciodată ceva împlinit definitiv, el tinde spre desăvârșire, strădania lui trebuie apreciată și încurajată. Omul datorită voinței își exprimă alegerea și
BINELE TREBUIE SĂ FIE ŞI VOIT! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370433_a_371762]
-
din jungla economică s-ar mai diminua. Cel care crede în realitate învierii renunța sau nu se mai bate pe viață și pe moarte pentru dreptul de a se satura primul din blidul de linte pământesc. • Există un fel de dialectica, un raport ontologic între realitatea morții și omul că persoana. Moartea, oricât de hidoasa realitate ar fi, si este, are totuși rolul său orânduit în maturizarea existenței, în revelarea misterului vieții înșiși, după cum personalitatea se conturează mai clar și conștientizat
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
manifeste nici în noi, nici în lume. În schimb lucrăm atât de tenace să ridicăm un turn lui Babel după felul și voință noastră de a înțelege dreptatea. Este aceasta mândrie, disperare sau ambele? Gândirea creștină nu este numai logică, dialectica, dar este și trinitara. Logică lucurilor din această lume este imperfecta că și lumea, ca și criteriile omenești de judecată. Cand gândim trinitar însă îl avem deasupra pe Dumnezeu, martor obiectiv și arbitru, care ne corectează și ne perfecționează criteriul
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
-și între timp, patru cărți, în specialitate, necesare studenților săi, dar și peste o sută de studii de profil științific. Așadar, cartea Roata de apă - primul motor..., de Iacob Voia, este - după cum ni se precizează și în subtitlu, dinspre o dialectică a metamorfozelor, „de la născocire / invenție, la tehnologii performante, la hidroinformatică“, dar și după cum ar trebui să întâlnim tot mai des, în toate domeniile științelor și artelor din România - a unui specialist în hidrotehnică, de cea mai înaltă clasă. Această carte
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
cele mai înalte culmi“, de Eminescu, de Bacovia, de Adrian Păunescu, dar și cu „neasemuite înrăzăriri“, ca la Cezar Ivănescu, Damian Ureche, Mircea Dinescu ș. a.). Și s-ar putea să fie toate cele din 13 Octombrie rece..., într-o mirabilă dialectică, în „saltul clasic“, din considerabila cantitate în catharsis-ul calității. Referință Bibliografică: LIRISMUL DE PE TĂIȘUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR / Ion Pachia Tatomirescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
ceea ce a fost dintotdeauna: o continuare, mai exact, o exprimare și o materializare, prin mijloace violente, a politicii, o cale directă de blocare a unei situații internaționale complexe, o modalitate categorică, imediată, violentă și intempestivă de impunere a voinței în dialectica de confruntare dintre entități. S-au dat multe definiții războiului, privit dintr-o mulțime de unghiuri și de perspective. În dicționarul de Politologie se dă o definiție mai exactă, cu toate că tot tradițională, a războiului ca ”fenomen social care reprezintă una
RĂZBOIUL CARE VA SĂ VINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353514_a_354843]
-
seriozitate asupra raportului cuvânt-materie și, inversând realul, să ne reculegem asupra acelui la început a fost Cuvântul.» (SRes, 170 sqq.). Este în această credință a lui Nichita Stănescu esența „noii ontologii“ a Limbii / Logosului, „a revoltei“ semnificantului împotriva semnificatului, a dialecticii „orizontice“ (cf. BTc, 333 sqq.), a interacțiunii dintre orizontul-avangardă, al cunoașterii metaforice, și orizontul „magnetizat“ al cunoașterii științifice. Și cultivarea paradoxului (fără a se altoi cumva pe vreo tulpină de desuet avangardism - cf. LRSA, 3 sqq. / PMLP, 11 sqq.; PEsp
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
urmă această operă a început a fi cunoscută în restul continentului. Fiindcă important este că în creația lui sunt puse unele din cheile cele mai adânci ale modernității poetice, și într-o manieră foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit “dialectica dintre existență și esență”, adică necesarul interschimb dintre experiența vitală însăși și fondul ontologic în care această existență se înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri, depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care - adaugă Luzi - poezia
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit “dialectica dintre existență și esență”, adică necesarul interschimb dintre experiența vitală însăși și fondul ontologic în care această existență se înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri, depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care - adaugă Luzi - poezia, cel puțin în accepțiunea noastră, nu s-ar produce”. Cititorul nu doar asistă, în Poemas del viejo - Poemele bătrânului, la această dialectică, ci se cufundă în ea, o simte agitându-se în conștiință
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri, depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care - adaugă Luzi - poezia, cel puțin în accepțiunea noastră, nu s-ar produce”. Cititorul nu doar asistă, în Poemas del viejo - Poemele bătrânului, la această dialectică, ci se cufundă în ea, o simte agitându-se în conștiință, între senechismul*** (aici uneori foarte strict), pe care orice meditație asupra finitudinii îl implică, în mod necesar, în tradiția noastră, și un acut sentiment al dramei, nu mai puțin
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
-l contemple imparțial, la rece, ci intră în text, i se predă, spre a fi mai intim informat, spre a fi el însuși autorul pe care-l iscodește cu nobil interes și curiozitate. Această îngemănare a celor două euri, această dialectică, lucidă, asumată, între creație și analiză, dau monografiei originalitate și farmec. Timișoara, 15 martie 2014 Referință Bibliografică: Olimpia Berca, Creație și analiză / Olimpia Berca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
încercare de a întări prin effort speculative demnitatea artei amenințate să piară în sistemul lui Hegel. Alături de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o eternă reîntoarcere. Aceste două orientări, după părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
aut contact direct. Dacă și numai dacă meditația pleacă direct de la experimentare și se continuă cu alte experimentări adaptate potrivit meditațiilor, activitatea preia numele de cercetare științifică iar filosofia corespunzătoare ia numele de materialism și se bazează pe așa numita dialectică. În fond un cercetător științific este un om pragmatic cu spirit de observație asupra fenomenelor care-l înconjoară și dezvoltă în experiment o observație care i-a atras atenția. Aportul minții și în consecință al cunoștințelor și expertizei acumulate intervin
MEDITAŢIE VERSUS STUDIU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354217_a_355546]
-
Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu Dej și alții și i-a insultat pe regii noștri care au modernizat Statul român, au apărat țara și au reconstruit-o? Cum poate să fie azi profesor de filozofie cine a învățat să predea filozofie materialist dialectică, marxism, leninism, Anti-Dühring, Capitalul și celelalte elucubrații anexe filozofiei bolșevice, securiste, comuniste... ideologii în fapt?! De aceea, iată modelul, în context comparativ: interpreta de muzică populară și folclorică Maria Șalaru! Este profesoară de canto muzică populară la Școala Populară de
MARIA ŞALARU CU „BOBOCEII” DE LA BACĂU ÎNFLORESC GRĂDINA PALATULUI ELISABETA LA 10 MAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/347124_a_348453]
-
F.Nietzsche,Werke,Band VII,p.14.). În timp ce demolează pe Socrate,acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheațăsub veghea nemiloasă a rațiunii.” Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei.Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic.Simbolul lui
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
Werke, Bând VII, p.14) În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despotic logician care destrăma înțelepciunea instinctiva, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasa a rațiunii. „Dialectica optimistă” a lui Socrate distruge muzică tragediei. Combătandu-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonica, predestinata pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui Prometeu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]