697 matches
-
te poți Întreba atunci cum de se ocupă cu ce se ocupă?! Cum de face carieră?! Simplu: a fost șeful Direcției de Securitate și Gardă a Nebunului! Îi tot dă Înainte cu Facultatea lui de Istorie, dar el l-a dibuit că și-a luat diploma la 40 de ani, și cum! În timp ce era șef pe toată regiunea, se târau directorii de licee În genunchi la el! Nu cumva Îl nemulțumește ceva la nota lui? În stânga ține hârtia, depărtată mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nuți, trimite-l pe căpitanul Gherghina, cu dosarul În lucru și planul de măsuri, știe elce plan, da’ să vină pe loc, nu când se trezește din mahmureală! Și nu-l poate da nici afară din secție, pentru că nu a dibuit Încă cine sunt mai sfinții care i-au vârât În secție jigodia asta. Dar o să-l facă să-și rupă gâtul singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ascunse repede sub perne. ― Caută, nepotache! Jur că nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sensul. ― Da, mă simt cu totul obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe Marioritza. O privea peste umăr, cu mâna pe inimă. Prin pielea umezită de zăpadă, degetele dibuiau bătăi puternice. De fapt, o zbatere. Carne însângerată. Inima devenise o pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puternică. Dinaintea lui nu erau doar simple covoare, nu erau flori, drumuri, pietre, sălașuri, ruine, cetăți sau ziduri de biserici, turme cuminți, pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă ea. Îmi smucește telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să fi devenit sosia vreunui bancher care se lăfăia pe undeva prin Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul condiționat. Ar fi putut să încerce să-l dibuiască pe Leo cu ajutorul Andreei Marin, de la emisiunea Surprize, surprize. Vedeta cu gropițe își pierduse așa de mult din audiență, încât ar fi fost dispusă să aducă în platou și pe cineva din Honolulu. Era de-ajuns să-i dai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana cum s-o cunoaștem? Avea câteva luni când am botezat-o. Acum e o domnișoară frumoasă. Ne-am uitat s-o zărim și pe doamna de la Aachen din Germania, datorită căreia suntem aici, dar în atâta lume n-am dibuit-o. Sunt sigură că a venit, că era foarte hotărâtă. În timpul acesta, după o bătaie în ușă, intră Izaura. — Prințeso, unde ai dispărut fată?se îndreaptă spre Teofana, care se ridică de pe scaun. Credeam că ești prinsă în jocul răpirii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că de aseară se chinuiește, împreună cu șeful postului, dar în zadar, nimeni nu vrea să mărturisească. Plutonierul, încremenit în "drepți", declară că el are să-i dibuiască totuși, numai că-i mai trebuie timp, deoarece țăranii sunt mulți și dânsul e singur cu instruirea lor. Atunci Grigore îi sfătui să suspende deocamdată interogatoriile, să nu se facă zarvă de prisos în sat, și să pornească pe altă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea să se măsoare cu conștiința lui mereu la pândă. Visele lui Ash nu se încurcau niciodată cu vreo iluzie... Dacă l-ați cunoaște, nu v-ați mira deloc. Dar cine, de la bordul remorcherului, s-ar lăuda că l-a dibuit? Despre caracterul său, Ash știa totul. Dacă ar fi fost întrebat, ar fi explicat fără ezitare din ce motive nu va deveni niciodată un "pro". Nimeni nu s-a gândit să-l întrebe, deși ofițerul științific era fascinat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama a dibuit pana pe aici. Să-i fii recunoscător pentru aceste mici favoruri. ― O să fiu recunoscător, răspunse Brett. O să-mi arăt recunoștința când vom fi departe de planeta asta și deja în hipersomn. ― Nu te mai gândi la Kane. (Apăsă pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
când părinții mei duceau cânepa la topit, în gârlă și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește, dar n-am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
băieți ne-am hotîrît să omorâm coropișnița. Traian o ținea încuiată în cușeta lui, iar cheia și-o atârnase la gât de un șnur. Dar noi aveam o altă cheie, care se potrivea, și astfel, la lumina unei lanterne, am dibuit borcanul, care vibra de-o zbatere interimară. Am mers cu el în spălător și ne-am uitat mult timp, la lumină, la gâza monstruoasă dinăuntru. Aceasta se ridicase oblic, proptind cu cazmalele mari ale labelor peretele de sticlă. Nu știam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
melodiilor Marseilleza, Yankee Doodle și God Save The Queen, ivindu-se din alte și alte cornete muzicale. Cheltuiala nu mai era atât de mare, căci el mergea acum la schimb cu diferiți șoferi pe care Dumnezeu știe pe unde-i dibuia. Ba, într-un rând, Elena îl văzuse din tramvaiul 21 pe soțul ei, care în loc să fie la institut dădea târcoale ceasului electric din piața Bucur Obor, ascultând cum intonează din sfert în sfert de oră un cântec cunoscut. Lucrurile deveneau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știe ce - și le schimba pe țigări și pe ce mai primea alții pachete. Mai îi trimitea și Moapsa, și el așa zice, c-a dus-o bine. Da p-ormă a mai intrat odată, tot p-asta ; l-a dibuit comuniștii, târziu, da’ l-a dibuit, și a tăiat la stuf o vreme... Ș atunci, a doua oară, a fost mai rău, așa zice... — Da, a pățit-o multă lume. Chiar și nevinovată... Chiar Margot, sunt convinsă că l-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țigări și pe ce mai primea alții pachete. Mai îi trimitea și Moapsa, și el așa zice, c-a dus-o bine. Da p-ormă a mai intrat odată, tot p-asta ; l-a dibuit comuniștii, târziu, da’ l-a dibuit, și a tăiat la stuf o vreme... Ș atunci, a doua oară, a fost mai rău, așa zice... — Da, a pățit-o multă lume. Chiar și nevinovată... Chiar Margot, sunt convinsă că l-a ascuns pe domnul Ialomițeanu numai pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare nespus de rău... îmi pare rău că te-am enervat... Mi-e teamă că n-am reușit să spun... Deloc, deloc, îi curmă Hattie vorba. Pearl îi deschise ușa din față. Tom ieși în ploaie și începu să-și dibuiască drumul spre poarta din spate, prin grădina cufundată acum într-un întuneric opac. Ploaia care-i muia părul și i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apă. Se dezbrăcă pe creasta stâncii, (din acel loc nu putea fi văzut din casă), împăturindu-și cu grijă toate hainele, de parcă se pregătea pentru un ritual. Se agăță de copac și se lăsă jos, apoi, proptindu-se de stâncă, dibui cu piciorul gaura care de sus era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe una din treptele mai plate care duceau în mare, ca să-și recapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de executat. Piciorul drept atinse mânerul cuțitului care se proiecta în afară; își rezemă o clipă greutatea corpului pe el și se avântă în sus, apucându-se cu mâinile de barele verticale ale scării de deasupra lui, în timp ce genunchiul stâng dibuia în beznă după un loc pe care să se rezeme. Cuțitul cedă, și căzu cu zgomot pe podeaua de beton din fundul prăpastiei. Genunchiul lui Tom bâjbâia pe bare, dar spațiul dintre ele era mult prea îngust. Un moment, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]