1,368 matches
-
Cezarinei Dolivo-Dobrovolskaia. La 15 august 2008, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului pe stil nou, în urma unei ample restaurări conduse de o echipă de arhitecți din Sankt-Petersburg, biserica a fost sfințită și re-inaugurată. Ceremonia de sfințire a fost oficiată de episcopul Diecezei Romano-Catolice de Chișinău, Anton Coșa. În prezent, parohul bisericii este preotul verbit Vivian Furtado, originar din India. Comunitatea de catolici din Orhei numără 20 de persoane. În raionul Orhei locuiesc 88 de catolici, conform recensământului populației din 2004.
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
în partea de sud-vest a orașului), în apropiere de Crucea lui Ferentz. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă în mai 1991 . Proiectul a fost realizat de arhitectul Gheorghe Hereș, autorul proiectelor mai multor biserici catolice de pe teritoriul Diecezei de Iași, printre care și cel al Catedralei „Sfânta Maria Regină”. Lucrările au fost executate de S.C. Construcții Unu S.A. din Iași (șef de șantier fiind ing. Nicolae Boșoroagă) și au fost demarate la 6 mai 1991. Ele au avansat
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
că „terenul nu prezintă interes pentru investiții. Prețurile la terenurile amplasate în zona Nicolina nu se ridică la valoarea pretențiilor reclamantei, iar biserica nu are posibilitățile materiale să acopere această sumă”. La 3 iunie 2007, Aurel Percă, episcopul auxiliar al Diecezei de Iași, a sfințit piatra de temelie pentru o grotă dedicată Fecioarei Maria, care urma să fie construită în curtea bisericii. Cu această ocazie, a fost sfințit și semnat documentul oficial și îngropat în beton într-un colț al fundației
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
procesiune cu Sfântul Sacrament, purtat de episcopul Ioan Ploscaru, urmat de peste 2.000 de credincioși, ce a pornit de la biserica romano-catolică către catedrala unită. Episcopul Ploscaru a intrat în catedrală și a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu mai mulți preoți din dieceza Lugojului și alte orașe din țară (Cluj, Oradea, Arad și Alba Iulia). Pictura inițială a fost realizată în anul 1868 de pictorul Moritz Breyer. Între anii 1929-1934 pictura a fost restaurată de Virgil Simonescu și extinsă după planurile și pe
Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj () [Corola-website/Science/335792_a_337121]
-
comuniste. Agostino Casaroli s-a născut la 24 noiembrie 1914, la Castel Sân Giovanni, într-o familie modestă din provincia Piacenza, în Emilia-Romagna, tatăl său fiind croitor la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza de Piacenza, după ce și-a făcut studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Périsset, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova; toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România, episcopi din Italia, Polonia, Elveția, Norvegia, Germania, Austria, precum și ÎPS Daniel Ciobotea, mitropolit ortodox al Moldovei și Bucovinei) și au participat peste 200 de preoți din dieceză și din afara acesteia și peste 3.500 de persoane. Cu acest prilej, au fost așezate relicve ale sfinților la piciorul altarului construit în formă de potir . De asemenea, au fost conferite diplome de onoare sau de merit celor care au
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
această divizare a fost teritorială (ca în cazul Franciei merovingienilor) sau nu (ca în cel al Principatelor longobarde de Benevento și Capua). Dacă a fost așa, pare potrivit să se considere că Tassilo al II-lea ar fi domnit în dieceza de Passau. Între frați a izbucnit războiul, însă nu se cunosc prea multe detalii. Despre Tassilo ca duce nu se cunoaște aproape nimic. Existența sa este confirmată în codexul de la Salzburg, unde este menționat ca nefiind căsătorit, deși există presupunerea
Tassilo al II-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325357_a_326686]
-
(n. 24 iunie 1801, Pericei sau, conform altor surse, Mălădia, Ținutul Sălajului - d. 29 iunie 1863, Gherla) a fost un filolog român, episcop greco-catolic al Diecezei de Gherla între 1854-1863. s-a născut la Mălădia, tatăl său era morar, (iar după alte surse, la Pericei, în Ținutul Sălajului, tatăl său fiind păstor din Mălădia). Privind biografia acestuia, dascălul Daniil Graur a scris în 1932: Ioan Alexi
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
1831 Ioan Alexi a trecut arhivar episcopal, iar în anul 1835, preot paroh la Oradea-Olosig, apoi a primit funcția de canonic al Episcopiei de Oradea Mare. Prin "decretul imperial" din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit episcop al Diecezei Gherlei, care fusese înființată de curând, prin bulla papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate în eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului, azi
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
funcția de canonic al Episcopiei de Oradea Mare. Prin "decretul imperial" din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit episcop al Diecezei Gherlei, care fusese înființată de curând, prin bulla papală „Ad apostolicam Sedam”, din 26 noiembrie 1853. Această dieceză nou înființată cuprindea 540 de parohii în nord-vestul Transilvaniei, împreună cu alte 94 de parohii dezmembrate în eparhia greco-catolică ruteană a Muncaciului, azi în Ucraina Transcarpatică, împreună 634 parohii cu 410.000 suflete. Prin bula din 6 decembrie 1854, Papa Pius
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
numit ca episcop de Dundo în 2008. El a fost hirotonit episcop de Filomeno do Nascimento Vieira Dias pe următorul 14 decembrie. La 12 aprilie 2011, odată cu ridicarea Saurimo la rangul de arhiepiscopie, a fost numit primul arhiepiscop al acestei dieceze, la 31 iulie. José Manuel Imbamba face parte din Consiliului Permanent al Conferinței Episcopale din Angola și Săo Tomé.
José Manuel Imbamba () [Corola-website/Science/334787_a_336116]
-
deformare a acestui nume stă probabil și la originea toponimicului Bulustra (variante: "Bouloustra", "Balastra"), folosit în timpul dominației otomane (sec. XVIII-XX) pentru a denumi atât un sat nou întemeiat în interiorul regiunii, cât și zona de coastă din dreptul acestuia (capul Bulustra). Dieceza din Polystylon era dependentă inițial de mitropolia din Philippi și ulterior (1365-1370) de mitropolia din Maroneia. În sec. XIV, orașul este implicat în luptele intestine legate de succesiunea la tronul Bizanțului. Caracterizat de izvoarele scrise din această perioadă drept „fortăreață
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
am îmbărbătat și am edificat în Bănești școala la 1881. Teodor Popoviciu, învățător; “Acest Mineiu s-au cumpărat pe sama Sfintei Biserici din satul Cristești ce are hranul Sfinților mari voievozi Mihail și Gavriil din protosbiteriul Hălmagiului și tutoare către Dieceza Aradului și ca administrator al Eparhiei au fost mult strălucitul domn Patrichie Popescu, iar ca protopop ... fiind Petru Moldovan și preotul parohiei de ... Maxim Popovici ... care s-au cumpărat la anul 1852, luna februarie 1 cu prețul de 90 florini
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document privind clădirea unei biserici cu mănăstire. Aceasta a fost sfințită pe numele lui Sf. Petru și subordinată diecezei Freising. În Evul Mediu Scharnitz a fost o importantă poartă de intrare spre Tirol pe ruta comercială Veneția-Augsburg, denumită "Strada d´Allemagna". Inițial satul a făcut parte din județul Werdenfels (Bavaria), granița cu județul Tirol fiind "Castelul Schlossberg" la nord
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
Laurențiu era susținut de împăratul Anastasie al Bizanțului, însă regele Italiei, Theodoric cel Mare avea să-l susțină până la urmă pe împotriva adversarului său. La sinodul ținut la Roma pe 1 Martie 499, Papa Simachus i-a acordat lui Laurențiu "Dieceza Nuceria" din Campania. Sinodul a mai ordonat ca orice cleric care va căuta să strângă voturi pentru un predecesor al papei în timpul vieții sale, va ține conferințe sau va acorda consultații pentru acestă cauză, să fie destituit. În anul 501
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
Biserica romano-catolică Sângele Domnului (în ) sau Biserica parohială principală a orașului (în sau pe scurt Grazer Stadtpfarrkirche), se află în cartierul Innere Stadt al orașului Graz (Austria). Ea este biserica parohială a "Parohiei Graz-Hl. Blut" din Decanatul Graz-Mitte al Diecezei de Graz-Seckau. Prima biserică de pe acest loc a fost construită în anul 1440, la sugestia împăratului Frederic al III-lea. Această fostă capelă cu hramul "Corporis Christi" a fost predată la un sfert de secol după finalizarea ei către Ordinul
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
scop, la comanda arhiducelui Carol al II-lea, iar Biserica Sângele Domnului a devenit biserică parohială (Biserica Sf. Egidiu a fost biserică parohială a orașului până în 1573, iar în 1786 a devenit, după mutarea reședinței episcopale de la Seckau, catedrală a Diecezei de Graz-Seckau). În timp ce arhitectura navei principale a bisericii este realizată în stil gotic tipic, fațada a fost proiectată mai târziu în stil baroc (fleșa a fost realizată din 1780, după planurile lui Josef Stengg, cu învelitoare din cupru ). Altarele baroce
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde a primit misiunea de vicar judecătoresc al Diecezei de Lausanne, Geneva și Fribourg (1986-1991). La 15 septembrie 1991 s-a reîntors în serviciul Sfântului Scaun, activând până în 1996 ca și auditor în Secretariatul de Stat al Sfântului
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde a primit misiunea de vicar judecătoresc al Diecezei de Lausanne, Geneva și Fribourg (1986-1991). La 15 septembrie 1991 s-a reîntors în serviciul Sfântului Scaun, activând până în 1996 ca și auditor în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, în sectorul de Relații cu Statele. Din 18 mai 1992
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Christ's College, Cambridge, și la Christ Church, și Colegiul Wadham din Oxford, unde a obținut doctoratul. A predat teologia la Universitățile din Oxford și Cambridge, unde a fost decan la Colegiul Clare. În 1991 a fost hirotonit episcop pentru dieceza de Monmouth, iar în 1999 a fost numit arhiepiscop al Țării Galilor. În 2002 a fost ales drept successor al lui George Carey, drept arhiepiscop de Canterbury, și totodată președinte al Comuniunii Anglicane, cu toate că la origine nu făcuse parte din Biserica Angliei
Rowan Douglas Williams () [Corola-website/Science/299493_a_300822]
-
iar al doilea Bruxelles de Erps. Parohia a fost înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
și alte informați legate de Episcopia de Augsburg s-au pierdut, majoritatea datelor existente fiind mituri și legende. Primul episcop a cărui existență este confirmată istoric este Sfântul Wikterp (Wicbpert), episcop între 739-768. Astfel, unii specialiști sunt de părere că dieceza a fost fondată oficial în secolul al VIII-lea. Despre episcopul Wikterp se știe că a participat la mai multe sinoade sau concilii bisericești locale convocate de către Sfântul Bonifaciu, cunoscut și sub numele de "apostolul germanilor". Succesorul lui Wikterp a
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
sinoade sau concilii bisericești locale convocate de către Sfântul Bonifaciu, cunoscut și sub numele de "apostolul germanilor". Succesorul lui Wikterp a fost episcopul Tazzo despre care se știe că a construit abațiile Wessobrunn, Ellwangen, Polling și Ottobeuren. Tot în această perioadă dieceza a devenit sufragană a Arhiepiscopiei de Mainz, fiind până atunci dependentă de Patriarhia de Aquileia, din nord-estul Italiei. Succesorul lui Tazzo, Sfântul Simpert, inițial abate la Murbach, și o rudă a lui Carol cel Mare, a renovat multe biserici și
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]