564 matches
-
hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unui ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau unui general cu talia naltă, Strigău și prost ca și un bou de baltă? {EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă de rău, impulsul În corp de înger, sufletul diform? Ironiei lui Byron să-i simt pulsul Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme? Să descriu nopți romantice? - Avulsul 30Ce apele plângând le-aruncă - adorm Chiar îngerii - și în azur muiete Curg stele de-aur dulci și-mprăștiete? Și să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, {EminescuOpIV 514} Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Ș-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast-dată încă. Ș-ast-dată? Cine-mi spune că-i cea din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
N-are puls. TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE — Trebuie să trăiești, Îi spun eu cu blândețe. I s-au dat ochii peste cap. Femeia Îmi urlă În ureche, — COLIN... COLIN... OF NU DUMNEZEULE NU... Nu știu cât timp trece pe când stau alături de lucrul ăsta diform care zace În duhoarea propriilor lui secreții, ținând-o de mână pe femeie. Pot să aud sirenele și simt mâna pe umărul meu. — E-n regulă frățâne. Ai făcut mai mult decât ar fi putut oricine. A murit. Privesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ochesc pe colț o cafenea corespunzătoare pentru un mic dejun târziu. Îndreptându-mă spre ea scot ochelarii din buzunar. Lentilele astea sunt atât de groase. Mi-i pun și mă aplec peste balustrada verde și văd cum un remorcher diform coboară pe canal. Cum poasă poarte vrun puțoi ochelari din ăștia? Așa groși cum sunt, În Întrecerea dintre ei și talpa scrâșnitoare, ca un taur castrat, a pantofilor lui Bruce Robertson, o să fie un singur câștigător. Mă răsucesc, rânjind satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvânt. foarte bine... pentru ei. Dacă zero nu pătrundea niciodată în mințile lor, era puțin probabil să mai fi constituit acum o problemă. Neantul haotic Însă ceea ce eu gândeam cu adevărat nu era lipsit de orice formă, ci era ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nimic infinit care pătrundea în artele vizuale ale măreței Renașteri. Înainte de secolul al XV-lea, picturile și desenele erau de regulă lipsite de relief și viață. Imaginile erau distorsionate și bidimensionale; cavaleri uriași și plați se iveau din castele minuscule, diforme (Figura 17). Nici cei mai buni artiști nu puteau să deseneze o scenă realistă. Nu știau cum să utilizeze puterea lui zero. Cel care a demonstrat pentru prima oară puterea unui zero infinit a fost un arhitect italian, Filippo Brunelleschi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează tragedia, căci nu pare să-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității personajelor pe care le pune în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1886: "Astăzi avem de ales între: * sau un teatru, decoruri, actori, un fel de decoruri în trompe-l'oeil, aparența unei păduri și scândurile, nici convenție pură, nici reprezentare artistică completă a naturii; iar actorii, niște oameni în mod obligatoriu diformi, incapabili să te facă să admiți că ei îi reprezintă pe zeii pe care îi maimuțăresc (...); cu decorurile operei noastre și actorii din Meiningen, un compromis între o convenție și o realitate, falsul prin definiție; * sau concertul, adică nicio pretenție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele care-și joacă propriul personaj, doresc să apară pe scenă ca fiind niște creaturi frumoase, de origine aleasă, bune și sentimentale? Și ați remarcat dimpotrivă că actorilor de compoziție le place să joace roluri de ticăloși, de indivizi grotești, diformi? Asta pentru că găsesc în asemenea roluri posibilități mai bogate, siluete mai bine decupate, o paletă mai colorată, un model mai îndrăzneț și mai viu, imagini. Iar toate acestea sunt desigur mai pline de acțiune, din punct de vedere teatral vorbind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul, diformul, satiricul, umoristicul, spiritualul, este analizată și de către esteticianul și filosoful Evanghelos Moutsopoulos. Conform definiției sale, comicul "este o valorizare sistematică a formelor rizibilului, prin utilizarea și combinarea principiului repetiției și al persiflării, de care ține fiecare element, provenit, la rândul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
formula absurdului și domină numeroasele portrete-caricatură. Cel al Prezidentei, amintind de imaginea coanei Lucsița din La Moși, este printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
50 de ani în urma obrazului, acoperit cu o glandă nazală erectilă și revărsată dintre sprâncene pe buze zâmbitoare ca un lupus cu înmuguriri de conopidă, aveau obezitatea chinuită chineză, ca și cum trupul ei, umflat de la genunchi în sus ca un cactus diform, cu fructul unui dovleac lățos în creștet, cu pălărie, ar fi crescut sufocat, cu călcâiele într-un ghiveci. Suculența fertilă a nărilor făcea utilizarea batistei monumentale laborioasă. Prezidenta, scoțându-și basmaua de mătase și ducându-și-o la nasul vocal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o lume structurată [...]. Comedia [...] una diformă, în devenire, pe cale de a fi răsturnată"13. De altfel, dureroasa conștientizare a absurdului n-ar putea fi evidențiată mai bine prin intermediul tragicului, care presupune anularea conflictului prin soluționarea care restabilește echilibrul, ci prin intermediul comicului care este chiar "mai deznădăjduitor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică povestirile din Fetițe și giganți, cu jocurile acelea magice și ciudate, cozile moi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu o pojghiță de gheață. Priveam casele fărâmicioase, intram în piațete cu statui diforme în mijloc, încercam să-mi dau seama ce sau pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai repeta, o vezi deodată: o față subțire, ca modelată într-o coajă de sticlă luminoasă, niște umeri goi și firavi. O păpușă de cârpă strânsă la piept. Codițe lungi, cuminți, coborând peste decolteul rochiței de stambă, ca un sac diform care îi lasă doar umerii goi, ca niște lujeri. Vă priviți în ochi. Ea se înalță spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate, dar noaptea nu conduce durerea, vă împletiți mâinile, vă strângeți în brațe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var. în sfârșit, m-am prăbușit în spatele clădirii, lângă un perete pe care erau desenate deformat, suprapus, grosolan, imagini de sexe și acuplări monstruoase, numere de telefon și nume cu litere diforme, ir axe fără gramatică... Iar acum, dimineața, cu mintea ceva mai limpede, încerc să pătrund iarăși în sfera aceea, în chistul acela hidatic numit Budila, încerc să mă apropii iarăși de himeră, de insuportabil, cum se apropie o insectă străvezie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
număra pe cer stelele ce apar una câte una, pierzându-le în cele din urmă șirul, când se întunecă de-a binelea intru în locuința de piatră și întins pe patul inconfortabil privesc fascinat jocul vioi al flăcărilor pe pereții diformi și-mi pare, nu, nu voi cădea ispitit în capcana lui acest și-mi pare, nu, trebuie să mă golesc de toate gândurile, de toate, să mă concentrez numai asupra flăcărilor și să nu-mi fie frică, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
da. El mi-a spus că o să-mi treacă mie „fumurile astea cu cenaclurile literare“, ei, oare nu trebuie să-l urăsc pentru asta? Nu pot. Am ales pentru dragoste o imperfecțiune. Ce folos că Îmi corespunde fizic, dacă este diform din punct de vedere moral? E Într-adevăr diform, că eu nu-i pot Înțelege lenea și lipsa de interes pentru cultură. Da, de fapt, din contradicții se naște valoarea. Oare pot spune că nu mi-a plăcut sărutul? Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mie „fumurile astea cu cenaclurile literare“, ei, oare nu trebuie să-l urăsc pentru asta? Nu pot. Am ales pentru dragoste o imperfecțiune. Ce folos că Îmi corespunde fizic, dacă este diform din punct de vedere moral? E Într-adevăr diform, că eu nu-i pot Înțelege lenea și lipsa de interes pentru cultură. Da, de fapt, din contradicții se naște valoarea. Oare pot spune că nu mi-a plăcut sărutul? Niciodată. Dar sărutul pe care i l-am dat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atârnând pe ei. Animale; toți. Vor să mă lege și să mă târască după ei. Dacă le spun că am și eu picioare, se supără și m-aruncă. Reptile. Bolnavi de senzualitate obscenă. Boala secolului sau boala bărbatului de totdeauna. Diformi. La fel de diformi, „Eu“ al lor se confundă cu Dumnezeu. Ignoranți. În cel mai bun caz, naivi. Oameni-reptile. Totuși, nu sunt de acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei. Animale; toți. Vor să mă lege și să mă târască după ei. Dacă le spun că am și eu picioare, se supără și m-aruncă. Reptile. Bolnavi de senzualitate obscenă. Boala secolului sau boala bărbatului de totdeauna. Diformi. La fel de diformi, „Eu“ al lor se confundă cu Dumnezeu. Ignoranți. În cel mai bun caz, naivi. Oameni-reptile. Totuși, nu sunt de acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]