598 matches
-
irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant, pe traseele digresiunii și ale parantezelor de discurs narativ, care dispersează materia ficțiunii. Mod camilpetrescian, împrumutat de la modernii vremii, în fruntea cărora strălucește Proust. Ca sumă a secvențelor detașabile, povestirea apare fără țintă și fără energie epică. Seamănă cu o înlănțuire de reflecții
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a Scrisorii pierdute constituie un apogeu al dramaturigiei românești care nu a fost încă depășit. Personajele piesei sunt mânuite pe parcursul desfășurării acțiunii cu o siguranță perfectă. Liniile acțiunilor principale și secundare se detașează cu ușurință în labirintul complicațiilor dramatice, în ciuda digresiunilor și intercalărilor cu care se joacă autorul. În special actul III, bazat în totalitate pe întrunirea publică, este rezolvat excepțional, fără ca mișcările de mase și multitudinea de indicații scenice să influențeze asupra mersului intrigii. La fel și finalul, în care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci a politicianismului burghezo moșieresc. 5.3. DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN: „Studii critice“ II, București, ESPLA, 1956, p. 66-90. Dobrogeanu-Gherea își începe studiul cu o lungă digresiune în care explică alcătuirea socială după căderea feudalității, prefacerile de după 1848, condițiile speciale românești. Criticul arată cum în Europa, burghezia ajunge puternică din punct de vedere material și feudal și învinge clasa feudală introducând instituțiile liberalo-burgheze. La noi, dimpotrivă, burghezia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
inferioară cu tendința de a o distruge. O pleiadă de tineri introduc forme sociale moderne. Neajunsurile, ridiculizarea, satirizarea anomaliilor speciale țării noastre sunt pretexte în comediile lui Caragiale, căruia i se recunoaște calitatea de mare talent satiric. Odată expusă această digresiune, Gherea trece la analiza comediilor. Conul Leonida față cu reacțiunea este considerată de către critic un germen al marelui talent satiric caragialian. Comedia are umor, are spirit vesel, cu scene de adâncă pătrundere psihologică. Scena baricadării este de un comic mare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice nerespectarea ritualurilor religioase de către populație prin participarea acestora ca privitori
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice nerespectarea ritualurilor religioase de către populație prin participarea acestora ca privitori
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt notorii izolarea și intimitatea prin intermediul cărora criticul de direcție de la Viața românească își ținea la distanță colaboratorii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o operă filozofică de mare anvergură cum este Doctrina substanței, filozoful rezumă simplist conceptul de inconștient în doar două pagini. O altă digresiune laconică inclusă de d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
O)ACĂ 142 1. Schimbare de poveste 142 2. Pas îndoit 145 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș 148 4. Raporturi textuale cu inseminări de teme 149 Epilog sau Dincolo de Registre 152 ADN-ul Registrelor adică Adăugiri&Digresiuni&Note 159 Pentru Contra (dar și vice-versa) Argument al lui AC1, pe care colaboratorii săi nu l-au citit, așa încât fiecare face ce vrea Mă aflu în fața unei virtuale pagini albe, e micul ecran al unui miniPC de dimensiuni doar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de etimologii, AS a verificat originea numelui "Socola". A aflat că în moscaleză "sokol" înseamnă "șoim". ccccc E o tentativă de a importa termenul "poulpe", care acoperă mai mult decât "caracatița". ddddd În jargonul spionilor, înseamnă "agent adânc infiltrat". Adăugiri Digresiuni Note INTRO 1 Ele încep cu explicarea siglei AS, care nu înseamnă "Asociația Studenților" (aceasta se chema ASC, alumnii fiind comuniști din oficiu) pe lângă care cel numit Auteur-en Chef, adică Autorul-Șef al textului a activat între 1969 și 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu personajul Lulu la carnavalul de adio va declanșa criza lui Victor, care îl va marca pe viață, mai ales psihic. Mircea Cărtărescu a reușit să-și aproprieze o dicțiune inducând tensiune și stare de urgență chiar și în lungi digresiuni, talentul său special constând în trecerea pe nesimțite de la real la oniric și invers. Lexicul său preferat este cel anatomic-chirurgical, ceea ce ne face să credem că filologul ar fi vrut să se facă medic: "Mă agăț ca de cel din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana. Serie nouă; 3) * HUSAR, Al. Pro Eminescu. Iași: Junimea, 2001, 296 p. (Eminesciana. Serie nouă; 4) * LIVESCU, Cristian. Întâiul Eminescu: studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Femeile sunt mult mai bune decît noi, chiar dacă destinul lor e copleșitor. Bărbații sunt în mod radical incapabili de iubire. Sau, atunci cînd iubesc, e prea tîrziu. Stilul și tehnicile diferă considerabil (deși discursul științific e prezent în ambele romane, digresiune pitorescă la Orsenna, schelet narativ la Houellebecq) unul încă mai deapănă fasturi baroce și ondulează printre anfractuozitățile sufletului; celălalt se povestește cu distanță față de sine, de-pasionează o dezbatere ce taie cu bisturiul nefericirile unei generații care nu mai termină
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ales în acest scop fusese dărîmat... Textul are vagi aere testamentare, pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la Marea Caspică. Dar nimic morbid în succesiunea acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viitor scriitor numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de părinți, născut circumcis, care va rămîne "evreul familiei", în ciuda unei grefe spectaculoase. La Orléans, orașul de baștină, copilul se plictisește copios, în ciuda unor întîlniri și lecturi extraordinare. Cartea progresează din digresiune în digresiune, o acțiune începe, se ramifică pînă la diluție în multiple dimensiuni, și cînd tocmai ai uita t-o, reapare cîteva zeci de pagini mai tîrziu, după o serie de ocolișuri și meandre din care narațiunea crește și se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de părinți, născut circumcis, care va rămîne "evreul familiei", în ciuda unei grefe spectaculoase. La Orléans, orașul de baștină, copilul se plictisește copios, în ciuda unor întîlniri și lecturi extraordinare. Cartea progresează din digresiune în digresiune, o acțiune începe, se ramifică pînă la diluție în multiple dimensiuni, și cînd tocmai ai uita t-o, reapare cîteva zeci de pagini mai tîrziu, după o serie de ocolișuri și meandre din care narațiunea crește și se umflă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la direcția inițială, jocul anticipărilor (de tipul "vom vedea că...") etc. 3) Discursul este o formă de acțiune. Maingueneau precizează contribuțiile lui Austin și Searle la înțelegerea ideii că orice tip de enunțare constituie un act ce vizează modificarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
introduce o ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Atheneului: Arthur Verona, Nicolae Grant și Ștefan Popescu. La analiza pe care o face lucrărilor acestor trei pictori se mai adaugă câteva considerații despre Juan Alpar (Ioan Alexandru Paraschivescu) socotit, mai degrabă, un pictor minor 504. Sunt demne de menționat digresiunile pasionante ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, în jurul unui tablou banal, cuminte, al lui A. Verona, tablou înfățișând un țăran stând întins pe iarbă. Tabloul îi provoacă criticului un delicios derapaj stilistic de o plastică rafinată, diferită de abordarile convenționale, uscate ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Blachernelor. Este posibil ca, de aici, pe filieră otomană, tradiția să fi ajuns și în spațiul românesc, fapt sugerat de Gheorghe Brătianu încă din perioada interbelică: „(...) aceste diviziuni (ciastiile; n.n.) sunt, fără îndoială, de origine turcă”. Temerara și imperfecta noastră digresiune are menirea de a aduce în atenția cercetătorilor o posibilă ipoteză privind originile antice ale ciastiilor românești și, implicit, a celor băcăuane. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, creșterea teritorială a orașului a căpătat un caracter
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
două lumi artificial numite „reală” și „imaginară” prin puntea firavă a ceea ce în mod obișnuit numim intuiție rezultată din filtrarea individuală a faptelor. Cheia e oferită de fapt, chiar de scriitor, spre finalul capitolului: „Așa că dacă crezi că toată această digresiune nefericită (e, totuși, Capitolul 13, nu?) n-are nici o legătură cu ideile tale despre Timp, Progres, Societate, Evoluție [...] n am să te contrazic. O să-mi devii însă suspect.” (p 114). Dacă a reușit totuși să treacă peste fatidicul număr al
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
problema. Mai mult, Heidegger se hazardează să-i atribuie lui Nietzsche dificila hermeneutică a reticenței: începutul celei de-a doua Considerații inactuale ne face să presupunem că Nietzsche a înțeles mult mai mult decât spune. În acest punct, Heidegger încheie digresiunea asupra lui Nietzsche și reia analiza istoricității preluând cele trei determinări nietzscheene ale istoriografiei de tip monumental, anticvarial și critic, conform strategiei sale de apropriere care îi caracterizează modul de a se confrunta cu filozofi din trecut importanți pentru el
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu ajutorul lui Peter Gast. În cursul lecțiilor sale, Heidegger se întoarce în mod repetat asupra acestei chestiuni cu critici extrem de vădite privind alegerile editorilor 166, iar circumstanțele colaborării sale cu Arhiva-Nietzsche pentru o reeditare a Voinței de putere clarifică rațiunile digresiunilor sale filologice ulterioare. Ceea ce îl interesează în primul rând este însă confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și, poate tocmai pentru a ieși de acolo, se aventurează în elanuri speculative îndrăznețe: ce sunt timpul, istoria, destinul? Cum poate omul, care le traversează și este traversat de acestea, să le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
E extraordinar! Te cred și eu că-i minunat! Îți dai seama, aterizat dintr-o dată în secția A! [...] Albert Cohen, Belle du seigneur, Gallimard, 1968: 90-91. Spre deosebire de povestirea lui Camus, acest pasaj amplu din Belle du seigneur este saturat de digresiunile evaluative ale personajului-narator și de parantezele comentarii ale naratorului-autor. Poate fi divizat totuși în două secvențe, în funcție de același procedeu al inserției pe care-l regăsim în Cei drepți de Camus. Din lipsă de spațiu, mă voi rezuma la detalierea decupajului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]