1,278 matches
-
de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: apus / Ion Ionescu Bucovu
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
Poezia ” Ne poartă timpul...” de Marian Malciu , alcătuită din patru cvinarii, definește în mod personal Timpul vieții (”Frunze ni-s anii”, ” Ore...”, ”Clipe...”, ” Gânduri...”), așa cum și Eminescu își expunea percepția personală asupra timpului, ale cărui dimensiuni pot fi comprimate sau dilatate în funcție de trăirile interioare: ”Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri...” ”Necuprinsul creat” de care ne vorbește Marian Malciu contrazice infinitatea timpului și spațiului, amintind de Creatorul divin, dar și de concepțiile anticilor: Operă a Arhitectului
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
Timpul..., după părerea mea și, constat în această poezie, și după părerea domnului Marian Malciu, nu există. Există Veșnicia. Timpul e în noi, suntem noi... Fiecare dispune de un timp al său, îl conștientizează sau nu, îl comprimă sau îl dilată, îl simte sau nu în gânduri ori în trup... Da, ”Frunze ni-s anii...” în anotimpurile vieții, spune (nu cu regret) autorul. Poezia se încheie într-o notă matură, optimist-echilibrată, exprimând ideea integrării în veșnicie a universului material și spiritual
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
care rațiunea noastră o are în a suprima animalul din noi. Dar la tine, la voi, limitele sunt normale într-un context care justifică instinctul. Nu ești vinovat. La ei e anomalia. La ei instinctul de supraviețuire e anormal de dilatat în timp și spațiu. Iartă-ne. Așa e. Trăim doar în mișcare, doar că, în timp ce ei se mișcă mai bine, noi ăștia ne mișcăm mai greu. Momentan.
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” () [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
2015 Toate Articolele Autorului VÂNĂTOREA Când luna se rezemase în cornu-i în vârful teiului bătrân din coastă, cu frunza, tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Era mult după al treilea cântat al cocoșilor când Americanul propuse ca digestiv câteva picături de Armagnac. Să fi fost oare singurul care sesizase că ceasurile nopții se dilataseră, ca să cuprindă gândurile și destăinuirile tuturor? L-ar fi incitat pe Patriarh cu întrebarea lui obsesivă: Cine s-o fi făcut? Dumnezeu ori ...? Sorbiră cu toții licoarea arămie, apoi se despărțiră pentru puținele ore din noapte rămase. Deși avea fiecare programul
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
priveau către centurionul care arăta direcția opusă de mers. Trupa porni într-acolo însă după nici cincizeci de pași unul din legionari scoase un țipăt arătând cu mâna spre cer unde pe fondul albastru urca o trombă gălbuie care se dilata rapid aruncând în jur infinite fire de nisip aduse de vântul venit din deșertul Iudeii. Legionarii centurionului Iunianus pătrunseră pe stradela pietruită și se postară de o parte și de alta a acesteia. Urmat de trei legionari cu săbiile gladius
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
pe la cercul polar) se lucrează și la lumina lunii. La noi este ziua destul de lungă chiar în miezul iernii (de fapt ziua cea mai scurtă este exact pe 21 decembrie, începutul iernii astronomice). Este interesant că vara, când zilele sunt „dilatate de căldură” deci lungi nu se doboară copaci, Se lucrează doar la jilipuri și baraje. Eventual se scot buștenii uscați în depozitele locale. Ce să povestesc despre munca depusă? De fapt am amintit mai sus ce și când se face
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NEL MEZZO DEL CAMMIN Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea se dilată-n insomnie, disloc iluzii mână-n mână cu tăcerea și mânia. Drumul pe care trec, umilă și trufașă, deopotrivă cu amăgirea, pășește singur; coboară, urcă, freamătă speranțe...gânduri... iubiri... iar eu lacomă adun cercuri între teluric și lumină să mă
NEL MEZZO DEL CAMMIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380537_a_381866]
-
Acasa > Versuri > Iubire > EU TOT MAI CRED Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea-și dilată-n mine insomnia, Amar îți caut privirea pierdută, Mâna-n mâna cu tăcerea și mânia, Ascult tristețea cum plânge tăcută. Păduri întunecate se aprind în gânduri, Seninul se lasă pe brațe de fum, Tălăzuie doru-n umbra din adâncuri, Din amintiri
EU TOT MAI CRED de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380539_a_381868]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ATÂTA DOAR O ELEGIE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de
ATÂTA DOAR O ELEGIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380549_a_381878]
-
1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului oricare ar fi două inimi ce rezonează la aceeași intensitate, dacă vibrațiile lor se întâlnesc în punctul comun format de dreptele egale ce pornesc din centrul fiecăreia, atunci spațiul și timpul se dilată iar ele se atrag reciproc. Referință Bibliografică: Axioma iubirii / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AXIOMA IUBIRII de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381172_a_382501]
-
o mică sferă se nevoia într-o fulminantă rotire, oferind privirii o succesiune explozivă de mirifice tonuri. Verde-azuriu trecu îndată în galben-auriu, alungat de un tenace roșu-arămiu, ca surprinzător să se ivească alb-argintiul aureolar, pe măsură ce sfera creștea și tot creștea, dilatându-și miraculos dimensiunile, dar și efectul! La fel de halucinant, peste culori se proiectau imagini cu făpturi pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se în cortegiul aceleia pe care o identifică instantaneu ca fiind Zâna Polului Rece. Toate i se perindară fulgerător
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
viteza luminii (c) nu joacă un rol special; alături de gravitație, apare cu drepturi egale, o forță de repulsie, în lipsa căreia Universul ar fi fost, de mult, prada unui colaps nimicitor; spațiul și timpul nici nu se contractă, nici nu se dilată, ele nu sunt obiecte de observație directă; în lumina legii de mișcare a mecanicii invariative, se arată toate proprietățile actuale ale materiei răspândită în Univers, începând cu sistemele elementare până la cele formate de galaxiile care populează cerul. Interesante sunt studiile
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VĂTAFI DE HIMERE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu
VĂTAFI DE HIMERE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371808_a_373137]
-
parfum Dansând în briză-atât de suav! Un alb de fragedă lumină În peisajul verdelui crud, O întipărire divină A tăcerilor ce se aud... Vara, cu penseta, așază Polenul, .. si-l fixează bine. Elegiac miros! E-o vrajă Ce se dilată-n cercuri line..., Privirea-i dulce, aurie, În văluri albe de cadână, Desfașurându-se hazlie, Blajin, cu gesturi de bătrână. În beție de alb parcă-i frig... Ochii mei, iar, îmi joacă feste? Imaginea ta!...Cum să te strig? ............................................... C-un
BLAJINUL CRIN de LIA RUSE în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372461_a_373790]
-
se zărește prin fanta de tânguire. 4. Suntem precum tehnicile de vizualizare ale nivelelor pe care se așează ușor informațiile de călătorie. 5. Scrie aici cum descoperi geografia muntelui, cum pădurile își admit generațiile de păsări sau cum povestirea se dilată în stup. Scrie aici cum ne apărăm tăcuți ritmul. 6. Avem o bază de date aleatorie într-o schemă de migrare pentru folosință particulară. 7. Nu mi se spune când apare ecranul plin de ferestre. Îmi par doar cunoscute rapoartele
PROCESE DE MIGRARE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372995_a_374324]
-
descânt sau dintr- un riț o mângâiere sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia că trăiesc, gust sacru. O altă lume, otravă ce ne-mbie să adormim peste poteci întortocheate cărări ce se desprind, praguri o mie, tot căutând
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când clipă de tăcere s-așterne pe Pamant Luând formă ...Umbrei, neagră și difuza, Se nasc precum în apă...cercuri tremurând Peste a Lumii față bătrână și confuză. În veșnicia clipei durerea se dilată Înghițind în goană chiar... cosmosul etern. M-ascund de față Vieții metamorfozata. Închid în siderale... al meu gând matern. O liniște de moarte se-ntinde lenevită, Astupând sub ea un sunet rătăcit... Cad stelele plângând și bolta dezgolita Adoarme întristata
CAD STELELE...PLÂNGÂND de DOINA THEISS în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345926_a_347255]
-
iertării: admirând! * Iarbă: curcubeul îndrăgostiților. * Și viața are nevoie de îndulcitori! * Și eu am făcut parașutism, însă-i mult mai periculos să scrii o poezie de dragoste: riști să nu mai ajungi la pământ. * Sunt un zero... în călduri: mă dilat spre unu! Costel Zăgan Referință Bibliografică: Inventeme / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1123, Anul IV, 27 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
INVENTEME de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347336_a_348665]
-
ca un păgân. Mușchiul coapsei tale alb și moale Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu. Focul lăcomiei curge-n bale, Etern, în ademenirea mea de-ateu. O, chip cu suflet mototol și acru, Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei; Virtual m-apropii cu un gând sacru Să te sărut, pe abdomen și chiloței. 04.01.14 Referință Bibliografică: Hai să ne iubim / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014
HAI SĂ NE IUBIM de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347515_a_348844]
-
cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele... Cu capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
sau altul s-a conservat in univers. Fizica a elaborat modele pe secunde cum s-au petrecut lucrurile și să spunem că sunt adevărate. În momentul în care primele elemente tâșneau pur și simplu în toate direcțiile și spațiul se dilata și prindea contur, în fața acestor elemente nu era nimic, căci dacă vom spune că universul nostru care era infinit de mic înainte de momentul exloziei, era închis în ceva (ținea sau aparținea de ceva), atunci universul nostru nu mai era univers
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W HAWKING (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348965_a_350294]
-
să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți nici atât? Mihaela Oancea, din vol. Armonia Contrariilor Referință Bibliografică: Cu veșnicia
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
asemenea cadou. Vino să te sărut aici de față cu toată cancelaria, pentru această surpriză plăcută. Pleoscăiturile se auziră de parcă au făcut-o intenționat să fie remarcate, apoi Georgeta își îndesă nasul său acvilin printre petalele zambilei. Nările i se dilatară de plăcerea parfumului. Închise ochii ca și când ar fi vrut să rămână impregnată acea suavă adiere parfumată de primăvară florală. Se îndreptă spre scaunul său și își așeză caseta cu mărțișorul în poșetă, iar buchețelul în vaza ce-o avea special
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]