3,645 matches
-
niciodată pe deplin misterul. Asemănătoare eroului, ele păstrează o distanță prudentă, părând să trăiască exclusiv în prezent (chiar atunci când, precum Bouche Dorée, au o experiență de viață de sute de ani!), acceptând - sau intuind - că regula jocului presupune, înainte de orice, discreție și moderație. Sugestia, tensiunea și tăcerea constituie bolta de susținere a unei formule narative care completează minimalismul desenului. Eliptic și contrastând din punct de vedere cromatic, discursul sugerează mai degrabă un aqua-forte nutrit din complicațiile psihologice ale personajelor, decât de
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
de laudă la adresa atitudinii lui în timpul discursului susținut de Andrei Marga. Are suficiente atribuții, el (președintele Traian Băsescu - n.r.) mai e și arbitru între puterile statului, dar astea ar trebui să le exercite în limita prevăzută de Constituție, nu la discreție. Când vrea dânsul, dă mâna cu un ministru, dacă nu vrea, nu dă. Dacă vrea, îl ascultă când ține o cuvântare într-o anumită împrejurare, dacă nu, face poze, râde și îl ironizează... Nu cred că modul ăsta de lucru
Ilie Sârbu: Nu vom sta în poziția ghiocelului în faţa preşedintelui! () [Corola-journal/Journalistic/44722_a_46047]
-
publice ori private, supuse controlului; b) să nu dețină calitatea de asociat sau de membru În organele de conducere, administrare sau control la persoanele fizice sau juridice, publice ori private, supuse controlului; c) să păstreze, În afara raporturilor de serviciu, confidențialitatea, discreția profesională și să respecte regulile deontologice ale funcției publice; d) să Înștiințeze fără Întârziere autoritățile și instituțiile competente dacă, În perioada derulării misiunii de inspecție, constată delicte ori abateri grave În respectarea legii, care atrag răspunderea juridică, și să ia
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.Lippa aduce un elogiu femeii superioare, capabilă să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace și să dirijeze impulsurile bărbatului, controlându-l cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri „corespondente” - toate acestea fac să funcționeze o „relație aproape perfectă”. „Dar ce esteperfect în lumea aceasta?” - O replică banală
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva în spatele unor tăceri se ascunde o anume suferință... În sfîrșit, lăsînd deoparte aceste nelămuriri (pe care le
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pelicula inspirată de romanul lui Graham Greene se află unele date ce ar putea să mi lumineze aspecte peste care bătrânul scriitor basarabean a trecut mai repede. Astfel, amintește o singură dată de faptul că Teodora frecventa biserica. Menționează și discreția ei cvasi totală în ce privește viața de familie, ca și hotărârea Profesorului R. de a nu-i pune întrebări indiscrete. Și cam atât. În ce mă privește, încep să cred că și Teodora ar putea fi victima convenției sociale numite căsătorie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aripile celor care vor să zboare. Cu inteligența ei, pe care Profesorul i-a remarcat-o de la prima întâlnire, Teodora a simțit și acest gen de amenințare. A găsit și mijlocul de a-i diminua efectele, păstrând, în același timp, discreție asupra propriei drame. Comparativ cu tăcerile Teodorei, Profesorul pare de-a dreptul locvace. „Deformare profesională!” - scrie P.H.L. Și are, încă o dată, dreptate. Dar ar putea fi și altceva. Ajuns la o vârstă a „bilanțului”, Profesorul privește adesea înapoi și descoperă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și du-l în camera de oaspeți unde va sta dl. Evelin. Ela: Am înțeles. Ia costumul și iese speriată de parcă s-ar afla la circ și a scăpat din gura unui crocodil. Evelin: încă din mesaj am cerut o discreție totală în legătură cu sosirea noastră. Ela? Aurora: Ela? Dacă nu-i o clonă, este o menajeră excelentă și discretă. De peste doăzeci de ani face parte din familia noastră. Deci, de unde veniți? Evelin: Eram sigur că revii cu întrebarea; ai o aură
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii? Poate nici nu mai este sacrificiu, ci dorința egoistă de a împlini visul propriei fericiri. Însă, când scopul este existența ideală, mai poate fi vorba de egoism? Ai urmărit, cu discreție, desigur, o pereche de îndrăgostiți. Vreau să zic, o iubire, nu un flirt... Cei doi se privesc astfel de parcă s-ar mai fi văzut cândva, se ascultă cu o încântare ca și cum s-ar fi auzit de totdeauna. Ei par a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La urmă, răspunde, cu oarecare modestie: „Am, așa, sentimentul că asist la propria înmormântare (...tot la clasa
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
zilelor noastre, însărcinat să întreprindă o negociere, va acționa cu înțelepciune doar dacă nu va căuta aplauzele publicului într-o măsură mai mare decât se făcea altădată, dacă se va înarma cu răbdare și dacă va face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe celălalt. A oferi curiozității publicului ezitările, "tururile" și "retururile" adversarului (etapele negocierii) înseamnă să "tai punțile" din spatele acestuia, dar și pe cele din spatele tău, expunându-te astfel, la un eșec aproape sigur. Sunt de acord că, în zilele noastre, discreția nu mai este la modă. Societatea de azi are gustul bârfelor, iar anumite ziare chiar stimulează unele până la exasperare acest gust. De asemenea, guvernele nu mai sunt atât de "independente" ca altădată; ele trebuie să țină cont de așteptarea opiniei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
20 de ani; cucerise deja prietenia suveranilor, încrederea guvernului, respectul națiunii britanice. Loialitatea sa a risipit toate neînțelegerile care existau, atunci, între țara noastră și Anglia. Înțelepciunea sfaturilor sale nu le diminua forța. Distincția spiritului ca și, nu mai puțin, discreția și eleganța limbajului său, i-au asigurat o autoritate căreia nici unul dintre colegii săi nu a scăpat și decan al ambasadorilor Europei fiind tuturor le plăcea să recunoască acest lucru*. Ce să spun acum despre celălalt diplomat? Părea a fi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nebun! Te-ai gândit la toate, n-ai omis niciun detaliu care te-ar putea incrimina, compromite. Știam că ești un jucător bun, care nu lasă urme. Scrisorile scrise la mașină, fără parfum și probabil și fără amprente. De ce atâta discreție? - Pentru că nu trebuie să știe nimeni de existența mea. Doar tu trebuie să știi, ceea ce pentru mine e suficient. - De ce n-ai vrut și nici în continuare nu vrei (drept dovadă ochii îmi sunt acoperiți) să te văd, să știu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
știe că tropicele nu există decât În romanele lui Henry Miller. Vasile Moare avea Însă un nume frumos și se născuse În primăvară, la Buzău. Dar nu i-a spus nimic din toate astea, mai Întâi pentru că era Învățat cu discreția și cu disciplina, cele două for mule de eșec civilizat ale omului contemporan, și apoi... epoca, deși sentimentală, cultiva mândria masculină, care venea din manualele de istorie și din exemplul condu cătorului: Ceaușescu nu se Îndrăgostise, la vremea lui, Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
făcea Însă figură de iluminat; turuia fără ca bibliotecarele să Înțeleagă ceva - ele, care stăteau toată ziua și croșetau În mijlocul cărților, ca Într-o cavernă cu obiecte de lux pe care nu dădeau doi bani. Acasă, ai lui Îl urmăreau cu discreție, alarmați să Îl știe scriind seara până spre miezul nopții, umplând pagini În tregi cu deli ruri izvorâte ca dintr-o memorie incontrolabilă, de parcă tot neamul lui trecut, de iobagi de pe moșia Bălăceanului, i ar fi dictat la ureche... Îl
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe viitor ce să fac În astfel de situații. — Mă Întrebi așa, În principiu?... Eu cred că un utecist... Las-o moartă, Vasile. Un tânăr civilizat, cult, din zilele noastre, face orice să Își răs cum pere greșeala, dar cu discreție. Scrie-i o scrisoare, trimite-i o carte frumos dedicată... În general, un prim contact bolovănos e propice prieteniei, fiindcă Înlătură din start neînțelegerile care, de obicei, izbucnesc pe parcurs, tocmai pentru că dintru Început au fost evitate prin compromisuri. Spune
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a pătruns lipsa de Înțeles a lucrurilor și a ignorat zeii. S-a ridicat și nu a simțit efortul, exact ca În clipa când a alunecat În leșin, ușor, parcă dus de apele fluviului care Îl cerea Înapoi cu infinită discreție și delicatețe. Apoi a mers prin Întuneric, poticnindu-se, cu brațele Întinse, ca un orb care Își pipăie zidul negru al nopții, fără cărare. Nu mai era nevoie să Închidă ochii, vocea râului Îl călăuzea - dacă va fi curs vreun
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care i s-ar fi deschis. Apoi gândul i-a fugit fără să știe de ce Înapoi, pe podul de la Mărăcineni, și s-a oprit la imaginea omului care Îl salvase și care Îl părăsise așa cum auzise că fac Îngerii, cu discreție și grăbit. Nu putea fi vorba de nici un Înger, dar cum să nu te gândești că cel ce te-a salvat te cunoștea de fapt, și că a presimțit nebunia pe care o vei face, te-a urmărit și a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
făcut două șprițuri, au ciocnit și au băut paharele până la fund, după care au suspinat de plăcere. Au râs complice unul la altul, apoi și-au mai făcut câte un șpriț, fără să remarce că Maria intrase În casă cu discreție și Îi privea fericită, neîndrăznind să se miște, nici să respire, ca nu cumva să Întrerupă scena miraculoasă la care asista gata să o podidească plânsul. 9 — Așadar, nu a făcut-o, și-a zis În gând. Bineînțeles că trebuia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
părut chiar că se clatină, a vrut să iasă din ascunzătoare, a ezitat Însă. Pentru că În spatele lui Cristian o altă siluetă venea din noapte, parcă urmărindu-l, fiindcă se vedea cum Își contro lează mișcările, cum Își conduce pașii cu discreție, ai fi zis că nu ține sub nici o formă să i se simtă prezența. Vasile și-a dat seama că Siboiu merge prea dus pe gânduri ca să fie atent pe unde pășește ori la ce s-ar putea Întâmpla În jurul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trebuie să i se dedice în totalitate. Ei nu-și bat joc de Dumnezeu și de semenii lor, așa cum faci tu, provocând deranj sau dezordine. Diferența dintre un novice și un nesimțit, în cazul de față, este că novicele, cu discreție și respect față de alții, învață în timp și este un fin observator al celor ce se petrec în biserică, pe când nesimțitul, dă buzna și face după cum îl taie capul. Dumnezeu nu te va recompensa, așa cum crezi tu, sărmane rătăcit, pentru că
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]