1,027 matches
-
și temporalități În care se Înscriu procesele și raporturile sociale legate de „fenomenul multiform al generațiilor”. Raporturile dintre generații și pluralismul identității generaționale. Transferuri intrafamiliale și dinamica macrosocială Fiecare epocă a afirmat, din punct de vedere doctrinar, supremația vârstei adulte. Disimulată din ipotetica supremație a masculinului față de feminin, această superioritate a vârstei adulte ne determină să afirmăm, parafrazându-l pe Marx, că istoria tuturor societăților, de la cele primare până la cele dezvoltate, este una a marginalizării generației tinere. Toate societățile le impun
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
repetitive, fie prin fraze scurte, sacadate, aparent logice, organizate Într-un mod repetitiv și definitiv, provocâd efecte de seducție sau siderând interlocutorii. Aceste mesaje aparent la obiect de cele mai multe ori Îi intimidează pe ceilalți ; ele au Însă rolul de a disimula adevărata intenție : de deturnare. Când vorbește, el o face pentru a ataca, pentru a distruge legăturile, niciodată pentru a dialoga, pentru a face schimb de idei. A doua strategie este aceea de a nega rolul predecesorilor, fondatorilor, reducându-i la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
umorist, autorul nu pregetă să se angajeze în dueluri literare. Victimele sunt alese dintre scriitori (printre ei, surpriză, și frățânele Cincinat), dintre cei care se cred mai importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni politici. În superbia unui Epilog se disimulează, iarăși, vagi neliniști: „Privind la cei câțiva cu ticuri/ Pe care pana mea-i urzică,/ Posteritatea o să zică,/C-am pierdut vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu spaimă, dar și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură” eminesciană, asimilată tradiției: „! gura-mi spune vorbe,/ nu știu-ale cui sunt,/ cum nu-și mai știu morții/ țărna subt pământ,/ nu-s de-
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Poppins, Frumoasa din pădurea adormită), publică, de asemenea, numeroase traduceri. Încă din volumul de debut, Poarta de sticlă (1982), autoarea conturează o lume feerică, a basmului și a copilăriei. Rolul moralizator, inevitabil prezent, al poveștilor pentru copii este însă bine disimulat în imaginarul și intriga fiecărui text, căci în stilul autoarei predomină umorul, candoarea și jocul cu vorbele, specifice universului infantil. Cu toate că în câteva povești se găsesc elemente narative tributare unor clasici ai genului (Trandafirul și privighetoarea de Oscar Wilde este
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
Al. Cistelecan crede că în producția poetului nu există vreo originalitate fundamentală, frapant „revoluționară”, semnalează importanța retoricii, o retorică a ironiei, „al cărei precipitat - angoasa - pare o achiziție involuntară”, și o retorică a omisiunii, menită să blocheze confesiunea și să disimuleze sentimentul, îi demontează migălos ceea ce numește o „inginerie ironică a confesiunii”, o „nouă linie tehnologică de asamblare a unor substructuri” ale poeziei, cu „o producție în regim depresiv-convențional și înclinat spre gratuitate”, afirmă că poetul a fost, în cele din
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine elocventă prin contrastul provocat de sentința din finalul poemului: „la 26 de ani învățasem
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
fluture este capabil să detecteze mirosul altui fluture aflat la mai bine de zece kilometri și să-l farmece astfel de la distanță. Furnicile comunică, și ele, prin mesaje olfactive foarte bogate și diverse. Dar oamenii încearcă mai degrabă să-și disimuleze mirosurile trupului, încredințând parfumurilor sarcina de a comunica dorința. Mirosul puternic al parfumului este foarte bine clasificat, dar el nu are nimic de-a face cu un alt tip de miros: „mirosul subliminal”. Prin urmare, se cuvine să facem deosebirea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Holmes (1994), mecanismele de apărare constituie niște strategii prin care indivizii reduc sau evită anumite stări negative cum sunt conflictul, frustrarea, anxietatea și stresul. 9) În sfârșit, potrivit lui Plutchik (1995), termenul „apărare” se referă la un proces inconștient destinat să disimuleze, să evite sau să modifice amenințări, conflicte sau pericole. Analizând aceste diferite definiții și cele câteva precizări sau comentarii care le însoțesc uneori, putem constata, referitor la ceea ce este numit, într-o definiție tipică, drept gen proxim, că mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a evita conștientizarea afectelor legate de sexualitate. 30) Plângere cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului (DSM-IV): subiectul se plânge sau solicită în mod repetat ajutorul (cu privire la unele simptome fizice sau psihologice ori la unele probleme de viață), atitudini care disimulează, de fapt, anumite sentimente de ostilitate și unele reproșuri la adresa celuilalt. Aceste sentimente se exprimă atunci când subiectul respinge sugestiile, sfaturile sau ofertele de ajutor venite din partea altcuiva. 31) Proiecția delirantă (DSM-IV; G.V.): formă de proiecție în care subiectul abandonează, de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
creează iluzia controlării acestor caracteristici și senzația de superioritate, ameliorând astfel stima de sine. 3) „Jocul cu principiile”. Corespunzând doar în aparență unor principii generale, apărările grupate în acest stil constau în evocarea de platitudini, truisme, clișee, sofisme pentru a disimula un conflict intern sau o amenințare externă. Se reușește astfel înlăturarea din conștiință a semnificației emoționale a conflictelor sau amenințărilor respective. Creând iluzia „înțelegerii”, aceste apărări îi dau subiectului sentimentul de control și de detașare emoțională în raport cu amenințarea percepută, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pacienții mei să nu citească lucrări psihanalitice” (1912/1977). Ceva mai târziu, Freud (1913/1977) revine asupra acestei rezistențe la cură: „Unii pacienți își pregătesc cu grijă relatările, fără îndoială în vederea unei întrebuințări optime a orei de tratament. Această grijă disimulează o rezistență. O astfel de pregătire, care nu face decât să împiedice ideile indezirabile să iasă la iveală, este contraindicată”. Istorictc "Istoric" Termenul „intelectualizare” nu figurează explicit în scrierile lui Freud, dar, cum tocmai am subliniat, el a notat apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
paralizantă, producând viziuni ale propriei dispariții („cuvinte de dincolo”). Stările afective, contemplative, meditative, reprezentările se canalizează într-o perpetuă căutare de sine, într-un efort de înțelegere a propriei esențe. Poetul vibrează și simte intens nevoia comunicării pentru a-și disimula singurătatea, efemeritatea, absurdul, fiind interpretul unui cântec de demult, desuet și sentimental. Înseși ritmurile, caracterul reiterativ al vieții („Ca niște minutare pe un cadran / Ne învârtim pe-același loc închis / Ne deșteptăm și iar cădem în vis”) fac versul „banal
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Între 1990 și 1998, editează la Timișoara publicațiile „Ecologistul” și „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
inimii o simt”, căci „eu caut în zenitul sumbru” nu altceva decât „cumpăna mare a vieții mele”. Alteori, scenariul liric implică invocația, ca în Luceafărul eminescian („Inorog cu norocu-mi coboară/ și te caut și nu te găsesc”), iar întrebarea retorică disimulează mirajul metafizic: „Cine-n doi Pești mi-a pus sorocul/ și-a scris în cartea vieții mele/ cu undița să-mi prind norocul/ și să mă fac pescar de stele?” Tot din 1947 datează și ciclul de poeme Înfrângeri, în
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
despre război. Ne-am amestecat ușor în mulțime și l-am văzut pe omul care arăta publicului un titirez mare. Explicațiile lui stârneau deja râsete. — Sovieticii produc chestia asta în uzinele lor de armament. Ceea ce le permite mai întâi să disimuleze producția de proiectile teleghidate și apoi să le facă o plăcere copiilor. Deși mașinăria asta cântărește mai mult decât un obuz și face zgomot cât un tanc. Uitați-vă! Omul se așeză pe vine, apăsă de mai multe ori pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe Jose de Broucker (1995) să ofere câteva „reguli de aur”, aplicabile mai ales în conferința de presă: Caută, nu fura. Decide: informăm pe informați sau pe cititorii care nu au participat la eveniment? Nu-ți trăda sursa. Nu-ți disimula calitatea de ziarist. Întreabă pentru a ști mai multe, evitând ca interlocutorul să te suspecteze că nu știi ce vrei. Dimpotrivă, caută să obții respectul interlocutorului prin pertinența sau ineditul întrebării. La toate aceste sfaturi, mai putem adăuga câteva: Fii
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
povestiri ale lui Edgar Allan Poe. O amintire, Coborâre în ape, Autostop, Pasiune dispărând sunt texte fantastice în care punctele de fisurare a planului realist prin acceptarea unor ipoteze supranaturale (existența unei femei-robot, desprinderea de corpul material etc.) sunt abil disimulate prin verosimilizarea diferenței de statut dintre planurile de realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații despre SF, precum și a unor embrioni narativi
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
ecouri critice pozitive, un dosar al receptării putând fi simptomatic pentru limbajul dublu al criticii literare în comunism, apt să pluseze, prin terminologia pusă în joc, valori neconvingătoare estetic, dar convenabile ideologic. S-a vorbit astfel despre „o arhitectură secretă disimulată printr-un barochism digresiv” (Mircea Iorgulescu) sau despre capacitatea „de a profila simboluri existențiale” în cadrul „unor motive structuratoare care susțin ansamblul” (Gabriel Dimisianu). După 1989, autorul va ilustra și tipul de literatură senzațională, precum în Dracula, adolescentul blestemat (1999). Ca
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
trecut vadul, e dincolo / prin vântul toamnei, / prin gârla de frunze de-abia ne auzim”). Temele din volumele anterioare (trecerea, poezia vămilor, motivul „ubi sunt”, în forma nostalgiilor legate de vechiul București, măștile eului ș.a.) dobândesc aici un halou meditativ, disimulând carnalitățile de odinioară. Apar figurile neliniștitoare ale unei geografii thanatice: „toate se petrec după scenariul întrevăzut / surpriză e numai intensitatea vârtejului / găuri negre se mișcă rotund / își joacă sfârșitu-nțelesului / atunci când cobor după tine / când pipăi pereții / și-ncerc să mă
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
nu știa decât shanghaineză. Odată, Nobel ne-a adus la cunoștință că terierul nostru Bedlington, pe care Mama Scumpă Îl ura, Îi lăsase un mic suvenir În cameră - „Il a fait la merde sur le tapis“ - și cum modelul covorului disimula proaspetele depuneri fecale, mama noastră vitregă nu a reușit să-și dea seama ce puțea În toate camerele din casă decât când a fost prea târziu. Băieții aveau o plăcere deosebită În a adăuga elemente surpriză În flacoanele ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
merge cu mașina și a te gîndi că mergi. Un zîmbet vag i se strecurase pe buze. Era cu totul altfel decît rînjetul ei obișnuit și cu toate acestea, am descifrat În el și oarecare neliniște deși Încercase s-o disimuleze. Își plecă ochii și iar am avut impresia că mi s-au năruit toate planurile. Mă simțeam exact ca un negustor căruia i se Întoarce spatele politicos. Mi-am luat iar avînt: — Așa că... poate n-ar trebui să mă preocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scut de sticlă. Atitudinea lui ciudată, nici de refuz, nici de acceptare, am considerat-o În cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]