561 matches
-
semnături: "Andrei Pleșu (scriitor, rector NEC)", "Andrei Cornea (filosof)". Să fie dl Cornea mai...filosof decît dl Pleșu? * Poezia aplică pe obrazul realului sărutul lui Iuda. * Nelămuritul sfîrșește prin a se lămuri, lămuritul devine nelămurit. * În principiu, femeia este mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparține "sexului slab", iar pe de alta, are un rol mai important în perpetuarea speciei. De unde nenumăratele strategii ale "ademenirii", care l-au făcut pe Tolstoi să noteze, excedat: "Dacă toate fetele sînt
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
substanțe alcoolice din acea localitate. Sorin B. își achiziționa recipiente tip PET-uri de 0,5 respectiv 1 litru de la o societate de profil din localitatea Măeriște, județul Sălaj, în care ambala produsele alcoolice, fiind astfel mai ușor de manipulat, disimulat și transportat în vederea comercializării. Din cercetări a mai reieșit că, pentru transportul alcoolului, suspecții foloseau diferite autovehicule tip, „transporter” sau autoturisme de teren ce aveau spații special amenajate în interiorul autovehiculelor, pentru a nu fi depistate la un eventual control efectuat
Peste trei tone de alcool contrafăcut, descoperite în Sălaj () [Corola-journal/Journalistic/24737_a_26062]
-
omul la care ținuse în această viață cel mai mult: cu cât se îndepărtează de el în timp cu atât îi vede mai limpede pornirile rele, defectele, „parvenitismul ciocoiesc”, faptul că își ascundea evreitatea și cultiva un soi de antisemitism disimulat, motivat prin oportunități de carieră. Depărtarea în timp nu-l melancolizează pe narator, nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
o oboseală deloc favorabilă lecturii. Îți trebuie o răbdare supraomeneasca ca să parcurgi noi și noi "mesaje" de acest gen: "Căci posesiunea niciodată completă din/ spatele ferestrei/ și expectativa și liniștea îmbrățișate/ se adaugă steagului înfipt într-o mare curte/ interioară Disimulata/ și toate acestea sunt întrerupte și mai adânc/ de cel investit cu Forța./ Delimitatorul de profesie." (Instrumente din Văr); "Vagi plimbări, adânciții pași ai ochilor/ Înspre păsările vii din crângul pustiu./ Și valul îl dau la o parte./ Scurte plimbări
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
transforma într-un veritabil arbitru. Abia atunci demersul său ar avea anumite șanse. Dar astfel de lucruri îi reușeau lui Ion Iliescu. Or, cel numit de părintele pesedeilor "Prostănacul" nu beneficiază de aceleași atuuri. Aparentele sale atacuri sunt doar forme disimulate - și disperate - de apărare. În sine, ideea de a începe o viață nouă alături de o generație nepătată e salutară. Numai că pentru asta e nevoie de o despărțire fermă de practicile și personajele trecutului. Prins în chingile unor confruntări violente
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic. Adică ar obtura lucid tocmai misterul decadentist, ritualul mnemotehnic, recitarea evlavioasă în care stătea, de fapt, elitismul Clubului postulat de Ion Barbu. De două ori, bine disimulat, regretul acestei mutații iese la suprafață sub forma unor discrete iluzii. Întâi în prefața care fixează traiectoriile analizei: Sunt modeste contribuții la un posibil dicționar Mateiu I. Caragiale, de care, în orele mele de lectură sub semnul reveriei erudite, aș
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează: "Acțiunea pură este ca violul proiectat asupra cerului înstelat de deasupra noastră". Parodia crudă coexista cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei mele". Dorul de țară (paradoxal, în cazul unui om rămas fără țară) se manifestă
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
interferențe cartografiate meticulos, remarcabile fiind, mai ales, portretele de scriitori care trădează o secretă disponibilitate de moralist: un soi de Jiquidi al verbului critic ilustrând „vieți paralele”. Biografia autorului comentat este recepționată în datele ei istorice, colorată afectiv, cu abia disimulate accente sentimentale. Deși, în varianta orală a manifestării sale, gata oricând să lanseze săgeți acide, criticul este întotdeauna „de partea” autorului. O generozitate critică inepuizabilă mascată de ironie și de o „agresivitate” mai degrabă calamburescă, îndrăgostită de propriile performanțe. Mini-eseurile
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
volumul Povești pentru a-mi îmblânzi iubita apare drept extrem de proaspăt, influența lui reală asupra tinerilor autori a fost, printr-un grozav ghinion bibliografic, nesemnificativă. Priza directă la real, cadența jurnalistică a frazei, discursul întors către sine, aluzia culturală inteligent disimulată, manierismul gestului anodin, tentația stilistică a autoficțiunii sunt câteva dintre etichetele care, abundente astăzi, se potrivesc perfect unei poezii scrise ieri. Mărturisirea diplomatică a autorului, ce visa ca între poemele, articolele și nuvelele sale să nu existe granițe e, din
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
Andreea Deciu Penultimul roman al lui Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste și alți demoni, publicat inițial în 1994, repede tradus în engleză și difuzat astfel în întreaga lume, este o meditație a insului timpurilor noastre pe tema iubirii, disimulată însă într-un epic coborît în universul istoric tulbure și fascinant deopotrivă al medievalității. Ideea lui Marquez, de a scrie despre iubire construind o povestire cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina, încît pînă și plasarea cercetătorului într-un "spațiu neutru", al înregistrării evenimentelor, nu e scutită de suspiciunea unei tendențiozități mascate, a unui odios partizanat disimulat. Și totuși nu putem trece cu vederea la nesfîrșit ori a eticheta rudimentar faptul că am avut a face cu o mișcare de masă, care a cuprins straturile sociale cele mai felurite, dintre care trei mai semnificative, după aprecierea lui
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
evident: lipsa de talent escamotata de fronda și o făcătură agresivă. Calitatea de scriitor nu se construiește doar prin orgoliu și ostentație, ci din anumite calități native care, aici, raman imperceptibile. Stelian Tănase, analistul politic este, de fapt, un politician disimulat, deghizat sub crusta subțire a unei demagogii teoretice, iar ăscriitorulă omonim e un romancier inexistent." Faptul că pentru unii critici de notorietate romancierul există - nu se explică, după Goci, decît prin partizanat politic. * Și mai stupid performează redactorul șef cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
sumbre viziuni. Constantin Abăluță nu face excepție. Specificitatea poeziei sale este admirabil subliniată de Gheorghe Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral în poezia lui Constantin Abăluță. Poetul mizează pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv , forțându-l însă a-și dezvălui resursele disimulate, misterul irezolvabil. Precum în pictura metafizică a lui Chirico, imaginea nudă transmite o adâncime absconsă, formele clare se arată a fi depozitarele unei vieți secrete. Cu cât claritatea formală e mai articulată, cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2. de acceptare, mai mult sau mai puțin entuziastă, motivată fie prin stranietatea arhaică a vehiculului verbal, ce generează paradoxal "expresivitate involuntară" (E. Negrici), fie printr-o abia disimulată nostalgie intelectuală. Este evident că susținerea unei predici impunea, din partea lui Antim, un efort creator, în pofida ilustrelor modele retorice care îi stăteau la dispoziție - este vorba, între alții, de Ioan Hrisostom și Ilie Miniat - și pe care le putea cita
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
se abate de la canonul discreției și al ordinii, convulsiile sunt însă strălucit sugerate, romanul nu e deloc mărturia unui spectator impasibil. T.M. este un analist al dereglării pe planul sentimentului, dar participă la evenimente cu o formă de solidaritate abia disimulată. Recent a fost publicată în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" (6.08.2005) o pagină în care câțiva tineri prozatori germani au acceptat să completeze un chestionar cu referire la T.M. și au optat pentru un personaj episodic din opera lui. Aceasta
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de opțiunea autorului pentru o anume căutare a “personajului” său: în pliurile existenței, în formele de compoziție logică a gândirii, în “Întîlnire” ca șansă și “spațiu” al jocului. Cartea devine, pagină cu pagină, o odisee și o enciclopedie savant comentată, disimulată atît de literaturitatea foarte acuzată uneori, cît și de estetica scriiturii și a demonstrației. Dacă e real că știința e și ea o artă, a gîndirii, a discursului, a structurii și a imaginilor sale, atunci cartea despre joc se referă
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scenelor "tari". Complexele bărbatului în vîrstă, aflat în fața tinerei amante focoase a invalidului Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
și de foarte explicitul citat din Mario Vargas Llosa: Într-adevăr, romanele mint - ele nu pot face altceva -, dar acesta este doar un aspect al problemei. Celălalt este că, mințind, ele transpun un adevăr ciudat care poate fi exprimat doar disimulat și protejat, deghizat în ceva ce nu există de fapt". Porunca lui Elohim nu este un roman ușor de povestit. La fel ca celelalte romane ale ciclului el este construit într-o tehnică cinematografică. Planurile se întretaie în permanență, în funcție de
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată de Șeherazada care nu pentru viața ei povestește, ci pentru a urzi din pînzele înțelepciunii
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
propune soluția orientării romanului nostru "spre o psihologie caracterologică și spre umanitatea canonică"... Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, București, Ed. Minerva, 1978, p. 280-281. În Bietul Ioanide (1953), complexiunea lui Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grăbiseră să aprobe cu toții și să afirme că prima măsură pe care urmau să o ia în noua lor calitate era interzicerea cărții blasfemiatoare. *** Bârna o privi lung pe Oksana Bint Laesia, care intrase în Sala Consiliului printr-o ușă disimulată în spatele unor draperii și se îndrepta spre Durdrin, ca să îl sărute pe frunte. - Ai fost nemaipomenit! exclamă femeia care purta o uniformă simplă, lipsită de însemne, care îi scotea în evidență trupul atletic. A ieșit chiar mai bine decât mă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fixarea unui gest ritual.", ne spune Guénon, și cum marile simboluri sunt ambivalente, rezultă,în paradigmă și în plan sintagmatic, o multitudine de sensuri, cu tot atâtea alternative interpretative. Pe de altă parte, simbolul mitic are totdeauna „o intenție, adesea disimulată, de a întări/dubla puterea omenească, de a acționa printr-o inexplicabilă forță suplimentară, misterioasă, de supraviețuire; ca urmare, spre deosebire de cel științific, are o directă orientare vitală”. De aceea este cu atât mai complicat, în lipsa precizării referentului denotant al imaginii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
o transformă în obiect inert, o expune. Cel de-al doilea răspuns, ocolind și el "cuvîntul teribil", definește ceva mai precis sentimentul: "o nesfârșită prietenie pasionată". Emil cântărește greutatea cuvintelor, precizează nuanțele, evită prin diluare condensarea excesivă. Oricum, fragmentată, parțială, disimulată, declarația sa de dragoste este recunoscută ca atare de cel doi, în urma acesteia, spune el, "raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte". Faptul e însă regretat ca o nepermisă slăbiciune, autocritica este severă: mi-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vedem cu lunile sau cu anii. Dintre toate iluziile, cea a prieteniei a rezistat cel mai mult. Florin Iaru Mai toate cronicile pe care le-a avut în presa literară prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]