1,449 matches
-
iepure fără blană și fără oase”, scrie Montaigne... Omul nu există. Cu mult înaintea lui Foucault, el susține evidența morții omului așa cum, înaintea lui, Diogene aruncase la picioarele preopinenților cocoșul jumulit... Dar această moarte a ideii de om nu e disociată de afirmarea existenței pluralității, a multiplicității, a diversității oamenilor. Montaigne recuză modelul, idealul tip, dar numai pentru a îndemna mai eficient la grija pentru realități terestre concrete, imanente, încarnate. Eseurile caută nu atât Omul - cu majusculă - cât ceea ce-l definește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează această dinamică. Cinetica despre care Lucrețiu vorbește mereu pare mai importantă și mai interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul, în om, și creștinismul, și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului, POLITICĂ cetățenie păgână, Constantin, convertire, și Eusebiu din Cezareea, lovitură de stat, democrație ateniană, Imperiu convertire, Donația lui Constantin, religia imperiului, Iustinian, justiție, lege a lui Dumnezeu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
principal reflectarea și reprezentarea mediului social - precum partidele politice, administrația publică sau organizațiile cu o misiune asumată de a urmări i.p. - suferă inevitabil de „ipocrizie organizațională”. Pentru a face față cerințelor contradictorii ale diferitelor grupuri de interese, organizația își disociază discursul de decizii și de acțiuni. Astfel, discursul va putea fi orientat către un grup social, deciziile luate vor putea mulțumi un alt grup social, iar acțiunile vor favoriza alte categorii. Angajații unor astfel de organizații sunt prinși în permanență
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
determinate de anumite lucruri exterioare, ci de judecata noastră asupra evenimentelor la care participăm și care ne afectează. În cazul bolnavului de SIDA, se încearcă prin terapia cognitivă să se realizeze o anumită dezimplicare și distanțare față de fenomen, să se disocieze reacția emoțională de situație, prin controlul gândirii și printr-o analiză de conținut a propriilor cogniții. Acest tip de terapie este de factură pedagogică, corectivă (Lisievici, 1999). Copilul seropozitiv prezintă distorsiuni masive ale triadei cognitive. Cognițiile negative față de sine sunt
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
fi un întreg ireductibil, care poate fi considerat, firește, în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum nu sunt părți sau detalii tablourile dintr-un muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin sciziparitate; el are o autonomie ontologică, segmentul nu. E adevărat că în comunitățile tribale conștiința individuală ca fenomen moral este indistinctă și nu apare decât printr-o negație dialectică, adică prin antagonismul pe care-l postula Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cărți - face ca, la limită, să nu fie necesar să ne fi trecut prin mâini cărțile despre care vorbim pentru a ne forma o idee despre acestea și a o exprima, iar ideea de lectură să sfârșească prin a se disocia de cea de carte materială pentru a trimite la aceea de Întâlnire, care poate fi deplin Îndreptățită și În cazul unui obiect imaterial. Există de altminteri o altă metodă prin care ne putem face o idee destul de exactă despre ceea ce
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ci și una orală, dată de intonație, de accent, pe care traducătorul nu o poate reda (atât muzicalitatea care Însoțește emoția În versul reușit, cât și intensitatea interioară a expresiei verbale sunt realități poetice și sufletești care nu pot fi disociate de aspectele de intonație și de accentele de limbaj). Μ Pare mai greu de crezut, dar poate exista o onoare chiar și În păcat: este vorba de acei oameni care rămân credincioși păcatului pe care l-au comis, recunoscându-l
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și nu se rușinau de propria ignoranță. Dimpotrivă, erau chiar mândri de propriul model popular de analfabeți, însă în posesia misterului realității. Îi priveau cu un fel de dispreț îndrăzneț pe „copiii lui tata”, pe micii burghezi, de care se disociau chiar și atunci când erau constrânși să-i servească. Acum, dimpotrivă, ei încep să se rușineze de propria ignoranță: au abjurat de la propriul model cultural (cei mai tineri nici măcar nu și-l mai amintesc, l-au pierdut complet), iar noul model
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în felul meu de a fi. Am văzut deci „cu simțurile mele” comportamentul forțat al puterii consumului recreând și deformând conștiința poporului italian, până la o degradare ireversibilă. Lucru care nu s-a întâmplat în timpul regimului fascist, când comportamentul era complet disociat de conștiință. În zadar puterea „totalitară” își tot repeta obligațiile în materie de comportament, conștiința nu era implicată în ele. „Modelele” fasciste nu erau decât niște măști pe care trebuia să ți le pui și să ți le scoți. Când
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în raport cu fapta), dacă în loc de un băiat ar fi fost vorba despre o fată, o femeie sau un bărbat adult: în esență, a fost vorba despre un exercițiu schizoid al puterii (respectiv al puterii arhaice și al forței fizice) care îl disociază pe celălalt de sine și îl lipsește de acel minim esențial de libertate, și anume libertatea trupului. Există legi care pedepsesc un astfel de episod, iar Codul Penal italian - în acest caz, cu o înțelepciune surprinzătoare și poate în ciuda prietenului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asistență socială. Platt arată apoi cum a apărut „observația participativă” ca tehnică de colectare a datelor, lăsând În suspensie definirea vreunei metode distincte a studiului de caz. În cele din urmă se precizează că prima ediție a cărții (1984) a disociat În mod clar această strategie de perspectiva limitată a observației participative (sau orice alt tip de activitate de teren). În cuvintele ei, studiul de caz Începe cu „o logică a designului... o strategie preferabilă atunci când circumstanțele și obiectivele cercetării sunt
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Mihai Cazacu, Sextil Dascăl, George Nimigean, Neculai Roșca ș.a.), majoritatea tentați să scrie versuri, o „generație spontanee” (Perpessicius), aflată pe drumul autodefinirii, o „constelație tinerească, vioaie, activă” (E. Ar. Zaharia), o „grupare a tinerilor care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
lămurește din nădejdi spirituale”. Deși preponderent literară, publicația nu s-a sfiit să atace în spirit naționalist, urmând îndemnul lui Emil Cioran - pe care îl citează - de a-i considera adversari până și pe cei indiferenți. Dar gruparea iconaristă trebuie disociată de mișcarea cu același nume din jurul revistei I.: „Prin existența revistei, gruparea «Iconar» - în forma în care se făcuse cunoscută până acum - dispare, majoritatea membrilor, dar nu toți, constituindu-se în mișcarea omonimă, cu un predominant caracter politic” (Mircea A
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
dispare, majoritatea membrilor, dar nu toți, constituindu-se în mișcarea omonimă, cu un predominant caracter politic” (Mircea A. Diaconu). Exemple edificatoare sunt acelea ale lui Iulian Vesper și Traian Chelariu. Ambii, inconariști în faza de început a grupării, se vor disocia treptat de opțiunile estetice și politice ale lui Mircea Streinul, astfel încât nu se vor afla printre fondatorii revistei și nici nu vor semna vreodată în paginile ei. Cu toate acestea, dintr-o necunoaștere exactă a fenomenului, ei au purtat întreaga
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
care le ilustrează. Foarte buna cunoaștere, prețuirea înaintașilor, de la începuturi până în epoca pașoptistă, nu rămân la nivel declarativ, ci se transformă în studiu, în exegeză. Privindu-și contemporanii, încearcă lucid, fără iluzii, dar nu întotdeauna obiectiv, să detecteze carențe, să disocieze și să definească valoarea și nonvaloarea. Bunăoară, articolul Mișcarea literelor în Ieși (1863) înglobează, normativ, un mic tratat de estetică a poeziei, analiza producțiilor din epocă fiind făcută cu referire la principii sine qua non. Și ca strategie a demersului
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de fidelitatea celor care i se al)tur), si care, oricum, nu au prea multe opțiuni. S) analiz)m comparativ situația din 1914, cu cea a Statelor Unite, a Mării Britanii și a Franței, din 1956. Statele Unite a putut s) se disocieze, de aventură în Suez, a celor doi principali aliați ai s)i, și s)-i supun) pe aceștia unei împov)r)toare presiuni financiare. Că și Austro-Ungaria în 1914, Marea Britanie și Franța au încercat s) angajeze, sau, cel putin, s
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
părăsit însă partidul al cărui membru era. Conducerea partidului comunist, sesizând dorința acestuia de afirmare în viața politică a țării, l-a contactat prin Serviciul Special de Informații, pe care îl controla deja, solicitându-i în repetate rânduri să se disocieze de linia politică a lui Iuliu Maniu și să înființeze un partid „de opoziție constructivă“, dispus să sprijine politica promovată de guvernul Petru Groza. Sciziunea a fost amânată vreme de câteva luni, până în ianuarie 1946, din cauza ezitărilor lui Lupu, când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și viziuni inedite”. Cele două direcții coexistă în tot cursul perioadei interbelice, uneori întretăindu-se, pentru ca în timpul războiului să se disocieze tranșant. Din 1943 Blaga nu mai colaborează la „Gândirea” și, timp de un an și câteva luni, scoate la Sibiu o revistă proprie, antigândiristă, „Saeculum”. Corespondența lui Lucian Blaga cu Nichifor Crainic, editată postum, relevă că și în deceniile precedente
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F. Prefața, unde se afirmă violent aservirea literaturii române față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de exagerările fostului său discipol. De altfel, autorul poate fi bănuit mai curând că ar fi exagerat cu bună-știință, din varii rațiuni, decât că ar fi nutrit o reală desconsiderare a culturii române, definită drept „colonie a culturii franceze
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
că acum fac o experiență estetică, și Îmi pun emoțiile și chiar viața Într-o paranteză, pentru ca după aceea, sau mai Înainte, să am experiența existențială. Nicolae Turcan: Cred că există un punct de vedere din care ele pot fi disociate, și anume punctul de vedere al identității. Noi ar trebui să ne simțim În fața conceptului de anarhetip la fel cum s-a simțit Kant când l-a citit pe David Hume, care a deconstruit conceptul de cauzalitate. Adică s-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
identitatea. În ciuda pulverizării sensurilor cotidiene, noi demonstrăm o identitate care suferă toate transformările, pentru că altfel s-ar ajunge la patologic, În momentul În care eu, cel de aici, nu mai sunt identic cu eu cel de acasă. Nu se poate disocia În interiorul acestui eu identitar fără a cădea În patologic. Există, cum spunea Kierkegaard, niște măști pe care trebuie să le asumăm, niște roluri În care intrăm, dar nu știu dacă experiența alterității poate fi Într-adevăr dusă până la capăt. Sanda
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]