1,706 matches
-
liderului oficial, care niciodată nu coincid perfect cu toate interesele și aspirațiile membrilor grupului, o dată ajuns lider oficial, liderul inițial informal, în cele mai multe cazuri, nu mai întrunește atât de multe simpatii. Cum se spune, nu mai poate mulțumi pe toată lumea. Disocierea lider formal - lider informal se referă la statutul de recunoaștere oficială. După modalitățile de alegere, după modul cum a ajuns persoana în poziția de lider, avem lideri numiți, așa cum se întâmplă în structurile militare (comandant de pluton), lideri aleși de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
căile și metodele cu ajutorul cărora gândirea umană își obține împlinirile?” (apud Cerghit, 1997, p. 148). Tipologia lecturii este structurată pe mai multe criterii: 1. După ritmul parcurgerii se disting: lectura lentă, silențioasă, de profunzime, și lectura rapidă care utilizează tehnica disocierii mișcării ochiului de verbalizare interioară. 2. După modul de desfășurare a lecturii putem numi: lecturile critice, care - așa cum observa J. Bruner - îl ajută pe cititor să meargă dincolo de materialul la care se face referire explicită; lecturile paralele - de comparație, evidențiind
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1980; După echinocțiul de primăvară, Iași, 1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași, 1985; Și mâine, și poimâine..., Iași, 1988; Spovedania valetului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 120-123; Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai Dinu Gheorghiu, „Așteptarea aproapelui”, „Dialog”, 1974, 4-5; Nicolae Manolescu, Două romane, RL, 1974, 37; Andriescu, Relief, 203-214; Ciobanu, Critica, 154-157; Iorgulescu, Rondul, 214-218; Zaharia Sângeorzan, Evoluția unui romancier, TR, 1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 82-86; Ungheanu, Arhipelag, 192-207; Popa
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
-mă în cer, Chișinău, 1965; Mireasa, pref. Vasile Vasilache, Chișinău, 1967; Contrapunct, postfață Mihai Cimpoi, Chișinău, 2003. Antologii: Și nordica ta liră... Omagiu lui A.S. Pușkin, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: Vladimir Beșleagă, Dinamica cunoașterii, „Nistru”, 1966, 3; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 93-95; Gheorghe Chira, Andrei Strâmbeanu, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 525-531; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 198; Popa, Ist. lit., II, 1195-1196; Nicolae Dabija, Un nuvelist, LA, 2002, 17 octombrie; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 241-250. N. Bl.
STRAMBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
o viață de pustnic; fondator a numeroase mănăstiri, s-a stabilit la Marea Lavră, unde s-a stins din viață la 5 decembrie 532. Amîndoi au luptat pentru impunerea calcedonismului, iar Sava a combătut și origenismul (cf. p. 000, pentru disocierea sa de Leonțiu din Bizanț); tocmai pentru a dovedi împlinirea unei profeții a acestuia privitoare la dispariția origenismului, Chiril a prelungit povestirea despre viața Sfîntului Sava după data morții sale, mai precis pînă la 21 februarie 555, momentul expulzării origeniștilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A. Diaconu, în care capitolul I, Marginalii, este o precizare a opțiunii autorului în probleme care țin de adevărul criticii, de revizuiri și criza culturii, de optzecism, de ontologie poetică. Capitolul de istorie literară (Istoria literară ca pretext) aduce cîteva disocieri pentru înțelegerea lui Odobescu (vînătoarea ca inițiere în actul scrierii, Pseudokinegetikos ca "panoramă a deșertăciunilor"), a lui Titu Maiorescu, Eminescu (cel scos din muzee: "acum ne trebuie acel Eminescu viu, palpabil, căruia să-i poți urmări vocea stîrnind vibrații în
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
ruptura dintre personaj și narator, ruptură pe care dialogul imaginar cu timpul pare să o diminueze, cînd de fapt o amplifică" p. 64), problema delicată a tradiționalismului și a modernismului în poezia interbelică (aducînd argumente dar nereușind în toate cazurile disocieri între "tradiționalism" - reprobabil pentru că presupune adecvarea prea strictă la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar este, o poezie modernă", p. 77, "poezie modernă" - "aproape inevitabil, poezia română modernă este
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
II, București, 1962, 313-323, 381; Silvian Iosifescu, Artă și arte, București, 1965, 108-112; Mihai Novicov, Literatura și viața, București, 1965, 65-74; Ardeleanu, Însemnări, 177-181; Oarcăsu, Oglinzi, 224-230; Oprea, Mișcarea, 101-109; Cubleșan, Miniaturi, 214-231; Tomuș, Carnet, 122-127; Dimisianu, Prozatori, 139-143; Andriescu, Disocieri, 229-234; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 366-372; Popa, Dicț. lit. (1977), 471-472; Poantă, Radiografii, I, 47-50, II, 148-151; Vaida, Mitologii, 149-151; Raicu, Practica scrisului, 264-267; Cubleșan, Teatrul, 213-217; Popescu, Cărți, 116-119, 159-161; Sângeorzan, Conversații
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
1991, sub titlul Omul care a trecut. Aici sunt incluse trei nuvele având ca subiect evenimente din trecutul familiei Hallipa și necuprinse în forma definitivă a ciclului romanesc, dar revizuite în vederea tipăririi. Prefața, intitulată Eros și psihologie, se remarcă prin disocierile pertinente ale unui studiu de „caz” literar, ilustrat cu textele antologate. În ultimii ani de viață S. era preocupat de editarea celor mai importante romane bengesciene în versiuni definitivate de autoare. Publică astfel, în 1997, o ediție din Logodnicul, iar
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
să crediteze orice „ambalări”, fie ele „psihanalitice”, „filosofice” ori „calofile”. Lucrarea nu e o panoramă neutră, istoristă, ci exprimă o poziționare. Criticul operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu infinite disocieri și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Netea, Interviuri literare, București, 1972, 19-38; Z. Ornea, Studii și cercetări, București, 1972, 244-255; Paleologu, Bunul simț, 131-138; Piru, Varia, I, 222-234, II, 246-257; Rotaru, O ist., II, 243-287; Vlad, Convergențe, 219-232; Vlad, Povestirea, 90-93, passim; Zaciu, Colaje, 17-21; Andriescu, Disocieri, 277-282; Bratu, Ipoteze, 257-268, 349-371; Cioculescu, Itinerar, I, 236-240, II, 337-341, III, 166-170, 315-320, IV, 239-251; Ciopraga, Personalitatea, 168-176; Dumitrescu-Bușulenga, Valori, 116-139; Săndulescu, Citind, 138-143; Tudor, Pretexte, 81-102; Ungheanu, Pădurea, 115-157; Amintiri despre Mihail Sadoveanu, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1973
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de pildă, suporta o definire creștin-umanitară: „că să pornește spre fapte bune, făcând multe milostenii întâi pre la mănăstiri, pre la săraci și pre streini îi primiia și-i căuta”. Generozitatea, funciară, este ultragiată de ingratitudinea adversarilor. între cei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu sfera spirituală. Orice individ simte și acționează, anticipează și răspunde În relațiile sale cu ceilalți tocmai datorită naturii sale bipolare, psiho-morale. În orice acțiune, mobilurile sunt psihologice, pe când motivele sunt morale. Ele sunt inseparabile În starea de normalitate, iar disocierea lor, sau anularea dimensiunii morale, creează condițiile unei activități aberante În relațiile interumane, atitudini ipocrite și perverse sau chiar de factură pur patologică. Admițând existența mai multor niveluri de organizare structurală ale persoanei umane, subliniem prin aceasta natura particulară și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare aceasta o ruptură a Eului de propria sa persoană? O disociere? Nu. Persoana este una și indivizibilă, În stare de normalitate psihică. Nu trebuie să considerăm faptul că actul de autoreflectare mă desprinde, separându-mă de mine Însumi. Departe de a fi așa ceva, actul de autoreflectare este o eliberare interioară și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale) de istorie a religiilor. Operație de unificare holistă din care, inutil poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția lor În universurile narativității populare și În folclorul magic, de cealaltă parte. Comentând, bunăoară, ciclul legendelor lui Gorakhn³th și ale discipolilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
publică, după un deceniu, Cercetări critice și filosofice (1916). Format la școala „criticii științifice”, explicative a lui C. Dobrogeanu-Gherea și în atmosfera materialistă și pozitivistă a cercurilor socialiste, S. abordează literatura de pe baze deterministe și istoriste, opuse autonomiei esteticului și disocierii valorilor. Treptat, determinismul sociologic se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate în La Vie des mamifères et des hommes fossiles (1926), el elaborează o tipologie a scriitorilor
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul, 161-182; Vlad, Convergențe, 306-319; Al. Piru, „Risipitorii”, RL, 1973, 2; Nichita Stănescu, Marin Preda - scriitor contemporan, ARG, 1973, 10; Andriescu, Disocieri, 251-260; George, Sfârșitul, I, 286-289, III, 240-249; Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, București, 1973; Petrescu, Scriitori, 94-97, 145-148; Raicu, Structuri, 150-156; Tudor, Pretexte, 112-131; Mihai Ungheanu, Marin Preda. Vocație și aspirație, București, 1973; Andriescu, Relief, 158-171; Iorgulescu, Rondul, 230-256
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în limbajul poetic”. Mitul în sine a reprezentat pentru T. o preocupare constantă. Pornind de la „geografia mitică a spațiului românesc”, în perimetrul căruia s-a născut mitul arhaic, el descoperă rădăcinile mitului modern, tipar al
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
mișcări de la Junimea în procesul de formare a conștiinței estetice în literatura română. Se propune o privire nouă, inedită, asupra personalității criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
II, 181-195; Negoițescu, Lampa, 131-149; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 457-466; Sorianu, Contrapunct, 68-76; Doinaș, Poezie, 151-216, passim; Grigurcu, Teritoriu, 170-178; Nițescu, Scylla, 100-129; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 197-209; Stănescu, Poeți și critici, 48-59; Andriescu, Disocieri, 170-176; Călinescu, Fragmentarium, 91-97; Poantă, Modalități, 135-154; Pop, Poezia, 77-119; Raicu, Structuri, 260-270; Magda Ursache, A patra dimenisune, Iași, 1973, 109-145; Andriescu, Relief, 136-146; Cândroveanu, Alfabet, 201-227; Ciobanu, Critica, 81-89, 194-200; Cristea, Un an, 143-149; Martin, Pro patria, 122-130; Dumitru
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
meditație lucidă, dezabuzată, țintind să surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Dumitru Micu, „Contrapunct, în toamnă”, RL, 1969, 45; Liviu Leonte, „Contrapunct, în toamnă”, CRC, 1969, 52; Constantin Ciopraga, Poezie: Haralambie Țugui, CRC, 1971, 19; Dan Verona, „Înalt prin stemă”, RL, 1972, 27; Al. Raicu, „Luminile zilei”, RL, 1972, 42; Andriescu, Disocieri, 148-152; Martin, Pro Patria, 98-99; Piru, Poezia, I, 149-152; Adrian Popescu, „Țărm de legendă”, ST, 1976, 5; Mircea Popa, Falsă memorialistică, VR, 1978, 4; Andrei Ciurunga, „Memoria timpului”, CNT, 1978, 26; Al. Jebeleanu, „Poemele triumfului”, O, 1978, 46; Virgil Cuțitaru
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Brăileanu); Shakeaspeare, Sonete, Iași, 1978; ed. Galați, 1991; Jotie T’Hooft, Peisaj strident, București, 1981. Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 260-265; Dimisianu, Schițe, 166-173; Martin, Poeți, I, 199-204; Constantin, Despre poeți, 101-109; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 502-509; Andriescu, Disocieri, 79-84; Cândroveanu, Alfabet, 228-234; Cristea, Un an, 128-133; Felea, Secțiuni, 177-182; Petroveanu, Traiectorii, 292-296; Barbu, O ist., 263-271; Ciobanu, Incursiuni, 88-93; Mincu, Poezie, 65-67; Piru, Poezia, II, 87-95; Zalis, Tensiuni, 184-188; Cristea, Domeniul, 421-425; Raicu, Critica, 279-286; Regman, Colocvial, 202-205
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o perspectivă holistă, situată dincolo de partizanatele generaționiste, o dezbatere privitoare la perspectivele pe termen mediu ale literaturii române actuale. Astfel, Optzecismul și promisiunile postmodernismului se impune nu atât prin disocierea celor două concepte, cât prin discutarea cauzelor și a consecințelor acestora. După o succintă radiografiere a teoriilor românești și străine asupra postmodernismului, U. punctează cele două antinomii din cadrul optzecismului: cea dintre dominanta textualistă (de sorginte franceză) și cea propriu-zis postmodernă
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]