68,163 matches
-
arătându-se fantezist în judecarea societății românești. Curios și nu prea, pentru cei care i-au parcurs și menționatul Jurnal. Cu cât se apropie de literatura pe care o scrie, splendidă, Mircea Cărtărescu este mai autentic; și cu cât micșorează distanța față de lumea exterioară, de spațiul public, se dovedește mai strident, inadecvat, nerealist. Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2005, 320 p.
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Marino (pur și simplu...), cu plăcerea cu care descoperi un personaj. Constantin M.Popa, Adrian Dinu Rachieru, Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Ion Buzera, George Popescu, Gabriel Coșoveanu, Constantin Mihai, tot atîția prieteni (peste generații) ai profesorului lor (uneori, de la distanță...), recompun, frumos, ici-colo emoționant, chiar pentru cei mai străini dintre străini (de cauză), un profil de cărturar. Articolul lui I. B.Lefter, cel mai memorialistic, e o confesiune fără stridențe despre apropieri și "răciri" pe care n-ar fi pariat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
dintre străini (de cauză), un profil de cărturar. Articolul lui I. B.Lefter, cel mai memorialistic, e o confesiune fără stridențe despre apropieri și "răciri" pe care n-ar fi pariat nimeni sau despre cum, cu anii, o tatonare de la distanță ajunge o mereu înnoită, caldă prietenie. Amănunte de istorie literară trăită... Gîndești ca mine, sînt om cu tine?! E zicala de lume nouă (și subțire...) pe care-o întorc pe toate părțile "invitații" Dilemei vechi (ai Simonei Sora) din numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
vorbă. în sfîrșit, deviaționist sau legionar, după vremuri și după nevoi, este de rău, și este un stigmat suficient pentru un personaj care se pare că încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze conștiința proprie "forului conducător", în toate variantele pe care le conține discursul acestuia aflat în necurmată metamorfoză, întrucît "calitatea activistului contează, partidul nu greșește niciodată". Prin urmare o conștiință supraindividuală
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
mai întinsă din volum, în opt "acte", regizate diferit, dar cam cu aceiași actori: ăia. Sînt oameni din altă lume, deschisă și expusă, la prima vedere, dar care și-a "rafinat", de-o vreme încoace, strategiile evitării, ale ținerii la distanță. Ca să-i cunoști (oarecum), trebuie să simulezi "felul" lor. E ceea ce încearcă, depășind dificultățile de "procedură", Mihai Rău. Face, altfel spus, un exercițiu de "împielițare", cu două "secvențe": o încercare (nereușită) de-a-și da întîlnire cu locuitorii "grotei" de pe Cetățuie
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
noastre, chiar dacă ale lor, pe care nu le putem ignora, cu superioritate "igienică". Al doilea (și ultimul, avertizează prefața) experiment pe teme de antropologie urbană, la graniță cu proza "excluderii", a orașelor de sub oraș, se dovedește, astfel, "datoria" plătită, de la distanță și fără ca ei să afle vreodată, anonimilor din subterană. Ruxandra Cesereanu & co, A doua Curte a Miracolelor, Tritonic, Cluj, 2004
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
convulsii sociale, dar nu în numele unei concepții democratice, ci în cel al "spiritului revoluționar". Ultimul e reclamat și în cadrul creației literare, sub denumirea de "literatură revoluționară", pe un ton imperativ de activist iritat, vizîndu-i pe cei ce încercau a lua distanțe față de catastrofalele produse ale anilor '50. Cităm cuvintele lui Preda: Nu cumva adepții acestei teorii a hiatusului consideră literatura revoluționară în afara literaturii? Nu cumva ei sînt partizanii imobilismului estetic? Nu cumva ei ar fi vrut ca, în timp ce imensa majoritate a
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
Bortnovski și zeci de schițe, de studii, de variante. Cu acest mare artist, am călătorit în cele mai extraordinare spectacole ale teatrului nostru, atît de moderne, de viguroase și astăzi. La fel cu Vittorio Holtier, pe care îl admir de la distanță, cu Lucu Andreescu și poveștile despre el, cu Ion Popescu-Udriște și poveștile despre el, cu Liviu Ciulei. Am însoțit-o pe Lia Manțoc în căutările ei, în devoțiunea față de Cătălina Buzoianu și Vlad Mugur, pe Helmuth Stürmer, definiția rigorii, pe
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Ralian, revistei OBSERVATOR CULTURAL (nr. 9-10). Aflată în vârf de formă, la cei 81 de ani mărturisiți cu franchețe, marea traducătoare oferă exemplul unei vieți de muncă tenace și imaginea tonică a unei senectuți participative. Este directă și polemică, ia distanță față de opiniile altui colaborator al nostru, d-l Mircea Mihăieș, care-i făcuse "harcea-parcea pe bătrâni", precum și față de "toate emisiunile de divertisment de la televizor care sunt de o crasă vulgaritate". Cât privește "cearta intelectualilor", o admite ca pe un indicator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
cutumă și de coduri scrise care permit, impun chiar, provocarea la duel. Urmează apoi pregătirea rece, de rutină: alegerea martorilor, a locului și a momentului de desfășurare a duelului, alegerea armelor și a condițiilor (cîte focuri de armă, de la ce distanță, cine începe ș.a.), asigurarea asistenței medicale, ascunderea de ochii autorităților etc. Spontaneitatea care ar putea fi asociată primului gest, de aruncare a mănușii, este mult depășită. Ceea ce prevalează net este simțul onoarei, spiritul cavaleresc. Nu mă refer aici la "duelul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
distreze simulînd un duel cu două pistoale despre care erau convinși că sînt descărcate. Un pistol l-a luat Nicolae Suțu, iar celălalt boierul muntean Florescu ("unul din tovarășii noștri de vînătoare"). Pseudo-dueliștii s-au așezat față în față, la distanța regulamentară ("de 5 pînă la 8 pași") și, "la semnal", Suțu a apăsat pe trăgaci. Florescu, însă, nici asta nu a îndrăznit să facă, dînd ca motiv un principiu personal: "să nu slobod niciodată piedica în fața cuiva". Ulterior, verificîndu-i pistolul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
acolo unde lucrează exclusiv inaparentele noastre mișcări sufletești și cu mult mai puțin, sau, dacă se poate, deloc, filosofii adiționale ori ideologii limitative, am zis-o, însă, mai mult așa, fără să mă gîndesc la consecințe, pentru că este bine cunoscută distanța enormă dintre proiect și finalizare în paradoxala noastră cultură, sfîșiată ca Ioan Vodă cel Cumplit de către cămilele divergente, între elanurile adolescenței și picotelile senilității. Cu alte cuvinte, am zis da într-o doară, mizînd pe faptul că Oravitzan îmi cerea
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi însuflețit de inițiativă, fără a fi un învingător și cu atît mai puțin un erou, Caragiale stă în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele printre vitrine/ snopind trecătorii/ cu iluzia unor plaje celebre/ asmuțindu-i a bate din palme ca la un
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
personaje care au făcut parte din PCR." (EZ 15.04.2005), "Personaj de periferie" (titlu, EZ 18.04. 2005). Cum s-ar explică această tendință de evoluție semantică? În primul rînd, mulți dintre termenii generici tind să devină mărci ale distanței ironice: procesul a fost observat în legătură cu ins, individ, dar e cel mai bine ilustrat în română de deprecierea grecismului ipochimen, la origine un perfect sinonim al lui persoană. Se adaugă probabil, în cazul cuvîntului personaj, și influența sensului său principal
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
care nu îi este propriu. Mult mai firesc și mai profitabil pentru scrisul său ar fi să păstreze și în articolele despre viața politică de la noi tonul elegant și serios din comentariile de politică externă. Eventual, să încerce să ia distanță de bibliotecă și să-și imagineze care ar putea fi reacțiile oamenilor de tot felul la diversele declarații și acte ale politicienilor. Pentru aceasta, însă, e nevoie să petreacă măcar o jumătate de zi în gara Făurei.
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
oferit Decalogul în trei variante, în rostirea străveche din Palia de la Orăștie, 1582 (Ishodul 20, 2-17), imediat cel din Biblia de la București, 1688 (Ieșirea 20, 2-17), și cel de găsit în Biblia de la Blaj, din 1795 (Ieșirea 20, 2-17). La distanță în timp de câte o sută de ani, pe textul Decalogului se vede frumos creșterea, limpezirea în sine a limbii românești. Pentru pasionații de text vechi, iată cum sună una și aceeași poruncă, la 1582: "Nu fii mărturie strimbă în
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
singurătatea lor cu adevărat dureroasă, o singurătate pe care n-o poate ști decât cineva care a petrecut câtva timp în state gen Milwakee, Colorado, Iowa, Nebraska și celelalte, unde numărul oilor îl covârșește pe cel al oamenilor și unde distanța până la primul oraș de Doamne-ajută nu se socotește în mile, ci în anotimpul în care poți ajunge până acolo. Nu datorită patrupedelor din Mid-West-ul american am dat acestui articol titlul de mai sus. Încerc, pur și simplu, să arăt cât
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
Mihai Cantuniari La sfârșitul anului 1965 și începutul lui 1966, sub ochii înmărmuriți ai tânărului student care eram eu pe atunci, doi alpiniști de frunte, pe numele lor Ion Frunzetti și Edgar Papu, însoțiți la mare distanță de doi șerpași: María Teresa León ("Cuvânt înainte") și Ovidiu Drimba ("Postfață"), și-au terminat victorios ascensiunea presărată cu primejdii pe Himalaya literelor hispane, al cărei Everest se numește simplu Don Quijote. Cei doi cutezători ofereau culturii române, într-un superb
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
părțile. Ca să-i ia fața, partidul de guvernămînt a schimbat trei prefecți, cu Grecea patru. Nici unul n-a fost în stare să-i ia piuitul lui Băsescu. Matrozul chior, cum îi zic dușmanii, i-a făcut să-l ocolească de la distanță, ca să nu mai pice pe locul doi în duelurile verbale pe care le-au încercat cu el. Adversarii politici spun despre el că e un "gargaragiu" care n-a făcut nimic pentru București. Dacă așa ar sta lucrurile, Băsescu ar
Ecuația Geoana by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12865_a_14190]
-
agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele ce sînt. O ușoară solemnitate ironică nu reprezintă decît distanța trebuitoare pentru ca sentimentul să nu lunece în sentimentalism, păstrîndu-se în granula sa imagistică. Prin intermediul unui ritual ușor glumeț, apare insinuată emoția care, în afara unei tehnici stilistice, s-ar altera precum un film în contact cu lumina diurnă. Developată în condițiile
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
în continuare pagini inedite din jurnalul lui Gh. Jurgea Negrilești la solicitarea soției regretatului autor. Aceste texte vor intra ca o anexă la viitorul volum memorialistic al autorului, în lucru la Editura Cartea Românească. Față de eventualele opinii ale istoricilor, păstrez distanța estetică necesară. (C.Ț.) Nae Ionescu, așa dar, a fost lichidat din înalte rațiuni de stat. Carol al doilea se temea de el, și pe bună dreptate. A fost și este o afacere sumbră. Tipică acelor vremuri, cu agenți de
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
sale ca diplomat și scriitor. Intervine însă războiul la care nu participă direct, înbrăcănd totuși haina militară, trăind "viața ofițerească": "Era ca-n Pușkin. Mi-a plăcut. Un gen de viață mai zăpăcit, cu chefuri, cu petreceri, mergeam călare pe distanțe mari, purtam pinteni la cizme și sabie. E un mod frumos de asumare la tinerețe a unei forme virile de existență�. Comunismul blochează definitiv orice aspirație spre carieră. Nu fără a excita însă o fibră vitală, ceea ce conduce la o
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
și nu voi fi niciodată naturalist. Fondul nu are pentru mine nici o importanțăîî, avem deja o definiție esențială a artei lui Hans Mattis-Teutsch. Indiferent la care etapă a creației sale ne-am referi și oricît de mare ar fi, aparent, distanța stilistică de la un moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproșabilă. Hans Mattis-Teutsch rămîne un caz cu totul special în spațiul artei rom�nești, pe care doar vecinătatea lui Br�ncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc de la distanță marile dificultăți ale sănătății lui Emil Manu, imposibilitatea de a se deplasa, vârsta de peste 80 de ani, nu vreau să fiu ingrat, dar onestitatea mă obligă să fiu franc. Este, cred, o formă de respect. Rău scrisă, lacunară, insuficient documentată
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]