683 matches
-
evadări apropiate. Cât despre ceilalți, absorbiți zi și noapte de munca lor, nu citeau ziarele și nu ascultau radioul. Si dacă li se anunța un rezultat, aveau aerul că îi interesează, dar de fapt primeau acest rezultat cu acea indiferență distrată pe care o găsești la luptătorii marilor războaie, epuizați de eforturi, silindu-se numai să nu se abată de la îndeplinirea datoriei lor zilnice și nemaisperând nici în atacul decisiv, nici în ziua armistițiului. Grand, care continua să efectueze calculele cerute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Când s-a întors, fiul ei ținea în mână telegrama deschisă. Ea se uita la el, dar el contempla cu încăpățânare pe fereastră o dimineață magnifică ridicându-se deasupra portului. ― Bernard, spune doamna Rieux. Doctorul o privea cu un aer distrat. ― Telegrama ? întreba ea. ― Da, asta e, a recunoscut medicul. Acum opt zile. Doamna Rieux și-a întors capul spre fereastră. Doctorul tăcea. Apoi i-a spus mamei sale să nu plângă, că el se aștepta la asta, dar că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
străduțe și alei din Ierusalimul Vechi. Am înnebunit, se întreba Maggie în timp ce, pentru a doua oară - în cât să fi fost, o oră? două? -, urma un necunoscut printr-un oraș străin. De data asta însă nu mai era deloc la fel de distrată ca mai înainte. Inima îi bătea puternic; se uita la fiecare alee, întorcea capul peste umăr și, în primul rând, era atentă la bărbatul care o conducea. Era un fel de capcană? Sari Aweida o dusese la agresorii săi? Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
născut la New York În pofida numelui. Își publicase primul roman la douăzeci și trei de ani și-l trimisese unor scriitori pe care Îi admira. François avea În posesia sa răspunsurile primite de la Jean Giono și Max Jacob, care, un pic distrat, Îi răspunsese tatălui Începînd cu „Stimată doamnă“ (romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu, Franz Weyergraf obținuse Marele Premiu catolic pentru literatură. Se străduise să fie numai zîmbet În fața fotografului agenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un ceas mai devreme. Eram turbat de furie. L-aș fi strîns de gît. Ce făcea acolo? Doar avea Întîlnire cu cei de la editura Seuil! — Tragi cu ochiul după vreo tipă, dragul meu? mă Întrebase Prévert, pe care-l ascultam distrat, cu ochii fixați pe chipul fantomatic al tatei, ca un Hamlet modern care confunda terasa cafenelei Flore cu aceea a castelului Elsinore. Însă Hamlet imploră fantoma tatălui să-i vorbească. Eu eram În schimb mort de teamă ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să cred că tata voia să mă Împiedice să scriu? Dacă aș publica un roman sub același nume ca el, un nume pe care el mi-l dăruise, totuși, tata știa că vom fi confundați. Critici grăbiți, librari depășiți, cititori distrați nu vor face diferența Între „Franz Weyergraf“ și „François Weyergraf“. Oamenii aveau deja tendința să-i confunde pe Graham Greene și Julien Green! Era un risc pe care eram gata să mi-l asum, dar el nu. Dorea să public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ridica și se ducea să ia de pe șemineul din sufragerie o ediție legată a Caracterelor. Toți tăceau așteptînd ca el să facă o alegere. A noastră era deja făcută. Ceea ce voiam noi, iarăși și iarăși, era lectura portretului lui Ménalque, distratul care Își ia papucul drept carte. Tata se lăsa rugat ca să citească portretul acela care lui i se părea prea lung. Îi spuneam că n-avea decît să ne citească Începutul. Știam bine că, furat de text, nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cum era? - ceva despre mare atenție, cred. Dar este o problemă de natură criminală, Alexander Grigorevici? Altfel, dacă nu este de natură criminală, nu știu cum aș putea să-i fiu de folos prietenului tău. ă Este complicat, spuse Zamiotov, încruntându-se distrat. Se pare că nu sesizase tonul lui Porfiri. Firește, nefiind magistrat investigator, eu nu am nicio calificare pentru a judeca probleme legale. ă Doamne Sfinte! Umilința dumitale nu cunoaște limite astăzi, Alexander Grigorevici. ă Dar este datoria dumitale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Virginski? Studentul Pavel Pavelovici Virginski? Îl cunoașteți? Fața Prințului Bikov rămasese neschimbată. ă Numele lui Rataziaiev a fost găsit pe un document cu referire la Virginski. ă Nu am auzit niciodată de Virginski. ă Mulțumesc pentru asta. Porfiri flutură fotografia distrat. Ne va fi de folos, sunt sigur, mai spuse acesta cu umerii căzuți a dezamăgire și deja privind mult dincolo de Prințul Bikov. § ă Alexei Spiridonovici Rataziaiev, actorul dispărut, spuse Porfiri în timp ce așeză fotografia pe biroul lui Nicodim Fomici. Inspectorul șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu am auzit-o până acum. Dar spuneți-mi, care a fost reprezentația în care s-a produs acest incident nefericit? ă A fost montare a Revizorului la Teatrul Mraiinski. Porfiri tăcu pentru o clipă. ă În '56? întrebă el, distrat. ă Deci vă amintiți? Porfiri nu răspunde la întrebare. ă S-a întâmplat demult. Acum zece ani. Cum a reușit să-și câștige pâinea de atunci, dacă nu a mai jucat? ă S-a bizuit, în mare parte, pe bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este. Porfiri arătă spre cadavru cu o țigară neaprinsă. ă O vocea era a lui? Tolkachenko aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chiar aș prefera să fie casa unui prieten, ar fi drăguț... chicoti ea. Își dorea să nu fi fost casa lui, iar el să vadă că sentimentele ei erau reale. Sigur că e casa mea, răspunse el amuzat și puțin distrat. Dar nu vin aici foarte des, stau mai mult În Bel Air. Matthew dispăru În abur, apoi reveni și se așeză pe o treaptă de marmură, lângă jacuzzi, odihnindu-se și așteptând-o și pe ea să termine. Acum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită în așa fel încât, dacă vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aud din gura dumneavoastră asemenea cuvinte, Așa e viața, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, Dar și din lucruri care încep, Nu sunt niciodată aceleași. Șeful de departament făcu o pauză, atinse ușor desenele, parcă distrat, apoi spuse, Ginerele dumneavoastră a venit să-mi vorbească, La rugămintea mea, domnule, la rugămintea mea, ca să mă scoată din nesiguranța în care trăiam, neștiind dacă mai pot sau nu continua producția, Acum v-ați lămurit, Da, domnule, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mirare, de parcă toate lucrurile din lume și-ar fi schimbat brusc sensul, poate pentru că se gândise la vecina Isaura mai mult pentru numele pe care-l purta decât pentru femeia care era, într-adevăr nu e obișnuit, nici măcar în gândurile distrate, să înlocuiești ceva prin altceva, doar dacă n-o fi consecința faptului că a trăit mult, poate că există lucruri pe care începem să le înțelegem doar când ajungem acolo, Ajungem acolo, Unde, La bătrânețe. Cipriano Algor se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este înlocuită, de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia. În câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lătră. Tonul nu era de amenințare sau de teamă, era o simplă alarmă convențională, un cine e acolo din datorie, Deși o cunosc pe cea care a sosit, trebuie să latru pentru că asta se așteaptă de la mine. Totuși nu lătrăturile distrate ale lui Găsit l-au trezit pe Cipriano Algor, ci un glas de femeie care striga de afară, Marta, întrebând, Marta, ești acasă. Olarul nu se ridică de pe scaun, doar își îndreptă trupul, ca pregătindu-se să fugă. Câinele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de luni, așadar o să vin vineri pe seară, cu taxiul, n-are rost să vină tatăl tău după mine, pregătim totul de sâmbătă, și duminică dimineață ridicăm pânzele, Am pus deoparte ce era de luat, spuse Marta cu o voce distrată. Se lăsă din nou tăcerea. Nu ești mulțumită, întrebă Marçal, Ba da, sunt mulțumită, răspunse Marta. Apoi repetă, Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dădeam atenție. De obicei, sînt o persoană foarte atentă și perspicace, dar ceva mi se Întîmpla cînd eram cu tine. Îmi pierdeam concentrarea; totul părea ca În ceață, de parcă n-aș fi avut ochelari. Tu ai fost dintotdeauna un tip distrat, ceea ce, pentru un timp, a fost fermecător, dar devenise al dracului de enervant cînd și tu ai Început să nu mai porți ochelarii. Și mai și sforăi. Oricum ar fi, cînd amîndoi am Început să nu mai fim atenți, universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o duc m-au scos din ritmul meu, pentru că, aparent, acum patru săptămîni nu am marcat Începutul ciclului. Am uitat? Cum aș fi putut uita? Ce ciudat. Dar, În fond, n-am mai fost niciodată atît de ocupată și de distrată, așa că ar fi oarecum de Înțeles... Mai dau cîteva pagini Înapoi, pînă la ciclul din luna precedentă, care e Însemnat. Adică, următorul ar trebui să fie peste două săptămîni. Dar stai nițel. Nici așa nu e bine. Dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și Întorcîndu-și puțin capul, astfel că vocea Îi ajunge pînă În locul În care ea o schimbă pe Amy, dar nu face, de fapt, nici un efort să se uite la ea. Ai uitat cumva zahărul? — Da? răspunde Lisa pe un ton distrat. — Aham, face el, tot fără să se miște, și se servește cu o cană de ceai, dar nu oferă nimănui. Ai putea să-l aduci? Trish și cu mine schimbăm o privire, amîndouă cu chipurile Împietrite, dar, evident, cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel de noapte. La câțiva pași mai Încolo se Îngrămădea un vraf de Solocase - revista de anunțuri imobiliare, gratuită. Maja luă una, distrată. De câteva săptămâni, În fiecare vineri, răsfoia revista - nu trebuia să vândă vreo casă, nici s-o cumpere, dar gândul că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Valentina, făcând jurnalul să dispară sub bancă. Se Îndreptă Încet, fără chef, spre catedră, fără a-i adresa nici măcar o privire. — Citește al treilea sonet din Autobiografia. Pagina patru sute. În ultima vreme chiar și Valentina Îl dezamăgea. Era adesea distrată și absentă. Întotdeauna avusese note foarte bune - aproape Întotdeauna optim. Acum, la multe materii abia dacă primea suficient. La tezele din semestrul trecut, celelalte profesoare o cam strânseseră cu ușa - pentru a o stimula. Spuneau că este vina sportului - puștoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca mulți alți italieni, nu și-o dorise, dar o Îndurase -, și se Îndrepta acum spre Italia maturității sale. Iar patriotism italian trebuia să-i facă față. — Mama mea Îl adoră pe Berlusconi, spuse doamna Buonocore sau Tempesta, sugându-și distrată lingurița. Zice că o distrează. Gândiți-vă că tatăl meu era Înscris În Partidul Comunist Italian. Colecționa toate legitimațiile și toate carnetele Încă din 1956. M-am născut sub cămășile negre, spunea, și vreau să mor când președinte al consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
haina pe dos -, Emma Încercă să-și Întipărească În memorie fiecare detaliu al chipului său, nefiind convinsă că avea să-l mai revadă vreodată. Și ar fi vrut să-i rămână ceva de la omul acesta gentil și intangibil, Înțelegător și distrat - orice: un bon, un nasture, un bilet de autobuz, orice. Dar nu avea nimic, nu-i rămânea nimic. Și poate că era mai bine așa. Ar fi crezut că toate acele senzații atât de intense nu au avut vreodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]