1,017 matches
-
absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește, în critica junimismului și în respingerea ironiei lui Caragiale, cu criterioniștii, de care ideologic se despărțise. Și aceștia îi reproșau lui Caragiale faptul că, prin ironia lui distrugătoare, împiedică spiritul românesc să ajungă la metafizică. P. este de partea curentului istoric - tradiționalist și organicist care, pornind de la Mihail Kogălniceanu, ajunge la Vasile Pârvan și, de aici, la Nae Ionescu. „Raționaliștii” vor, așadar, un stat juridic, „organiciștii” unul istoric
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
inedită de la Vasile Militaru, prin care directorul revistei era autorizat să îi reproducă fabulele, ca și articolul Ce vrea bolșevismul?, unde acestui „curent social”, considerat „o boală molipsitoare, care, pe toate căile, caută să subjuge omenirea”, i se demască esența distrugătoare (anularea identității naționale, ateismul, dictatura proletariatului, confiscarea proprietății și colectivizarea bunurilor). Numărul 4 este consacrat „memoriei Marelui Om al Școalei, Spiru C. Haret”, personalitatea fiindu-i evocată de George Grecea, M. Antonescu și I. Răileanu. I.R.
PLAIURI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288837_a_290166]
-
Putrezește lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și poate umili lumină”, „călătorește ușor și repede, măsura a timpului, dar și a curajului inutil, a speranței vane, a tristeții unui gând” (Poem în picioare), o oglindă a egolatriei distrugătoare (Narcis orb, încă o dată). În poezia 33. O umbră dinspre tata, metaforă câștiga un plus de căldură ce anima lirismul lucid și rezervat. În Există nopți (1973) se observă o modificare a registrului poetic și a rețelei imagistice. Demarând greoi
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
cine am fost, ce suntem la un moment dat ca să știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a ieși de sub puterea ei Încorsetantă, poate chiar distrugătoare. Un astfel de demers reflexiv aflăm În recenta apariție editorială datorată unui reprezentant remarcabil al sociopsihologiei românești, profesorul Adrian Neculau, În care ni se propune o radiografiere a identităților de tot felul, generate, Întreținute, perturbate În contextul evoluției comunismului În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în orice loc, la aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
referit la faptul că mobilitatea într-o economie de piață generalizată este una a individualităților eliberate sau care se eliberează de orice constrângere familială. Mobilitatea pe deplin liberă pentru toți și disoluția familiei sunt convergente. Pentru a înlătura această convergență distrugătoare a familiei, este nevoie de sacrificiul unuia dintre membrii cuplului familial, de regulă a soției. Individualizarea, independența economică și autonomia personală salvează - de fapt, forțează - femeile să iasă din acest ritual al sacrificiului. Cerințele instituționale ale pieței, efectele modernității și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a întinderii și limitelor cunoașterii cu valoare obiectivă este că Dumnezeu nu poate deveni obiect al rațiunii teoretice, speculative. Existența lui Dumnezeu precum și enunțuri despre natura și atributele sale nu pot fi întemeiate în limitele rațiunii teoretice. Este un verdict distrugător îndreptat în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii. Să reflectăm un moment. Există oare drepturi și aspirații legitime pe care ființe care au capacitatea de a se sluji de propria lor rațiune nu ar putea să le asigure și, respectiv, să le înfăptuiască decât printr-o confruntare distrugătoare cu semenii lor? Cum ar fi posibile mișcările care propagă ura de rasă, de clasă, națională și, cu atât mai mult, cum ar fi posibil ca aceste mișcări să genereze conflicte violente dacă ar fi ascultat glasul rațiunii care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
parte, faptul că această forță îmbracă foarte multe aspecte (poate fi agresiune fizică, dar și manipulare de energii, umilire etc.) și, pe de altă parte, spune ceva despre puterea sau „integritatea” celui asupra căruia se acționează. Aceeași forță poate fi distrugătoare pentru integritatea unei persoane, dar nu și pentru alta. Aceasta are de-a face cu dezvoltarea personală și capacitatea de vindecare a unei persoane. Când violența afectează o persoană, îi poate produce traumatisme la diferite niveluri ale existenței: uneori și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un „eu însumi” ideal (cu referință la Narcis), ocupă întregul spațiu. La limită, paranoia - și ne gândim aici la cazul expus de Freud în „Președintele Schreber” (1911/1979) - poate fi privită astfel din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în diferite moduri evidențiate de Laplanche și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intensitate care au avut loc în lume. 10 iulie 455, seism declanșat în câmpia Panoniei. Luna august 815, care a zguduit Tracia timp de 5 zile (Sigonius, De regno Italiae). 5 iunie 1443, cutremur din Boemia și Silezia, cu efecte distrugătoare în Polonia și Ungaria. Anul 1524: cutremur la Belgrad și Semlin. Anul 1574, produs în Offenburg (Germania). 14 și 18 februarie 1514, în câmpia Panonia, care a fost așa de mare “încât oamenii și animalele nu puteau sta în picioare
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Tot ce mintea omenească a putut concepe ca distrugător de oameni și bunuri a fost pus în slujba militarismului. Războiul ce se pregătește va întrece în grozăvii tot ce s-a văzut până acum. Va fi războiul tehnic, războiul gazelor distrugătoare de viață. S-au construit mii de avioane care la primul semnal se pot avânta în înaltul cerurilor, pot călători mii de kilometri, pot ajunge deasupra orașelor celor mai îndepărtate ca să le prefacă în pulbere cu câteva bombe distrugătoare. Pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
gazelor distrugătoare de viață. S-au construit mii de avioane care la primul semnal se pot avânta în înaltul cerurilor, pot călători mii de kilometri, pot ajunge deasupra orașelor celor mai îndepărtate ca să le prefacă în pulbere cu câteva bombe distrugătoare. Pe mări și oceane circulă vapoare de oțel, mari cât orașele și încărcate de tunuri și munițiuni. Pământul, aerul și apa sunt astfel deopotrivă cucerite de militarism și nicăieri nu mai există loc de refugiu. Îngrozitoare este fantoma viitorului război
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Ce interese sunt în joc? Logica textului trebuie să fie impecabilă, cu argumente crescătoare, în trepte. Tratarea exhaustivă a subiectului, salturile mari în timp și spațiu, mulțimea personajelor evocate, revenirile pedant explicative, dramatizarea inutilă, mulțimea cifrelor etc. reprezintă defecte mari, distrugătoare pentru orice anchetă. NOTE (1) Mic dicționar terminologic privind știrea de agenție (C.F. Popescu, 2003) Ante-fila. Text anticipativ și, prin aceasta, restrâns doar la anumite evenimente: sportive, electorale, politice sau culturale. Anunță evenimentul, contextul în care va avea loc, așteptările
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că s-a mai liniștit acum, de când au început sângerările. Înainte, ba era tristă și deprimată, ba cădea pradă crizelor distrugătoare. Și, când o apuca, nu te mai puteai înțelege cu ea! — Deschidem gura ca să ne rugăm Ție, Zeiță! continuă Augustus. — Auzi-ne! reia Regele Sacrificiilor. Urmează câteva clipe de tăcere. — Suntem cu toții sub cereasca-Ți putere, Vesta! mormăie într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de-aici au fost în aceeași situație. Trebuie să-ți facem o apreciere pentru programul de antrenament, și o să ai și un regim. Corpul mi se încordează, și mă aștept să mă măsoare din cap până în picioare cu o privire distrugătoare. Dar n-o face, zâmbește doar, după care deschide condica de pe masă și-o răsfoiește. ― În mod normal, trebuie să aștepți cam trei săptămâni pentru o apreciere, dar a anulat cineva programarea pentru mâine-dimineață. Poți ajunge la 8? Mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
veche provinciă română, a fost cucerită și alipită de corpul țerei, am găst noi, trimiși cei dântei aici, la fie care pas, urmele mărețe ale Romanilor, strămoșii noștri. Cu pietate (...) am admirat valurile lor de apărare, cetățile, monumentele și cât distrugătorul timp mai lăsase să esiste din artele și civilisațiunea lor"1478. În aceste condiții, "noi [locuitorii orașului Constanța, n.n.] am credut că este o datorie sacră a strănepoților de a onora pe marii strămoși și am înălțat acestă statue"1479
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine tipa asta, curva asta bogată, această binevoitoare administratoare și distrugătoare a talentului lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Naurôz avea loc "înnoirea Creației", cum spunea istoricul arab Albîruni. Regele rostea: "Iată o nouă zi, dintr-o nouă lună a unui nou an: trebuie să înnoim ceea ce timpul a învechit." Timpul învechise ființa omenească, societatea, Cosmosul, și acest Timp distrugător era Timpul profan, durata propriu-zisă: trebuia abolit, pentru a reveni la momentul mitic în care lumea începuse să existe, scăldată într-un Timp "pur", "puternic" și sacru. Timpul profan scurs era abolit cu ajutorul riturilor care închipuiau un fel de "sfîrșit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le vadă cu ochiul unui stăpân, observându-le grânarele uriașe, cântărindu-i viile rodnice, întinderea pășunilor și capacitatea hambarelor și a țarcurilor de oi și, nu întâmplător, până atunci făcuse tot ce se putea ca să rețină, adesea fără succes, furia distrugătoare a războinicilor săi. își dorea acele pământuri cu o voință oarbă și își dorea copila nobilă cu păr lung care îl cucerise. Frediana, da. De multe ori, acel nume îi venise pe buze când se găsea în intimitatea cortului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pierdut sângele rece și... Sigur! Trebuia să ia scrinurile cu bani și bijuteriile! Dar cum să reușească, în atât de puțin timp, să culeagă toate obiectele acelea? Și toate operele de artă din villa? Cum să le salveze de furia distrugătoare a barbarilor? Văzându-i pe oaspeți cum se îndepărtează în grabă, urmându-l pe servitor, își aminti de Flavia. Unde dispăruse? De la balustradă, îl întrebă pe Clemantius, care se întorsese dedesubt și vorbea cu însuflețire cu purtătorii de lectică ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-i doteze pe toți cu sulițe lungi și robuste, ce nu erau în multe situații altceva decât prăjini ascuțite rudimentar, dar care se puteau dovedi foarte utile pentru a ține la distanță cavaleria, precum și pentru a frâna atacurile distrugătoare ale infanteriei barbare. Capacitatea de manevră a acelei trupe sumar înjghebate era aproape inexistentă, întrucât, în realitate, oamenii săi cunoșteau doar două modalități tactice: atacul în masă și fuga în dezordine. îi împărțise în șase cohorte, două dintre ele formate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușor. De fiecare dată când fiul unuia bogat sau nobil obține avantaje speciale datorită nașterii lui, indivizii mai puțin favorizați de pretutindeni se afundă mai adânc în complexele lor de inferioritate și încearcă mai înverșunat să scape din mijlocul realităților distrugătoare care-i înconjoară. Asta, desigur, este pe planul doi. Oamenii sunt prea ocupați în majoritatea timpului, pentru a-și da seama la ce reacționează. Dar, în mod similar și la o scară mai mare, națiunile care și-au jertfit imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]