670 matches
-
este condus de o structură specială, Santebal, centru de decizie a epurărilor. închisoarea de la TuolSleng - sau „S 21”, căreia cineastul cambodgian Rithy Panh i-a consacrat în 2003 un remarcabil documentar - este rezervată celor 15.000 de cadre căzute în dizgrație și torturate cu sălbăticie înainte de a fi lichidate - n-au existat decât 7 supraviețuitori. S-a inițiat o importantă dezbatere încercându-se calificarea acestor crime: genocid, genocid de clasă sau democid. Exterminarea masivă presupune existența unei armate de torționari. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să fie asasinat S. Mihels, președintele Comitetului Evreiesc Antifascist (CEA). Apoi îl excomunică pe Tito*, șeful comuniștilor iugoslavi, nu îndeajuns de docil, în opinia lui, și impune democrațiilor populare* o sovietizare completă. în 1949, ordonă execuția grupului leningrădenilor, căzut în dizgrație, și arestarea conducătorilor CEA, care vor fi împușcați în 1952. Cultul personalității vojd-ului - Călăuzitorul - atinge cote paroxiste cu ocazia celei de-a șaptezecea sale aniversări, în 1949, dar Stalin își dă seama că membrii Politbiuro -Beria, Malenkov, Hrușciov îndeosebi - încep
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clientele dependente de un protector bine plasat, acesta din urmă asigurând o funcție de consiliere sau de sprijin în obținerea unei locuințe, a unui loc într-un sanatoriu sau altul. Relația nu e însă lipsită de risc, în cazul căderii în dizgrație a protectorului. Penuria și accesul ierarhizat la bunuri antrenează și dezvoltarea unei economii parelele, piața neagră și corupția. Situația unei cereri cu mult mai mari decât oferta generează specula, pe care puterea o condamnă sever. în ciuda anumitor îmbunătățiri, criza structurală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin delegați speciali, care pot fi chiar miniștrii de Externe, înalți oficiali ai Ministerului de Externe sau experți tehnici. Tehnologia modernă a comunicațiilor a făcut posibilă „diplomația prin mediatori”. Deprecierea diplomației Aceste progrese tehnologice nu sunt însă singurele responsabile pentru dizgrația în care au căzut metodele tradiționale ale diplomației. La capacitatea tehnică de a renunța la serviciile diplomației trebuie să adăugăm și convingerea că aceste servicii ar trebuie să fie abandonate nu numai pentru că nu contribuie la cauza păcii, ci chiar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
votat fie permițând accesul publicului la ședințe, fie după un ecran transparent care asigura doar un caracter semisecret, publicul putând urmări principalele etape ale dezbaterii așa cum erau ele relatate de diferitele delegații corespondenților de presă. Totuși, dezvoltarea comunicațiilor, căderea în dizgrație a diplomației secrete și noua diplomație parlamentară nu pot explica în totalitate acest declin general al diplomației. Mai sunt doi factori responsabili de acest declin: abordarea netradițională a celor două superputeri privind politicile internaționale și însuși contextul politicii internaționale din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
singură ș...ț toată dreptatea” (Pascal, 1963, p. 625). Trebuie să reamintim aici că Pascal, bazându-se pe doctrina augustiniană a „celor două stări ale naturii umane”, consideră că, În starea de corupție, „omul nu merită altceva de la Dumnezeu decât dizgrația Sa” (Percharman, 2001, p. 114). De aceea, chiar dacă este „un drept ce se poartă ca un drept” (Pascal, 1963, p. 320), osândirea sa depinde tot de bunăvoința lui Dumnezeu. În aceste condiții, dreptatea distributivă se confundă cu voința Creatorului. Este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul istoriei sale tragice și furtunoase, după cum grăiește Zarathustra: Omul este o rușine și o dizgrație". Umanismul se dizolvă în ideea Supraomului, care este respingerea omului, a valorii sale și a semnificației personalității umane. Autorul lui Dincolo de bine și rău tăgăduiește ceea ce era sursa cea mai profundă a revelației creștine semnificația sufletului uman. La Nietzsche omul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dizident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată perioada, plus un genocid dureros." Regăsim aici o incriminare a legitimității acestei elite a vechiului regim, elită de prim rang, căzută în dizgrație pentru unii, dar care a acceptat tacit regimul. Decalajul față de Ungaria anilor 1980 este pus astfel în evidență și justifică diferența care a făcut inacceptabilă continuitatea la putere a acestora. Imaginea "postnomenclaturii" descrise de Daniel Barbu este astfel schițată deja
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Întreg Centrul de specializare a cadrelor de conducere, CEPECA, de la Otopeni, fondat Împreună cu B.I.T. (Bureau International du Travailă În ’67, fusese contopit cu „Ștefan Gheorghiu”, la o decizie brutală a lui Ceaușescu, iar Dumitru Popescu, ce se afla cumva În dizgrație În postura de rector al acestei academii de partid - urmându-i ideologului stalinist Leonte Răutu - nu a mișcat un deget ca s-o ajute să plece; intimidat probabil de legătura ei notorie cu acel Breban din pricina căruia era cât p-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în istoria lui I. Negoițescu, bunăoară, care demonstra cum Conachi are o operă mai consistentă din punct de vedere estetic decât a lui lenăchiță Văcărescu, să zicem. La Nicolae Manolescu, pur și simplu, opera cutăruia sau cutăruia este trecută în dizgrație fără demonstrație analitică, ci doar prin sentințe. De pildă, N. Filimon nu mai este capul de serie al romanului realist ci este considerat otova, alături de Pelimon și alții asemenea, fără vreo motivație alta decât propriul gust. Lasă că în altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost ajutată în acțiunea ei de Dimitrie Rostovski-Bruhatov și un Rosenzweig, negustor din Galați. În 1935, Dimitrie Rostovski-Bruhatov a fost expulzat din România, după 12 ani de la intrare, împreună cu Puiu Dumitrescu și Barbu Ionescu, membri ai camarilei regale, căzuți în dizgrație, însă a revenit după scurt timp cu pașaport diplomatic britanic, recompensă pentru cei cinci ani cât a funcționat în calitate de corespondent al cotidianului „Daily Mail”. Dar epilogul acestei afaceri a continuat și a fost utilizat de inamicii României la capacitate maximă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
multinaționale și combative. Nu exista nici un succesor evident. Către sfîrșitul anilor '70 Tito supraviețuise majorității contemporanilor săi. Unul dintre ultimii vechi tovarăși apropiați lui din vremea partizanilor, Kardelj, a murit în februarie 1979. Ranković, deși încă în viață, era în dizgrație și părăsise evident scena politică. În acest deceniu au fost făcute încercări de a se face față situației și de găsire a unei soluții acceptabile pentru toate naționalitățile. Tito a fost președintele statului din 1953 pînă în 1971, cînd un
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a-i substitui regimuri doar presupuse ca fiind mai democratice sau, uneori, tot presupuse a fi mai egalitare. Odată cu prăbușirea regimurilor comuniste, alternativa, deseori definită ca democrație "substanțială" s-a înregistrat tot mai puțin. De altminteri, regimurile fasciste căzuseră în dizgrație de mult timp și regimurile autoritare, în diferitele lor versiuni, precum cele ale guvernelor și regimurilor militare, nu au demonstrat că pot rezista și că pot oferi soluții satisfăcătoare. Deși a rămas, în esență, singura formulă politico-instituțională ce poate fi
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
a confirmat afirmațiile mele, spunând că nu s-a odihnit două zile și două nopți, deoarece a urmărit acțiunea lui Lin Biao (așa-zisul "cel mai apropiat colaborator al lui Mao Tze Dun și singurul urmaș al acestuia"), căzut în dizgrație, care în drum spre U.R.S.S., unde intenționa să solicite azil politic, a ales ruta Mongoliei pentru avionul său și a fost doborât deasupra acestui stat, după urmărirea, în cursul a 24 de ore, de către Zhou Enlai și forțele aeriene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
partidului, figuri proeminente de eroi comuniști în anii ilegalității ca Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au fost stigmatizate (în martie 1952) ca dușmani ai poporului și îndepărtate de la putere. La scurt timp după demascarea lor, căpeteniile căzute în dizgrație vor fi încarcerate și anchetate, folosindu-se împotriva lor metodele recomandate de consilierii sovietici, în vederea judecării după modelul proceselor de tristă memorie înscenate la Moscova în anii '30 din secolul trecut. (Vasile Luca nu va supraviețui tratamentului barbar la care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de ani în acea casă n-a intrat decît Cernescu. Nici înainte nu intrase decît soția lui. Dar nu în toate camerele. Familia Cernescu a avut o fată, care însă i-a părăsit luînd calea occidentului. Atunci a căzut în dizgrația partidului comunist și a fost marginalizat. Bătrînul acesta, neputincios, cu boala Parkinson, cu ochi lacrimogeni, cu pete negre inundîndu-i fața, a fost un mare ticălos, ca să nu-i spun bandit la drumul mare. Prin anii de după război, trecînd drept om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Balș în viața politică II.1. Preludiul anexării 42 II.2. Anexarea Bucovinei 47 II.3. Instituirea Administrației militare 55 II.4. Implicarea lui Vasile Balș în viața politică 64 III. În serviciul public la Cernăuți și Viena, boala și dizgrația III.1. Activitatea în cadrul Administrației militare din Cernăuți 104 III.2. Însărcinat diplomatic cu afaceri la Iași 108 III.3. Inspirator și participant la organizarea episcopiei Bucovinei 113 III.4. Neînțelegerile cu generalul Enzenberg 122 III.5. Concepist al Consiliului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
învățământului bucovinean 148 III.8. Susținerea dezvoltării economico-sociale a Bucovinei 161 III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare 173 III.10. Legăturile cu masoneria 179 III.11. În slujba Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene 186 III.12. Boala și dizgrația 197 IV. Revenirea în viața publică, căpitan al Bucovinei, ultima parte a vieții IV.1. Memoriile din anii 1790-1791 201 IV.2. Căpitan al districtului Bucovina 226 IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei 263 IV.4. Ancheta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fi trimis, ca reprezentant special al Monarhiei de Habsburg pe lângă domnul Moldovei, ori de câte ori era nevoie 173. Hotărârea era făcută cunoscută și Comandamentului general al Galiției la începutul lunii septembrie 174. III. ÎN SERVICIUL PUBLIC LA CERNĂUȚI ȘI VIENA, BOALA ȘI DIZGRAȚIA III.1. Activitatea în cadrul Administrației militare din Cernăuți Întoarcerea tânărului boier Vasile Balș din capitala imperiului în provincia natală, cu trimiterea expresă de a fi folosit în cadrul Administrației militare a Bucovinei, în chestiunile privitoare la reorganizarea provinciei, avea loc într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
supraveghere temporară. În acest sens, la câteva luni după înscăunarea noului domn moldovean, pe 22 aprilie 1785, Lupu îi scria fratelui său Vasile, din Bucovina, din casa părintească de la Ruși, că s-a retras acolo o perioadă, pe motivul unei dizgrații domnești și că va rămâne aici până când stările de lucruri din Moldova vor lua o altă turnură. Totodată, îi transmitea intenția sa de a efectua, până în toamnă, o călătorie la Varșovia și în Saxonia. Călătoria pe care intenționa să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au aflat foștii lui colaboratori la traducerea actelor juridice în limba română, ardelenii Georg Oechsner și Ioan Budai-Deleanu, primul ajungând grefier la Tribunalul provincial din Lemberg, iar cel de-al doilea secretar al aceleiași instanțe 255. III.12. Boala și dizgrația În timpul îndeplinirii stresantelor sale îndatoriri oficiale la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, în primăvara anului 1788, extenuarea provocată de activitatea susținută depusă în slujba serviciului l-au făcut să aibă unele căderi nervoase, care au fost interpretate de contele Odonel referent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
când în când la spital și de a se îngriji de veniturile sale, ținându-i în ordine socoteala cheltuielilor 258. În aparență, aceasta a fost varianta oficială. În realitate însă, credem că acțiunea referentului cancelariei nu a fost decât rezultatul dizgrației imperiale în care ar fi căzut boierul bucovinean. Intrarea Austriei în război împotriva Porții Otomane, alături de Rusia, pe 8 februarie 1788, părea să deschidă pentru concepistul Vasile Balș posibilitatea transpunerii în practică a unora din promisiunile imperiale ce i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
deschidă pentru concepistul Vasile Balș posibilitatea transpunerii în practică a unora din promisiunile imperiale ce i s-au făcut anterior. Numai că, insistențele sale în această direcție, la care s-au adăugat mai vechile suspiciuni la adresa sa, i-au atras dizgrația Curții imperiale, care va căuta să scape de el într-o manieră indirectă. Instrumentul ce a pus în aplicare această hotărâre a fost contele Odonel. Unele aluzii din memoriul întocmit de Vasile Balș în noiembrie 1791 lasă să se întrevadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
toamna aia, În urma câtorva articole publicate am Început În sfârșit să-mi dau drumul și să mă Înfierbânt din cale-afară mișunând toată ziua prin oraș ca reporter special al Baricadei, un săptămânal de opoziție pe nedrept căzut mai apoi În dizgrație din cauza extremismului său anticomunist. Pentru mine era oricum o nesperată ocazie să-mi exersez și să-mi pun În valoare extremismul funciar care m-a caracterizat dintotdeauna. Săptămână de săptămână umpleam paginile revistei cu patru-cinci articole și reportaje politice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Codurile ce țin de comunitate sînt importante în mod deosebit pentru membrii culturilor colectiviste, în timp ce codurile legate de autonomie sînt importante pentru cei ai culturilor individualiste. Ele provoacă emoții diferite. Violarea codurilor comunale, inclusiv ale ierarhiei, provoacă dispreț, cădere în dizgrație, iar violarea codurilor legate de autonomie (precum cele regăsite în drepturile individului) provoacă furie. Violarea codului legat de credințele religioase (puritate, castitate) generează dezgust (Triandis, Suh, 2002). Indienii apreciază ajutorul acordat unui membru al grupului ca pe o obligație, americanii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]